Drepturi băneşti (dobânda legală)

Cod operator: 11276

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU MARE

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 117/LMA

Şedinţa publică de la 11 Martie 2015

Completul compus din:

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul P.V., dom. în …, în contradictoriu cu pârâţii X, cu sediul în …, Y, cu sediul în …, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se prezintă pentru reclamant av. … , în temeiul împuternicirii avocaţiale nr. 13157/05.03.2015 pe care o depune la dosar, lipsă fiind pârâţii.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată,  fond.

Procedura de citare este legal îndeplinită faţă de părţi.

Cererea este scutită de obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru conform art. 270 Codul muncii.

Potrivit măsurilor dispuse prin rezoluţia preşedintelui de complet, din data de 13.01.2015, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâţi, cu menţiunea să depună întâmpinare.

În 21.01.2015 pârâtul Y a depus întâmpinare, însoţită de împuternicire de reprezentare juridică pentru cons. jur. …, întâmpinare comunicată reclamantului la data de 22.01.2015, în urma rezoluţiei preşedintelui de complet.

În 02.02.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, iar în baza art. 201 C.proc.civ., la data de 04.02.2015, instanţa, prin rezoluţie, a fixat primul termen de judecată şi a dispus citarea părţilor.

În data de 13.02.2015 pârâtul X a depus întâmpinare.

În baza art. 103¹ alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 se constată că nu există alte cereri formulate de aceeaşi persoane, împotriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect.

Instanţa constată că procedura de citare pentru acest termen este legal îndeplinită, acţiunea fiind scutită de timbraj, conform textelor de lege indicate anterior şi îi comunică reprezentantei reclamantului un exemplar din întâmpinarea formulată de X , prin care se invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Reprezentanta reclamantului învederează instanţei că a formulat o completare de acţiune, prin care solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, pe care o depune la dosar, împreună cu împuternicirea avocaţială şi factura seria BSC nr. 11 din 10.03.2015 privind onorariul avocaţial în cuantum de 1.000 lei, lăsând la aprecierea instanţei comunicarea acestei completări de acţiune.

În considerarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., instanţa verifică din oficiu competenţa şi aduce în discuţia părţilor competenţa materială, având în vedere că hotărârea prin care s-au stabilit pretenţiile care au generat prezenta cauză a fost pronunţată de o instanţă de contencios administrativ.

Reprezentanta reclamantului consideră că instanţa este competentă să judece cauza de faţă, fiind vorba de dobânzi ale drepturilor care decurg din hotărârea depusă.

Instanţa reţine poziţia exprimată de reprezentanta reclamantului şi se va pronunţa prin încheiere asupra instanţei competente în soluţionarea prezentei cauze.

INSTANŢA

deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în prezentul dosar la data de 12.01.2015, reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâţii X şi Y - în calitate de ordonator secundar de credite, plătitor al drepturilor salariale, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:

1 - obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale penalizatoare, aferente sumelor stabilite prin titlurile executorii la care se referă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată cu titlu de daune-interese moratorii, pentru prejudiciul produs prin executarea creanţelor potrivit prevederilor acestui act normativ, de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti ce constituie titlul executoriu şi până la data plăţii integrale a acestor sume, sume actualizate lunar în funcţie de rata inflaţiei;

2 - obligarea la plata lunară a dobânzilor actualizate lunar în funcţie de rata inflaţiei, pentru sumele ce au fost/urmează a fi plătite conform OUG nr. 71/2009;

3 - obligarea pârâtului X să aloce fondurile necesare, acoperitoare, efectuării plăţii lunare de către Y, a sumelor cu titlu de dobândă lunară actualizată în funcţie de rata inflaţiei, astfel calculate.

