Contestaţie decizie de pensionare

Dosar nr.

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 3188/2015

Şedinţa publică de la 24 August 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier Şef

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâţii C.J.P.G. şi C.C.C.N.N.P.P., având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de apărător ales av. G.C., iar pârâtele de consilier juridic S.C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apărătorul reclamantului a depus la dosar copia carnetului de muncă.

Instanţa a constatat încheiată cercetarea procesului şi a acordat cuvântul părţilor pe fond.

Apărătorul reclamantului a solicitat instanţei a se admite contestaţia formulată împotriva deciziilor nr.181854 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emise în data de 12.07.2013, 04.10.2013 şi 04.12.2013, urmând să fie anulate şi să fie obligată C.J.P.G. să emită o nouă decizie care să aibă în vedere vechimea în muncă şi sporurile menţionate în înscrisurile depuse la dosar, urmând să fie stabilit corect punctajul şi pensia ce se cuvine reclamantului.

Reprezentanta pârâtelor, consilierul juridic S.C., a solicitat instanţei respingerea contestației, conform concluziilor depuse la dosar.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 31.10.2014, sub nr. XXXXXXX/95/2014, reclamantul D.M. în contradictoriu cu pârâţii C.J.P.G. şi C.C.C.N.N.P.P., a formulat contestație împotriva deciziilor de pensie nr. 181854/12.07.2013, 181854/04.10.2013 şi 181854/04.12.2013, emise de către pârâta C.J.P.G., solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie anulate deciziile contestate şi să fie obligată pârâta C.J.P.G. să emită o nouă decizie de pensie, care să aibă în vedere vechimea, grupa de muncă şi sporurile menţionate în înscrisurile depuse la dosarul de pensionare, urmând a i se stabili corect punctajul şi pensia efectivă ce i se cuvine.

În fapt, reclamantul a arătat că s-a născut la 6 ian. 1951 şi avea la data pensionării vârsta de 62 ani şi 6 luni , fiind constituit dosarul de pensionare nr.22098/3 iulie 2013.

A precizat reclamantul că, prin deciziile nr.181854/2013, i s-a stabilit greşit un punctaj de 2.61855 şi o pensie în cuantum de 1996 lei, menţionând că  împotriva deciziilor de pensie a formulat contestaţii în termenul de 30 de zile prevăzut de art.149 alin. l din Legea nr.263/2010, la C.J.P.G. şi C.C.C.N.N.P.P., însă nu s-a emis până în prezent hotărâre, în termenul legal de 45 zile prevăzut de art.151 din Legea nr.263/2010.

S-a învederat că nesoluţionarea contestaţiei în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia şi necomunicarea în termenul legal de cinci zile de la adoptare, a hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, nu împiedică accesul la justiţie, culpa într-un asemenea caz aparţinând exclusiv pârâtei, astfel că instanţa va putea analiza pe fond cererea reclamantului de anulare a deciziilor contestate.

Reclamantul a susţinut că, la  emiterea deciziilor în  litigiu şi la stabilirea punctajului ce i se cuvenea, pârâta nu a avut în vedere grupa de muncă aferentă perioadelor 16 mai 1984 - 31 dec. 1984 şi 10 oct. 1980 - 1 iunie 1981 şi nici sporurile cuprinse în adeverinţele nr. l75/CJ/22 mai 2013, nr.151/2/3 dec.2012, nr.C685/29 aprilie 2013 şi nr.188/4 iunie 2013.

Totodată, reclamantul a arătat că, prin adeverinţele nr.l75/CJ/22 mai 2013, nr. 151/2/3 dec.2012, nr.C685/29 aprilie 2013 şi nr.188/4 iunie 2013, a demonstrat faptul că a beneficiat de sporuri cu caracter permanent , pentru care i s-au reţinut lunar şi s-au virat la bugetul consolidat al statului contribuţiile la asigurările sociale, astfel că aceste sporuri trebuiau avute în vedere de pârâtă şi trebuia majorat corespunzător punctajul reţinut. Aceste adeverinţe nu au fost desființate și produc consecințe juridice, făcând dovada deplină, a ceea ce ele atestă, cu privire la contribuțiile de asigurări sociale plătite de angajator pentru reclamant.

Deoarece până în prezent nu are cunoștință să se fi emis o hotărâre de soluţionare a contestaţiilor sale, de către C.C.C., reclamantul apreciază refuzul de soluţionare în termenul de 45 de zile ca o soluţionare negativă, astfel că solicită instanţei să analizeze pe fond contestaţiile sale, stabilind corect punctajul ce i se cuvine şi, implicit, cuantumul pensiei.

