Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect anulare act administrativ privind recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de alocaţie pentru susţinerea familiei.

Hotărâre 7 din 08.10.2015


Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect anulare act administrativ privind recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de alocaţie pentru susţinerea familiei.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.J.P.I.S. BUZĂU, anularea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. a/2014 privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de alocaţie pentru susţinerea familiei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (filele 4-5).

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei (fila 3).

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esenţă, că în luna iunie 2014 i-a fost comunicată Decizia nr. a/2014 prin care s-a dispus să plătească suma de 1.980 lei reprezentând alocaţia pentru susţinerea familiei încasată necuvenit în perioada.2011-2013, motivat de faptul că a deţinut un autoturism cu o vechime mai mică de 10 ani.

A arătat reclamantul că decizia este nelegală întrucât, la scurt timp de la momentul achiziţionării autovehiculului în anul 2009, l-a declarat organului fiscal din cadrul Primăriei Pogoanele în vederea luării în evidenţa fiscală şi stabilirii impozitului. Ca urmare, i s-a sistat plata ajutorului social ca urmare a achiziţionării acestui autovehicul.

În anul 2011, când a depus dosarul pentru acordarea alocaţiei suplimentare, funcţionarii aveau obligaţia verificării îndeplinirii condiţiilor legale, lucru care nu s-a întâmplat astfel încât în perioada 2011-2013 i s-a acordat alocaţia suplimentară pentru susţinerea familiei.

A arătat că are doi copii minori şi este unicul întreţinător la familiei. Nu a avut cunoştinţă de dispoziţiile legale care impuneau acordarea alocaţiei persoanelor care nu deţin un autovehicul cu o vechime mai mică de 10 ani, însă aceste dispoziţii ar fi trebuit cunoscute de persoanele care au analizat cererea sa.

A susţinut că a contestat Decizia nr. a/2014 în termenul legal, însă răspunsul a fost în sensul menţinerii acesteia.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 82, 112 şi urm. şi 274 din Codul de procedură civilă şi art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004.

Pentru dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a celei cu interogatoriul pârâtei şi a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, decizia contestată şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei (filele 6-9).

Pârâta a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că acţiunea este nefondată (filele 12-13).

A arătat că prin Decizia nr. a/2014 s-a dispus constituirea debitului şi recuperarea sumei de 1.980 lei reprezentând alocaţie pentru susţinerea familiei încasată necuvenit de reclamant în perioada 2011-2013.

Decizia a fost întemeiată pe adresa nr. b/2014 a Primăriei Pogoanele conform căreia reclamantul deţine au autoturism Dacia înmatriculat în anul 2009.

În susţinerea legalităţii şi temeiniciei deciziei contestate, pârâta a făcut referire la dispoziţiile art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 38/2011 şi la Anexa 4 la H.G. nr. 50/2011.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 277/2010 şi cele ale Codului de procedură civilă.

Reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Instanţa a admis proba cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriul pârâtei, probe solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. a/2014 (fila 6) s-a dispus constituirea debitului şi recuperarea sumei de 1.980 lei reprezentând alocaţie pentru susţinerea familiei încasată de reclamantul M.M. în perioada 2011-2013, motivat de faptul că deţine un autovehicul cu o vechime mai mică de 10 ani.

Conform art. 7 alin. 11 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei aprobate prin H.G. nr. 38/2011 „În cazul în care familia definită conform prevederilor art. 2 din lege are în proprietate, închiriere, comodat sau în altă formă de deţinere cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului social, prevăzută la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta nu beneficiază de alocaţie.”

Conform art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 416/2001 „(2) În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate, închiriere, comodat ori altă formă de deţinere cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului social, aceasta nu beneficiază de ajutor social.

(3) Lista prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi şi se poate actualiza anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.”

Conform Anexei nr. 4 la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 aprobate prin H.G. nr. 50/19.01.2011, printre bunurile care conduc la excluderea acordării ajutorului social se regăsesc şi autoturismele cu o vechime mai mică de 10 ani.

Reclamantul a arătat că în anul 2009 a achiziţionat un autoturism Dacia an de fabricaţie 2004, fiindu-i sistat ajutorul social de care beneficia la acel moment.

Aşa cum s-a arătat mai sus, bunurile care conduc la excluderea ajutorului social conduc şi la excluderea alocaţiei pentru susţinerea familiei de care reclamantul a beneficiat în perioada 2011-2013.

În consecinţă, instanţa constată că în mod legal pârâta a emis Decizia nr. a/2014 prin care s-a dispus constituirea debitului şi recuperarea sumei de 1.980 lei reprezentând alocaţie pentru susţinerea familiei încasată de reclamantul M.M. în perioada 2011-2013, motivat de faptul că deţine un autovehicul cu o vechime mai mică de 10 ani.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul M.M.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2010, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.