În motivare, în fapt, reclamantul arată că începând cu anul 2000 au fost modificate în mod netemeinic şi nelegal anumite prevederi ale legilor salariale şi în plus faţă de aceasta, aceste norme nici nu au fost corelate cu restul legislaţiei în vigoare privind salarizarea altor categorii de lucrători, cuprinse atât în Codul muncii ce a intrat în vigoare în anul 2003, cât şi cu alte prevederi din normele ce diriguiesc salarizarea altor categorii de personal bugetar. Toate acestea au generat nemulţumirea reclamatului, care încercând să stingă aceste inechităţi a formulat acţiune judecătorească care a fost câştigată în mod irevocabil, fapt care reiese din Sentinţa nr. 262/CA/2010-PI din 04.10.2010 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosar nr. …/35/CA/2010.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eşalonată pe o perioadă iniţial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei şi procentelor de plată, urmând ca executarea obligaţiilor să fie finalizată în anul 2016.

Împrejurarea că prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele preţurilor de consum, comunicat de Institutul Naţional de Statistică nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligaţiei de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanţele au devenit certe, lichide şi exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Actualizarea creanţelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate.

Astfel, actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menţine valoarea reală a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).

În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere şi acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Aşadar, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.

Reclamantul consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privinţa exigibilităţii creanţelor, în sensul amânării scadenţei acestora.

Astfel, creanţele recunoscute fiind certe, lichide şi exigibile, obligaţia de plată este cu execuţie imediată, chiar de la data pronunţării hotărârilor în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din acelaşi act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul naşterii raportului juridic obligaţional, obligaţia rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.

Mai mult, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu s-a negat existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eşalonată a obligaţilor de plată conţinute în aceste titluri.

Acest act normativ nu are semnificaţia exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acţionat cu intenţie sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedeşte existenţa unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forţa majoră, fapta creditorului însuşi ori fapta unui terţ pentru care debitorul nu este ţinut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terţ să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forţei majore sau ale cazului fortuit.

Ori, eşalonarea plăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.

Ca atare, în interpretarea dispoziţiilor art. 1073, art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 şi art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamantul susţine că este îndreptăţit la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor rezultate din titlurile executorii, precum şi actualizarea sumelor rezultate în funcţie de rata inflaţiei.

Temeiurile privind solicitarea acestei dobânzi legale rezidă din următoarele prevederi legale:

- Codul civil, care la articolul 1073 prevede: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare", precum şi art. 1088: „La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".

- Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 (noul cod civil ), care prevede la:

● art. 1488: „Obligaţia de a da o sumă de bani

(1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.

(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată.

(3) Cu toate acestea, creditorul care acceptă în condiţiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiţia ca acesta să fie onorat”;

● art. 1489: „Dobânzile sumelor de bani

(1) Dobânda este cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege.";

● art. 1531: „Evaluarea prejudiciului. Repararea integrală.

(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit.";

● art. 1535: „Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti.

(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”;

● art. 1536: „Daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face

În cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei."

- Ordonanţa nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar:

● art. 2: „În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”;

● art. 3: „(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale".

- Ordonanţă de urgenţă nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 34 „(2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar".

Mai mult decât atât, în sensul celor menţionate anterior, s-a pronunţat:

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/17.02.2014 admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că: „În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările şi completările ulterioare."

- Tribunalul Satu Mare prin Sentinţa civilă nr. 2533/CA/19.11.2014, în dosarul … /83/2014, (al cărui obiect este identic cu acţiunea formulată de reclamant), prin care a hotărât că, pretenţia formulată de reclamanţi este legală, pârâţii fiind obligaţi „(...) la plata către reclamanţi a dobânzii legale penalizatoare pentru sumele prevăzute în titlul executoriu constând în sentinţa civilă nr. (…)".

În drept, reclamantul invocă prevederile din OG nr. 13/2011, Codul Civil, Legea nr. 287/2009 aşa cum a fost completată şi modificată, OUG nr. 83/2014, Legea nr. 53/2003.

Prin întâmpinare (filele 28-30), Y, prin reprezentanţii săi legali, invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Instituţia pârâtă motivează prescripţia dreptului la acţiune, prin faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripţia de drept, respectiv începând cu anul 2009, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Potrivit prevederilor art. 3, din Decretului nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă, „Termenul prescripţiei este de 3 ani".