Pârâtele C.J.P.G. și C.C.C.N.N.P.P.  au formulat întâmpinare în cauză, prin care au arătat că prin decizia nr. 181854/04.10.2013 a fost revizuită pensia petentului , ca urmare a unor erori iniţiale de calcul, precizând că şi această decizie a fost revizuită prin decizia nr. 181854/04.12.2013 , ca urmare a faptului că, din eroare, nu a fost valorificată perioada 01.05.2004-30.06.2004.

Au precizat pârâtele că, atât prin decizia nr. 181854/12.07.2013, cât și prin deciziile contestate, la determinarea punctajului mediu anual, nu au fost avute în vedere perioadele 16.05.1984-31.12.1984 și 10.10.1980-01.06.1981, ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă.

De asemenea, nu au fost avute în vedere veniturile din adeverinţele nr. 175/LJ/22.05.2013, nr. Gl51/2/03.12.2012, nr. C 685/29.04.2013 și nr. 188/04.06.2013, cu motivarea că nu au caracter permanent și nu sunt prevăzute în anexa nr. 15 din Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011.

Referitor la contestaţia petentului, s-a învederat că a fost înaintată de C.J.P.G., cu adresa nr. 44090/06.01.2014, la C.C.C. în vederea soluţionării, conform art.149 alin. 1 din Legea 263/2010.

S-a mai arătat că, în conformitate cu alin 2 de la art.149 din Legea 263/2010 procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedura prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, iar conform art. 151 alin 2 hotărârile C.C.C.  pot fi atacate la instanţa de judecată în termen de 30 de zile de la comunicare.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să fie înlăturate ca neconcludente apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare şi să se acorde eficienţă argumentelor sale din contestaţie, care justifică pe deplin demersul său, susținând că, deşi a probat că pe perioadele 16 mai 1984 - 31 dec.1984 şi 10 oct.1980 - 1 iunie 1981 a desfăşurat o activitate care se încadra în grupa a II-a de muncă, pârâta îi contestă acest fapt şi nu i-a luat în calcul aceste perioade.

În cursul procesului, C.C.C. a pronunțat hotărârea nr. 10235/02.03.2015, prin care a respins contestațiile  formulate de reclamantul D.M. împotriva deciziilor  nr.  181854/04.10.2013 şi nr. 181854/04.12.2013, emise de către pârâta C.J.P.G..

La data de 23.03.2015 reclamantul a formulat o precizare, prin care a completat acţiunea, în sensul că în acest dosar contestă şi hotărârea nr.10235/2 martie 2015, emisă de C.J.P.G. şi C.C.C.N.N.P.P.

A apreciat  că în mod greşit C.C.C. i-a respins contestaţiile prin care a criticat stagiul total de cotizare şi numărul total de puncte stabilite de C.J.P.G. și a precizat că  își menţine punctul de vedere , susținând că prin deciziile nr. 181854/2013 i s-a stabilit greşit doar un punctaj de 2.61855 şi o pensie în cuantum de 1996 lei.

În motivare au fost reiterate considerentele arătate în cererea de chemare în judecată.

În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.

Reclamantul a solicitat să se efectueze în cauză și o expertiză tehnică de specialitate contabilă, însă această probă a fost respinsă de către instanță ca fiind neconcludentă, în raport de obiectul acțiunii.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:

Reclamantul a fost înscris la pensie anticipată parțială începând cu data de 13.06.2013, prin decizia nr. 181854/12.07.2013 I, emisă de C.J.P.G. ( fila 9 din dosar), prin care i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1898 lei, plata drepturilor urmând să se facă începând cu data de 14.06.2013.

Conform anexei la decizia nr. 181854/12.07.2013 I (fila 10 din dosar), s-a reținut un stagiu de cotizare realizat de 39 ani. 7 luni şi 18 zile în sistemul public, din care,  23 ani, 4 luni şi 0 zile în condiţii normale de muncă ,12 ani, 9 luni și 15 zile în grupa II de muncă, 3 ani stagiu aferent grupei de muncă, 2 ani, 1 luni şi 20 zile perioade asimilate și 6 luni și 3 zile, stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă, rezultând un punctaj mediu anual de 2.51014 puncte.

Prin decizia nr. 181854/12.07.2013 II, emisă de C.J.P.G.  (fila 11 din dosar), reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, fiindu-i stabilită o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1997 lei începând cu data de 06.07.2013, plata drepturilor urmând să se facă începând cu aceeași dată, respectiv 06.07.2013.