Textul de lege mai sus invocat este întărit de prevederile art. 101 alin. 3 C.proc.civ. potrivit cărora „Termenul statornicit pe ani, luni sau săptămâni se sfârşeşte în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare".

Astfel, instituţia pârâtă arată că termenul de prescripţie al dreptului la acţiune în sens material, pentru obligarea la plată a Sentinţei nr. 262/CA/2010-PI pronunţaă de Curtea de Apel Oradea, Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. …/35/2010 s-a stins încă din anul fiscal şi calendaristic 2013, momentul rămânerii definitive a sentinţei judecătoreşti ce constituie titlul executoriu invocat de reclamant şi pe baza căruia îşi fundamentează întreaga acţiune.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instituţia pârâtă arată că astfel cum rezultă din sentinţa civilă anexată la cererea de chemare în judecată de către reclamant, reiese că aceste drepturi au fost acordate prin sentinţa respectivă.

Pe fond, dacă instanţa va trece peste excepţiile invocate, instituţia pârâtă solicită respingerea acţiunii reclamantului motivat de faptul că plata sumelor câştigate în instanţă a fost reglementată de OUG nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

Art. 1 – „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.”

Astfel, conform art. 1 alin. 3 se specifică în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.

În condiţiile în care ar fi admisă cererea Y nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăţi.

Având în vedere că se solicită accesorii la sume câştigate în litigii ce s-au desfăşurat sub incidenţa vechiului Cod de procedură civilă, instituţia pârâtă apreciază că şi prezenta cauză se circumscrie judecăţii în baza vechiului Cod de procedură civilă şi nu a noului cod de procedură civilă.

În acest sens, solicită înlăturarea apărărilor formulate de către reclamant în baza vechiului Cod de procedură civilă.

Pentru aceste motive, instituţia pârâtă solicită admiterea excepţiilor invocate şi, pe fond, respingerea acţiunii pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În drept, invocă art. 205, art. 36, art. 101 alin. 3, art. 221 NCPC, OUG nr. 71/2009 cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 din Decretului nr. 167/1958, art. 95 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, HG nr. 925/2006, Ordonanţa de urgenţă nr. 59/30.06.2010, pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Legea nr. 69/16.04.2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare, Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată.

Prin răspuns la întâmpinare (filele 35-40), reclamantul P.V., solicită respingerea excepţiilor procesuale (de procedură şi de fond) invocate de pârât prin întâmpinare şi apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiate, pentru următoarele motive:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, reclamantul arată că a obţinut la data de 04.10.2010 Sentinţa civilă nr. 262/C A/2010-PI pronunţată în dosar nr. …/35/CA/2010 de Curtea de Apel Oradea prin care i s-au recunoscut drepturi salariale prevăzute de lege, sentinţă definitivă de la data pronunţării.

La data de 04.10.2010 momentul pronunţării, a început să curgă termenul de prescripţie, iar legea aplicabilă prescripţiei extinctive este Decretul nr. 167/1958, act normativ în vigoare la data începerii curgerii acestui termen, ceea ce însemnă că, toate clauzele de întrerupere, suspendare sunt cele prevăzute de acest act normativ.

Prin Sentinţa civilă nr. 262/CA/2010-PI pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. …/35/CA/2010 s-a stabilit în sarcina pârâtului X, obligaţia de a-i plăti drepturi salariale, imediat ce sentinţa a devenit definitivă.

Prin OUG nr. 71/2009 s-au stabilit anumite termene şi procente de plată pentru drepturile băneşti stabilite prin hotărâri judecătoreşti, act normativ prin care organul executiv a creat o modalitate de executare, ţinând cont de imposibilitatea de a executa dintr-o dată obligaţiile stabilite de instanţe.

Prima plată efectuată de X (ordonator principal de credite) prin Y (ordonator secundar de credite) în baza Sentinţei civile nr. 262/CA/2010-PI, a fost în luna aprilie 2012, aceasta însemnând că prin această plată i s-a recunoscut de către pârâţi dreptul în calitate de reclamant, recunoaştere care produce efectul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 care prevede: „Prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia”.

Efectul acestei recunoaşteri făcută prin plată este al întreruperii termenului de prescripţie conform art. 17 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 care prevede: „După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie".

Faptul că în luna aprilie 2012, în lunile aprilie 2013, septembrie 2013, februarie 2014, mai 2014, septembrie 2014 şi noiembrie 2014 s-au făcut plăţi către reclamant înseamnă că s-a produs efectul întreruptiv prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, iar prescripţia a început să curgă din nou conform art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, astfel că nu este împlinită până în prezent.

Referitor la excepţia autorităţii lucrului judecat, reclamantul arată că prin Sentinţa civilă nr. 262/CA/2010-PI, pârâţii au fost obligaţi să-i plătească drepturi salariale, sume ce urmau să fie actualizate la indicele inflaţiei, fără să solicite şi aplicarea de dobânzi. Prin urmare dobânzile solicitate de reclamant în prezentul dosar şi actualizarea acestora, nu au făcut obiectul Sentinţei civile nr. 262/CA/2010-PI pronunţată în dosar nr. …/35/CA/2010 de Curtea de Apel Oradea.

Excepţia lucrului judecat impune condiţia identităţii de acţiune, care potrivit legii, reclamă existenţa triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză. Faţă de Sentinţa civilă nr. 262/CA/2010-PI definitivă şi irevocabilă, prin care reclamantului i s-au acordat drepturi salariale actualizate la indicele inflaţiei, nu există autoritate de lucru judecat, prezenta acţiune având ca obiect plata dobânzii legale, cu titlul de daune-interese moratorii pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor rezultate din titlul executoriu, precum şi actualizarea acestora în funcţie de rata inflaţiei.

De asemenea, reclamantul susţine că apărările invocate de Y cu privire la fondul cauzei sunt în mod similar neîntemeiate, deoarece:

Prin Sentinţa civilă nr. 262/CA/2010-PI pârâţii a fost obligaţi să-i plătească drepturi salariale, sume ce urmau să fie actualizate conform indicelui inflaţiei, fără să se fi solicitat şi aplicarea de dobânzi.

Drepturile salariale au fost amânate la plată de către pârâţi, în baza mai multor acte normative succesive, nefiind achitate integral nici până în prezent, astfel că, prin OUG nr. 71/2009, OUG nr. 45/2010 şi OUG nr. 113/2010 s-a dispus eşalonarea obligaţiei de plată a sumelor.

Prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eşalonată pe o perioadă iniţială cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (OUG nr. 45/2010, OUG nr. 113/2010) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei şi a procentelor de creanţă aferente perioadei respective.

Reclamantul arată că a înaintat ordonatorului de credite titlul executoriu de mai sus, până în prezent efectuându-se doar plăţi parţiale, iar pentru perioada întârzierii la plată şi pentru partea de creanţă rămasă neachitată, a solicitat acordarea de dobânzi în cauza prezentă.

Prin cererea de chemare în judecată din prezentul dosar, reclamantul a solicitat o despăgubire care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit, pentru executarea cu întârziere şi neexecutarea integrală a creanţelor stabilite în titlul executoriu, obligaţie distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.

Faptul că prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din OUG nr. 71/2009, modificată şi completată s-a prevăzut actualizarea sumelor câştigate în instanţă cu indicele preţurilor de consum, comunicat de Institutul Naţional de Statistică nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligaţiei de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanţele au devenit certe, lichide şi exigibile, s-a produs în patrimoniul reclamantului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Actualizarea creanţelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate.

Acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.

Reclamantul consideră că prevederile OUG nr. 71/2009 nu au produs efecte în privinţa exigibilităţii creanţelor, în sensul amânării scadenţei acestora.

Astfel, creanţele recunoscute fiind certe, lichide şi exigibile, obligaţia de plată este cu execuţie imediată, chiar de la data pronunţării hotărârilor în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din acelaşi act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul naşterii raportului juridic obligaţional, obligaţia rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.

Mai mult, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu s-a negat existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eşalonată a obligaţilor de plată conţinute în aceste titluri.