Conform anexei la decizia nr. 181854/12.07.2013 II (fila 12 din dosar), s-a reținut un stagiu de cotizare realizat de 45 ani, 7 luni şi 1 zile în sistemul public, din care,  23 ani, 4 luni şi 0 zile în condiţii normale de muncă ,12 ani, 9 luni și 15 zile în grupa II de muncă, 3 ani stagiu aferent grupei de muncă, 5 ani, 11 luni şi 13 zile perioade asimilate și 6 luni și 3 zile, stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă, rezultând un punctaj mediu anual de 2.61943 puncte.

Pensia reclamantului a fost revizuită prin decizia nr. 181854/04.10.2013 emisă de C.J.P.G. (fila 81 din dosar) , prin care i s-a stabilit o pensie în cuantum de 1994 lei, plata drepturilor urmând să se facă începând cu aceeași dată, respectiv 06.07.2013.

Ulterior, C.J.P.G. a revizuit drepturile de pensie ale reclamantului  prin decizia nr.181854/04.12.2013 I (fila 78 din dosar), prin care  s-a stabilit o pensie în cuantum de 1900 lei , plata drepturilor urmând să se facă începând cu aceeași dată, respectiv 14.06.2013 și decizia nr.181854/04.12.2013 II (fila 69 din dosar), prin s-a stabilit o pensie în cuantum de 1996 lei, plata drepturilor urmând să se facă începând cu aceeași dată, respectiv 06.07.2013.

C.J.P.G. nu a valorificat perioadele 10.10.1980-01.06.1981 şi 16.05.1984 - 31.12.1984, menţionate în adeverinţa nr. 1622/15.05.1992 şi adeverinţa nr.445/24.02.1999, ca fiind lucrate în grupa II de muncă, în procent de 100%, pe motiv că meseria nu este încadrabilă în grupa de muncă, conform H.G. 1223/1990.

De asemenea,  la stabilirea pensiei nu au fost valorificate  adeverinţele nr.G151/2/03.12.2012, C685/29.04.2013 şi 175/L.J./22.05.2013 și  nr. 188/04.06.2013, pe motiv că sporurile cuprinse în aceste adeverințe nu sunt sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa 15 din H.G. 257/2011.

Reclamantul a formulat contestații pe cale administrativă, înregistrate sub nr.37.110/31.10.2013 și 44090/19.12.2013 , care au fost respinse ca neîntemeiate prin  hotărârea nr.10235/2 martie 2015, emisă de C.C.C.N.N.P.P., emisă în cursul procesului.

Comisia a arătat că sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, în temeiul art. 71 alin.4 din Legea nr.57/1974, cu modificările și completările ulterioare, constituie spor cu caracter permanent, în condițiile în care este prevăzut în anexa 10 la Decretul nr.100/1979, pentru aplicarea legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii.

S-a arătat că acest spor acordat anumitor categorii de personal , care și-au desfășurat activitatea pe șantierele de construcții, nu constituie spor cu caracter permanent, întrucât nu se regăsesc în anexa menționată.

S-a reținut că în mod corect nu s-a valorificat sporul cu titlu de „spor pentru lucru sistematic peste programul normal de muncă” și „ regim prelungit ”, potrivit înscrisurilor din adeverințele nr. G151/2/03.12.2012 și  C685/29.04.2013 , eliberate de S.C. Uberum S.R.L. Brăila, adeverința nr. 175/L.J./22.05.2013 eliberată  de S.C. Olmec S.A. Craiova și adeverința nr.188/04.06.2013 eliberată de S.C. Arhistoc S.R.L. Craiova, întrucât acestea reprezintă ore suplimentare realizate peste programul normal de lucru și nu constituie sporuri cu caracter permanent conform anexei nr. 15 din H.G. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

De asemenea, C.C.C.  a reținut că în mod corect nu au fost valorificate , ca fiind lucrate în grupa II de muncă, perioadele 10.10.1980-01.06.1981 şi 16.05.1984 - 31.12.1984, menţionate în adeverinţa nr. 1622/15.05.1992 eliberată de T.C.H. București - Grup Șantiere Construcții Hidrotehnice Tg-Jiu şi adeverinţa nr.445/24.02.1999 eliberată de S.C. Citex S.A. Tg-Jiu, în care reclamantul a avut funcțiile de șef atelier mecanic și șef secție utilaj transport , invocând în acest sens nota de fundamentare  care a stat la baza emiterii H.G. 1223/1990 și precizările făcute de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale  - Direcția Autorizare, Certificare și Grupe de muncă în scrisoarea nr.43G/1884/08.10.1997 .

Comisia a arătat că, întrucât prin natura funcției îndeplinite și a atribuțiilor de serviciu, șefii de atelier și șefii de secție nu au desfășurat activitate în astfel de condiții cel puțin 70% din programul de lucru, nu pot beneficia de încadrare în grupa II de muncă, în vederea pensionării.

Conform dispoziţiilor Ordinului 50/1990, instanţa reţine că încadrarea activităţii prestate de salariați în grupele de muncă reglementate anterior anului 2001 şi eliberarea de adeverinţe în acest sens constituie atributul angajatorilor.

Aşadar , conform punctului 6 din Ordinul 50/1990:

„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art.1 din H.G. 1223/1990,  „ personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969”.

La art. 2 din aceeaşi hotărâre se prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Prin urmare, textul de lege nu exceptează de la încadrarea în grupa  II  de muncă anumite categorii de persoane, în raport de funcţiile deţinute de acestea, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa II de muncă revenind  consiliilor de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi, astfel că sunt neîntemeiate susținerile Comisiei Centrale de Contestații , în sensul că prin natura funcției îndeplinite și a atribuțiilor de serviciu, șefii de atelier și șefii de secție nu au desfășurat activitate în astfel de condiții cel puțin 70% din programul de lucru şi nu pot beneficia de încadrare în grupa II de muncă, în vederea pensionării.

În condițiile în care actul normativ, respectiv H.G. 1223/1990 nu face nicio distincție între funcțiile ocupate , nu are  relevanță nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii acestei hotărâri sau precizările făcute în scrisoarea emisă de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale  - Direcția Autorizare, Certificare și Grupe de muncă .

De asemenea, aşa cum se menţionează la art. 2 din hotărâre, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi.

Referitor la adeverinţele emise de către angajatori, prin care se atestă încadrarea reclamantului în grupa II de muncă, instanţa reţine:

Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin.2 din Legea nr.263/2010:

(2) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.

Potrivit prevederilor art. 126 din H.G. 257/2011 :

„ (1) Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

(2) Angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să elibereze aceste adeverinţe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.

(3) Prin deţinători legali de arhivă se înţelege creatorii şi deţinătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1).

(5) Adeverinţele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile de fond şi formă prevăzute de acesta.

(6) Pentru a putea fi valorificată, adeverinţa menţionată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.”

Conform prevederilor art. 124 din H.G. 257/2011:

 „1) În situaţia prezentării şi a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menţionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a) denumirea angajatorului;

b) datele de identificare a persoanei;

c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;

d) menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;

e) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;

f) salariul tarifar de încadrare;

g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;

h) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

(2) Actele vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.”

În speţă, reclamantul a depus la dosarul de pensie adeverinţele emise de către angajatori, respectiv adeverinţele nr. 1622/15.05.1992 şi adeverinţa nr.445/24.02.1999,  din care rezultă că a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioadele  în litigiu, respectiv 10.10.1980-01.06.1981 şi 16.05.1984 - 31.12.1984.

Prin adeverinţa nr. 1622/15.05.1992 , eliberată de T.C.H. București - Grup Șantiere Construcții Hidrotehnice Tg-Jiu(fila 91), se atestă faptul că a fost încadrat în cadrul acestei unităţi în funcţia de inginer, în perioada 10.10.1980- 16.05.1984 şi activitatea desfăşurată de reclamant în  această perioadă a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu prevederile H.G. 1223/1990.

Prin adeverinţa nr.445/24.02.1999, eliberată de S.C. Citex S.A. Tg-Jiu(fila 98), se atestă faptul că a fost încadrat în cadrul acestei unităţi în perioada 10.10.1980- 16.05.1984 , în funcţia de şef secţie utilaj transport , iar în perioada 31.12.1984-22.05.1985, în funcţia de inginer principal, activitatea desfăşurată de reclamant în  această perioade fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu prevederile H.G. 1223/1990.

Instanţa reţine că  adeverinţele de mai sus cuprind elementele obligatorii prevăzute de lege . Fiind anterioare intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 , nu este necesar ca aceste adeverinţe să fie întocmite conform modelului prevăzut în acest Ordin. De asemenea, nu este  necesar să respecte modelul prevăzut în anexa  nr. 14 din H.G. 257/2011.

Aşadar, Casa Judeţeană de Pensii Gorj trebuia să aibă în vedere aceste adeverinţe, eliberate în baza documentelor aflate în arhiva angajatorilor şi să valorifice perioada menţionată ca fiind lucrată în grupa II de muncă ,  angajatorii asumându-şi responsabilitatea corectitudinii datelor la momentul eliberării .

Referitor la adeverințele nr. G151/2/03.12.2012 și  C685/29.04.2013 , eliberate de S.C. Uberum S.R.L. Brăila, adeverința nr. 175/L.J./22.05.2013 eliberată  de S.C. Olmec S.A. Craiova și adeverința nr.188/04.06.2013 eliberată de S.C. Arhistoc S.R.L. Craiova, instanţa reţine :

Prin adeverința nr. G151/2/03.12.2012, eliberată de S.C. Uberum S.R.L. Brăila(fila 96), în calitate de depozitară al arhivei S.C. Şantierul 4 S.R.L. Tg-Jiu, pe baza documentelor aflate în arhiva societăţii, se atestă că reclamantul a beneficiat de spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de muncă, în conformitate cu HCM 1505/54, HCM 1053/59, HCM 914/68, HCM 932/69, Legea 10/72 – art.118-120, Legea nr.57/74, art. 71 alin.4, C.C.M. şi C.I.M., în perioadele 01.03.1979 – 01.09.1979, 01.05.1985 – 01.11.1985, 01.04.1986 – 01.12.1986, 01.03.1987-01.11.1987 şi 01.03.1989-01.11.1989, fiind precizat şi procentul lunar acordat.

Prin adeverinţa C 685/29.04.2013 , eliberată de S.C. Uberum S.R.L. Brăila(fila 100), în calitate de depozitară a arhivei S.C. Citex S.A. Tg-Jiu, pe baza datelor extrase din dosarul de personal  şi statele de plată aflate în arhiva societăţii, se atestă că reclamantul a beneficiat de spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, în conformitate cu HCM 1505/54, HCM 1053/59, HCM 914/68, HCM 1932/69, Legea 10/72 – art.118-120, Legea nr.57/74 - art. 71 alin.4, Decretul 100/1976 – anexa 10 şi C.C.M., în perioadele 01.06.1984 – 01.11.1984 şi 01.03.1985 – 01.04.1985, fiind precizat şi procentul lunar acordat.

Prin adeverința nr. 175/L.J./22.05.2013, eliberată  de S.C. Olmec S.A. Craiova, se atestă că în perioada 06.09.1979 -09.10.1980, reclamantul a fost salariatul acestei societăţi, în funcţia de inginer mecanic, la Filiala Gorj şi în această perioadă a beneficiat de spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, conform contractului individual de muncă, Legii nr.57/1974 şi Legii nr.49/1992.

Prin adeverința nr.188/04.06.2013, eliberată de S.C. Arhistoc S.R.L. Craiova,în calitate de deţinător al fondului arhivistic al S.C. Coremi S.A. Craiova,pe baza documentelor verificabile, se atestă că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă la S.C. Coremi S.A.  pe perioada 10.08.1976 – 06.09.1979 şi în această perioadă lucrat pe şantiere, în regim prelungit, fără să beneficieze de recuperări ulterioare, în conformitate cu prevederile HCM 1546/1952 şi Decretul nr. 175/1973, cu modificările şi completările ulterioare, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurii de construcţii – montaj, menţionându-se că orele lucrate în regim de lucru prelungit au fost retribuite ca ore normale.

Totodată, în adeverinţă au fost menţionate lunile în care reclamantul a lucrat în regim prelungit, orele lucrate şi sumele primite pentru orele lucrate în regim prelungit, datele fiind extrase din statele de salarii aflate în posesia deţinătorului fondului arhivistic - S.C. Arhistoc S.R.L. Craiova.

Instanţa reţine că , potrivit anexei nr. 3 din  H.G. 257/2011, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de muncă, face parte din categoria sporurilor cu caracter permanent care , potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 , au făcut parte din baza de calcul al pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, fiind menţionat la pct. V.

Având în vedere că , în situaţia în care sporurile cu caracter permanent nu sunt înregistrate în carnetul de muncă, dovada se face cu adeverinţe eliberate în aceste sens, conform prevederilor de la pct. VI din anexa sus menţionată, Casa Judeţeană de Pensii trebuia să valorifice la calculul pensiei cuvenite reclamantului sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru ,de care  acesta a beneficiat, conform adeverinţelor nr.G151/2/03.12.2012, C685/29.04.2013 şi 175/L.J./22.05.2013.

Cu privire la perioada 10.08.1976 – 06.09.1979 , în care reclamantul a  lucrat pe şantiere, în regim prelungit, fără să beneficieze de recuperări ulterioare, în conformitate cu prevederile HCM 1546/1952 şi Decretul nr. 175/1973, cu modificările şi completările ulterioare, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurii de construcţii – montaj,  instanţa reţine că, aşa cum se menţionează în adeverința nr.188/04.06.2013, orele lucrate în regim de lucru prelungit au fost retribuite ca ore normale.

În privinţa sumelor plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia în interesul legii nr.5/2010.

Prin această decizie , în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e, art. 78 şi art. 164 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că:

„Sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că veniturile obţinute în regim de lucru prelungit nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea această formă de retribuţie pentru situaţia în care retribuţia tarifară era stabilită pe o oră, zi sau lună şi se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de producţie zilnică sau prin atribuţii stabilite concret pentru fiecare loc de muncă.

De asemenea, s-a arătat că , potrivit dispoziţiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, în cazuri excepţionale, în anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea în afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau în raport de lucrările executate.

A precizat Curtea că timpul de lucru în regim prelungit  are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru şi retribuit ca atare.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, în adeverința nr.188/04.06.2013 se  menţionează că orele lucrate în regim de lucru prelungit au fost retribuite ca ore normale, astfel că sumele plătite reclamantului pentru munca prestată în regim prelungit trebuia să fie avute în vedere la stabilirea şi calcularea pensiei cuvenite acestuia.

Aşa cum rezultă din  înscrisurile depuse la dosar de către C.J.P.G. (filele72-77), la calculul pensiei s-a avut în vedere salariul tarifar lunar menţionat în carnetul de muncă al reclamantului (depus la dosar la filele 109-122), în care nu erau incluse şi sumele plătite pentru munca prestată în regim prelungit.

Faţă de considerentele expuse, instanţa urmează să admită contestaţia de faţă, cu completarea ulterioară, să anuleze hotărârea nr. 10235/02.03.2015, emisă de către C.C.C.N.N.P.P., precum şi deciziile de pensie nr. 181854/12.07.2013, 181854/04.10.2013 şi 181854/04.12.2013, emise de către pârâta C.J.P.G.

De asemenea, având în vedere prevederile art.104 alin.2 din Legea nr.263/2010, potrivit căruia, pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de această lege şi se acordă de la data înregistrării cererii , va fi obligată C.J.P.G. să emită o nouă decizie de pensie, raportat  la data cererii de înscriere la pensie formulată de reclamant,  prin care să valorifice la stabilirea pensiei :

- perioadele 10.10.1980-01.06.1981 şi 16.05.1984 - 31.12.1984, menţionate în adeverinţele nr. 1622/15.05.1992 şi adeverinţa nr.445/24.02.1999, ca fiind lucrate în grupa II de muncă, în procent de 100%;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru conform adeverinţelor nr.G151/2/03.12.2012, C685/29.04.2013 şi 175/L.J./22.05.2013;

- veniturile aferente orelor lucrate în regim de lucru prelungit, menţionate în adeverinţa nr. 188/04.06.2013.

În baza art.453 alin.1 şi  455 Cod procedură civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia, cu completarea ulterioară, formulată de către reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâţii C.J.P.G. şi C.C.C.N.N.P.P.

Anulează hotărârea nr. 10235/02.03.2015, emisă de către C.C.C.N.N.P.P.

Anulează deciziile de pensie nr. 181854/12.07.2013, 181854/04.10.2013 şi 181854/04.12.2013, emise de către pârâta C.J.P.G.

Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensie, raportat  la data cererii de înscriere la pensie formulată de reclamant,  prin care să valorifice la stabilirea pensiei :

- perioadele 10.10.1980-01.06.1981 şi 16.05.1984 - 31.12.1984, menţionate în adeverinţele nr. 1622/15.05.1992 şi adeverinţa nr.445/24.02.1999, ca fiind lucrate în grupa II de muncă, în procent de 100%;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru conform adeverinţelor nr.G151/2/03.12.2012, C685/29.04.2013 şi 175/L.J./22.05.2013;

- veniturile aferente orelor lucrate în regim de lucru prelungit, menţionate în adeverinţa nr. 188/04.06.2013.

Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 24.08.2015,  la Tribunalul Gorj

PRESEDINTE ASISTENTI JUDICIARI GREFIER

Domenii speta

Spete similare