Acest act normativ nu are semnificaţia exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acţionat cu intenţie sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedeşte existenţa unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forţa majoră, fapta creditorului însuşi ori fapta unui terţ pentru care debitorul nu este ţinut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terţ să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forţei majore sau ale cazului fortuit.

Ori, eşalonarea plăţii instituită prin OUG nr. 71/2009, modificată şi completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.

Ca atare, în interpretarea dispoziţiilor art. 1073, art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 şi art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamantul susţine că este îndreptăţit la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor rezultate din titlurile executorii, precum şi actualizarea sumelor rezultate în funcţie de rata inflaţiei.

De altfel acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar este prevăzută şi de art. 34 din OUG nr. 83/2014.

În drept, invocă dispoziţiile art. 201 alin. (2) C.proc.civ.

Prin întâmpinare (filele 52-54), pârâtul X, invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că Sentinţa civilă nr. 262/04.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul n. …/35/2010, a devenit irevocabilă şi executoriei la data respingerii recursului formulat împotriva acestei hotărâri de către Înalta Curte de Justiţie şi casaţie, respectiv la data de 09.03.2011.

Prin urmare, solicitarea reclamantului de a i se acorda daune interese moratorii din data de 04.10.2010 este neîntemeiată.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (1) Codul Muncii „(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."

Acţiunea a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti la data de 12.01.2015, dată la care se împlinise termenul de prescripţie pentru perioada anterioară datei de 12.01.2012.

Astfel, pârâtul solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.

Pe fondul cauzei pârâtul solicită respingerea acţiunii, motivat de faptul că hotărârea judecătorească la care se raportează reclamantul statuează în mod clar suma de bani pe care urmează să o primească, respectiv „50.848 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând salariile indexate şi toate drepturile băneşti care i se cuveneau (inclusiv premiul anual) în calitate de inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar al judeţului Satu Mare, pentru perioada 07.05.2009-13.04.2010, sumă care vă fi reactualizată cu indicele mediu al preţurilor calculat cu începere de la data la care trebuiau efectuate plăţile salariale conform contractului de management educaţional şi până în momentul achitării lor efective."

Prin art. 1 al OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, Ordonanţa nr. 17 din 23 august 2012 şi Ordonanţa de urgenţă nr. 92 din 18 decembrie 2012 se statuează: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu; -

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.”

Astfel, conform art. 1 alin. (3) se specifică în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale penalizatoare în acest sens.

În actul normativ mai sus menţionat se precizează că orice formă de executat având ca obiect drepturi salariale câştigate în baza unor sentinţe judecătoreşti definitive se suspendă, motiv pentru care pârâtul solicită să se constate că solicitarea unor dobânzi legale sau daune interese, în temeiul noului cod civil, care să-şi aibă izvorul în drepturi de această natură este total nefondat.

Având în vedere cele menţionate mai sus, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept, invocă art. 205 C.proc.civ., Legea nr. 1/2011, Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, OUG nr. 71/2009.

Excepţia necompetenţei materiale a tribunalului este fondată.

Titlul executoriu pe care-şi întemeiază acţiunea reclamantul este o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Oradea, respectiv Sentinţa civilă nr. 262/CA/2010 (fila 8).

Prin prezenta acţiune se solicită obligarea debitorului la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă capitalului acordat prin hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ în considerarea raportului juridic din care izvorăşte obligaţia de plată ca fiind un raport de drept administrativ (contract management educaţional).

În consecinţă, obligaţia de plată a dobânzii fundamentată pe acelaşi raport juridic, atrage competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în primă instanţă.

În temeiul art.130, 132 C.proc.civ., instanţa va admite excepţia şi va declina competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie profesională în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.

Declină în favoarea Curţii de Apel Oradea competenţa de soluţionare a litigiului de muncă privind pe reclamantul P.V., domiciliat în …, în contradictoriu cu pârâţii X, cu sediul în …, Y, cu sediul în ….

Fără cale de atac.

Pronunţată la 11 martie 2015, prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare