Anulare act

Dosar nr. /223/2013  - anulare act  -

Operator date cu caracter personal nr. 5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 982

Şedinţa publică din data de 14 mai 2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte: OS - judecător

Grefier: MT

Pe rol este soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta CG, domiciliat în municipiul Rm. Vâlcea, str. Nicolae Iorga, judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii NC, domiciliat în municipiul Piteşti, str. Dacia, bl. A4, sc. A, ap. 6, judeţul Argeş, PV şi CD, judeţul Vâlcea.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă civilă, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea succesiv la data de 07 mai 2014, respectiv 14 mai 2014, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A:

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 16.05.2013 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr.1703/223/2013 reclamanta CG a chemat în judecată pe pârâtul NC şi PVpentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea Ordinului nr.53/24.07.1992 şi a actelor care au stat la baza emiterii lui, precum şi a tabelului anexă la ordin privind suprafaţa de 1000 m.p. atribuită pârâtului pe raza com. Drăgoeşti, jud. Vâlcea.

În motivare reclamanta a menţionat că de pe urma autorului Dicu Nicolae li s-a reconstituit părţilor precum şi numitei Mitrofan Elena dreptul de proprietate asupra averii autorului, eliberându-se titlul de proprietate nr.612/47096/1996 de către Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, pe numele tuturor moştenitorilor.

Pârâtul NC, fiind moştenitor testamentar, a contestat vocaţia celorlalţi doi moştenitori însă instanţele au decis în mod irevocabil că, în mod corect, s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor.

Recent, acelaşi pârât a acţionat în judecată pe reclamantă şi pe numita Mitrofan Elena, solicitând anularea titlului de proprietate emis, pentru suprafaţa de 1000 m.p., motivând că este beneficiar al testamentului.

În cadrul dosarului constituit pârâtul a depus Ordinul nr.53/24.07.1992, ordin apreciat de reclamantă ca fiind emis cu nerespectarea prevederilor art.35 din Legea nr.18/1991.

Se susţine astfel că ordinul s-a emis pentru o suprafaţă de 1000 m.p. neidentificată, reclamantul dobândind pe cale succesorală doar suprafaţa de 250 m.p. conform testamentului şi certificatului de moştenitor nr.360/1979. Terenul face parte dintr-o suprafaţă mai mare situată în acelaşi punct, care figurează în titlul comun, însă nu există schiţă separată pentru corpurile de teren, moştenitorii fiind încă în indiviziune. Înscrisul a fost emis fără verificare situaţiei juridice a terenului, anume că la acea dată formulaseră cereri şi ceilalţi moştenitori ai aceluiaşi autor, astfel că în conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.18-1991 se impune emiterea unui titlu comun, raporturile dintre ei urmând a fi soluţionate potrivit dreptului comun. La data emiterii ordinului fusese emisă Hotărârea de validare nr.16/08.08.1991 în favoarea tuturor moştenitorilor.

Terenul din ordin nu este individualizat, nu se specifică punctul, nu are dimensiuni, schiţă, vecinătăţi, astfel că nu există punere în posesie. Ordinul vine în contradicţie şi cu tabelul anexă, în ordin fiind prevăzută suprafaţa de 250 m.p. iar în anexă 1000 m.p.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.18/1991, Regulamentul nr.131/1991, art.III din Legea nr.169/1997.

Cererii formulate reclamanta a anexat înscrisuri.

La data de 16.10.2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, precum si cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate ca este proprietarul terenului in suprafata de 1000 m.p., in litigiu, respectiv sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra bunurilor ramase in succesiunea autorului Dicu Gh. Nicolae, decedat in comuna Dragoesti, jud. Valcea, la data de 14.09.1978.

In motivare paratul a aratat ca terenul in litigiu i-a fost testat prin testamentul autentificat de Notariatul de Stat Dragasani sub nr.729/30.08.1978, la data de 12.09.1979 fiind dezbatuta succesiunea autorului, imprejurare in care s-a stabilit calitatea sa de mostenitor. Ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de lege, astfel ca in anul 1991, potrivit art.35 din Legea nr.18/1991 a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 1000 m.p., fiind emis ordinul prefectului nr.53/24.07.1992.

Tot in anul 1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate si pentru celelalte suprafete ramase in succesiunea autorului, drept validat alaturi de reclamanta si numita Mitrofan Elena, fiind emis titlu de proprietate pentru suprafata totala de 2,5 ha, in care a fost inclus si terenul ce a facut obiectul ordinului prefectului.

La termenul din data de 27.11.2013 instanta a admis exceptia tardivitatii si a decazut paratul din dreptul de a mai formula cerere reconventionala.

In cauza instanta a incuviintat adminstrarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul partilor si a probei cu expertiza specialitatea topografie – cadastru.

Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:

Prin testamentul autentificat sub nr.729/30.08.1978 de Notariatul de Stat Local Dragasani, autorul Dicu Gh. Nicolae, fara descendenti sau alti mostenitori rezervatari, a dispus ca dupa incetarea sa din viata, nepotul de sora NC, parat in prezenta cauza, sa dobandeasca in deplina proprietate o casa din lemn, cu trei camere, situata in vatra satului Dragoesti, com. Dragoesti, jud. Valcea, pe un teren loc de casa in suprafata de 250 m.p., precum si toate bunurile mobile ce se vor afla la decesul sau in cadrul gospodariei- inscris fila 23.

La data de 12.09.1979 a fost emis de pe urma autorului certificatul de mostenitor nr.360/979, prin care s-a atestat calitatea paratului NC de mostenitor testamentar asupra bunurilor imobile ce au facut obiectul testamentului anterior mentionat – fila 24.

Prin Decizia emisa de Consiliul Popular al jud. Valcea din anul 1980 – filele 52 - 55 dosar, au fost trecute in proprietatea statului, cu plata unei despagubiri, in conformitate cu prevederile art.30 alin.2 si 3 din Legea nr.58/1974, terenurile in suprafata totala de 1358,80 m.p. situate in com. Dragoesti, Vladesti si Perisani, deoarece proprietarii acestora au instrainat sau testat constructiile aferente altor persoane, intre acestea regasindu-se si terenul testat de autorul Dicu Gh. Nicolae, in suprafata de 250 m.p. – fila 158 dosar.

La data de 15.04.1980 a fost emisa Decizia nr.52 prin care s-a atribuit paratului in folosinta pe durata existentei constructiilor, terenul in suprafata de 250 m.p.

Prin Ordinul nr.53/24.07.1992 emis de Prefectura jud. Valcea, avand in vedere propunerile venite din partea Consiliul local Dragoesti, in conformitate cu prevederile art.35 al.2 si 3 din Legea nr.18/1991, s-a stabilit dreptul de proprietate al paratului asupra terenului in suprafata de 1000 m.p., teren atribuit in folosinta acestuia pe durata existentei constructiei in urma incheierii testamentului mentionat in precedent – filele 63 - 72.

La data de 14.07.1999 a fost emis titlul de proprietate nr.612/47096 in favoarea reclamantei Corbeanu Gheorghita, paratului NC si numitei Mitrofan Elena, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata totala de 2,5 ha situat pe raza com. Dragoesti, jud. Valcea, intre care si terenul de 1000 m.p. cuprins in Ordinul nr.53/1992.

In aceste imprejurari sustine reclamanta ca ordinul emis pe numele paratului nu a respectat prevederile art.35 din Legea nr.18/1991, in conditiile in care acesta a dobandit prin testament doar suprafata de 250 m.p. si nu a fost verificata situatia juridica a terenului in sensul ca la acea data formulasera cereri si ceilalti doi mostenitori, situatie in care se impunea emiterea unui titlu comun, conform art.12 si art.14 din aceeasi lege. Se mai arata ca ordinul a fost emis dupa ce asupra intregului teren ce a apartinut autorului fusese emisa hotararea de validare nr.16/08.08.1991 in favoarea tuturor mostenitorilor iar procedura de emitere a ordinului nu a fost respectata.

Din intregul material probator administrat in cauza raportat la dispozitiile legale incidente instanta apreciaza ca argumentele aduse de catre reclamanta sunt neintemeiate, actiunea urmand a fi respinsa.

In acord cu prevederile art.888 C.civil de la 1864, legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa, dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale, potrivit aceluiasi cod legatul cu titlu universal fiind definit drept legatul care confera vocatie numai la o fractiune din mostenire. Art.894 mentiona ca orice alt legat este cu titlu particular, acesta conferind vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri singulare.

In acord cu aceste prevederi si conform celor statuate si prin hotararile judecatoresti pronuntate in litigiile derulate anterior intre parti – filele 9 – 18 dosar, instanta retine ca legatul prin care autorul Dicu Gh. Nicolae i-a testat paratului casa situata pe terenul in suprafata de 250 m.p., impreuna cu bunurile mobile ce se vor gasi in cadrul gospodariei la decesul sau este un legat cu titlu particular, neconferind vocatie nici la universalitate, nici la parte din universalitatea bunurilor lasate de autor, ci strict la cele mentionate.

In sustinerea demersului sau juridic reclamanta se prevaleaza, intre altele, de prevederile art.14 si ale art.12 din Legea nr.18/1991, aratand ca, in cazul in care exista mostenitori testamentari care formuleaza cereri, ei vor fi trecuti in titlul de proprietate impreuna cu ceilalti mostenitori legali, care au vocatie, urmand ca raporturile dintre ei sa fie solutionate potrivit dreptului comun.

Potrivit prevederilor art.841, 842 si 843 C.civil de la 1864, respectiv ale art.1 si 2 din Legea nr.319/1944, a fost instituita rezerva succesorala in favoarea unor persoane apropiate defunctului, chiar impotriva vointei acestuia, anume in favoarea descendentilor de orice grad, a ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor.

In conditiile in care atat reclamanta cat si paratul din prezenta cauza, respectiv numita Mitrofan Elena, sunt nepoti de frate ai autorului Dicu Gh. Nicolae, niciunul dintre acestia nu beneficiaza de prevederile legale mentionate, asfel ca, neavand calitatea de mostenitori rezervatari, nu intra in discutie notiunea de rezerva succesorala, mentiunea din cuprinsul testamentului in sensul ca, ceea ce se testeaza reprezinta cotitatea disponibila, fiind lipsita de relevanta, autorul avand posibilitatea sa dispuna neingradit de bunurile sale.

In aceste imprejurari, odata cu deschiderea succesiunii autorului si dezbaterii acesteia prin emiterea certificatului de mostenitor nr.360/12.09.1979, bunurile testate s-au consolidat definitiv in patrimoniul paratului, reclamanta Corbeanu Gheorghita si numita Mitrofan Elena neavand vocatie la dobandirea bunurilor respective in conditiile in care nu s-a demonstrat intervenirea vreunei cauze de ineficacitate a legatului.

Prin testamentul intocmit autorul Dicu Gh. Nicolae a dezmostenit practic, partial, mostenitorii legali care, nefiind rezervatari, au pierdut orice vocatie la dobandirea bunurilor testate, astfel ca invocarea de catre reclamanta a prevederilor legale aratate nu poate fi primita, acestea nefiind incidente in speta.

Potrivit dispozitiilor art.36 al.3 din Legea nr.18/1991 (art.35 la momentul emiterii ordinului contestat), terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art.30 din Legea nr.58/1974, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.

La alineatul 4 al aceluiasi articol se stipuleaza ca dispozitiile art.23 din lege (art.22 inainte de republicare) raman aplicabile, prin acest din urma articol stabilindu-se ca sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul – lege nr.42/1990.

Prin al.2 al art.23 se dispune ca suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie, in timp ce prevederile al.4 stabileste ca dispozitiile al.1 se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator. De asemenea, art.2 ind.1 din art.23 introdus prin Titlul IV, art.1 pct.4 din Legea nr.247/2005, prevede expres ca in cazul instrainarii constructiilor, suprafetele de teren prevazute in alin.2 sunt cele convenite de parti la data instrainarii.

Este adevarat ca aceasta din urma dispozitie legala este ulterioara emiterii actului atacat in cauza insa, examinarea coroborata a dispozitiilor art.36 al.3 si 4 din Legea nr.18/1991 trimite, prin raportare si la prevederile art.23 din aceeasi lege, la concluzia ca actualii titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor, ale caror terenuri au trecut in proprietatea statului in baza art.30 din Legea nr.58/1974, sunt indreptatiti de a obtine atribuirea in proprietate prin ordin al prefectului, la propunerea primariilor, nu doar a suprafetei de teren strict atribuita in folosinta (care in mod obisnuit corespundea suprafetei constructiei), ci a intregului teren care, prin aplicarea prevederilor art.30 din Legea nr.58/1974 a trecut in proprietatea statului.

Prin urmare, sustinerile reclamantei in sensul ca desi prin decizia de atribuire in folosinta a fost vizata suprafata de 250 m.p., prin anexa la ordinul contestat a fost mentionata suprafata de 1000 m.p., nu pot fi primite.

Altfel, nu s-ar justifica ratiunile pentru care, prin al.4 al art.36 din Legea nr.18/1991 s-a statuat ca dispozitiile art.23 din lege raman aplicabile intrucat, daca intentia legii ar fi fost aceea de a ingadui atribuirea in proprietate exclusiv a suprafetei cu privire la care se afla constituit, din momentul preluarii de catre stat a terenului, un drept de folosinta in favoarea proprietarilor locuintei, dispozitiile art.36 al.3 ar fi aparut ca fiind suficiente, cele ale al.4 ramanand fara justificare.

Este adevarat ca terenul in suprafata de 1000 m.p. ce figureaza in anexa la ordinul contestat nu este individualizat prin punct, dimensiuni, schita, vecinatati, insa din cuprinsul Ordinului nr.53/24.07.1992, coroborat cu anexa la ordin si propunerile venite din partea Consiliului local al com. Dragoesti rezulta cu evidenta ca este vizat terenul mentionat in cuprinsul Deciziei nr.52/15.04.1980, adica tocmai terenul ce a facut obiectul testamentului.

Chiar daca la momentul emiterii ordinului prefectului – 24.07.1992, fusese emisa Hotararea de validare nr.16/08.08.1991, situatia nu e de natura a conduce spre o alta solutie cata vreme hotararea de validare nu individualizeaza terenurile, o astfel de operatiune avand loc la momentul efecturii procedurilor de punere in posesie si emiterea procesului verbal de punere in posesie. In conditiile in care ordinul contestat a vizat stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului intrat in proprietatea statului in imprejurarile prevazute de art.30 din Legea nr.58/1974 si in raport de cele retinute in precedent, instanta apreciaza ca acesta a fost legal emis, independent de existenta concomitenta a titlului de proprietate nr.612/47096/14.07.1999 emis pe numele tuturor mostenitorilor legali si a carui soarta juridica urmeaza a fi stabilita in cadrul dosarului nr.2624/223/2012 aflat pe rolul Judecatoriei Dragasani.

Raportul de expertiza dispus a fi efectuat in cauza a identificat terenul mentionat in cuprinsul testamentului, concluzionand ca nu este posibil ca acest teren sa masoare doar 250 m.p. S-a aratat ca, din punct de vedere al suprafetei, nu poate fi identificat un teren care sa masoare strict 250 m.p. si care sa intrunesca in mod cumulativ si celelalte conditii stipulate in testament anume, sa se incadreze intre vecinii identificati in acesta si sa cuprinda in interiorul sau constructia testata impreuna cu terenul. In schimb, expertul a concluzionat ca din punct de vedere al vecinatatilor, coroborat cu pozitionarea constructiei testate in teren, poate fi identificat terenul care sa intruneasca in mod cumulativ aceste doua conditii, fara a fi respectata conditia referitoare la suprafata.

In aceste imprejurari terenul testat a fost identificat in schita anexa nr.1 la raportul de expertiza, in conturul poligonal conturat si hasurat cu rosu, intre punctele 11-12-13-14-15-16-17-90-91-30-31-32-11, avand suprafata masurata de 1000 m.p., exact cea pentru care a fost emis ordinul contestat – filele 232, 235 dosar.

Prin urmare nu se poate sustine ca, in conditiile in care exista diferente intre suprafata mentionata in cuprinsul testamentului si cea specificata in anexa la ordinul prefectului, acesta ar fi nelegal emis.

In concluzie, instanta retine ca nu prezinta relevanta suprafata trecuta in actul de instrainare, ci intentia reala a testatorului, respectiv ceea ce legatarul a folosit efectiv de la data deschiderii succesiunii.

Prin Legea nr.18/1991 s-a urmarit sa se normalizeze o serie de situatii, printre care si pe aceea a detinatorilor unor terenuri trecute in proprietatea statului ca urmare a instrainarii locuintelor aflate pe ele. In conditiile in care s-ar fi urmarit acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafete restranse la limita de 250 m.p. (pentru mediul rural), legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv daca ramane in proprietatea statului si detinatorul il poate cumpara sau primi in folosinta si in ce conditii, ori daca se restituie instrainatorului.

In lipsa unor asemenea prevederi, atat spiritul Legii nr.18/1991, cat si dispozitia de la art.36 al.4, de trimitere la art.23, prin care este extinsa recunoasterea dreptului de proprietate si asupra altor suprafete decat cele aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, impun concluzia ca intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei constructii, dobandite sub imperiul Legii nr.58/1974, poate fi determinata prin deducerea intentiei partilor conventiei ( in speta a testatorului) si din ansamblul probelor administrate.

In cauza, fiind demonstrat ca terenul ce a facut obiectul testamentului are suprafata inscrisa in ordinul contestat, avand in vedere ca reclamanta, raportat la tesamentul lasat de autorul Dicu Gh. Nicolae, nu are vocatie la terenul in suprafata de 1000 m.p., avand in vedere intreaga situatie de fapt si de drept retinuta anterior, instanta apreciaza ca Ordinul nr.53/24.07.1992 a fost legal emis, astfel ca actiunea formulata urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.

In raport de solutia adoptata, fiind in culpa procesuala, instanta va dispune si obligarea reclamantei la plata catre paratul NC a sumei de 1740 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocat si onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge actiunea formulata de reclamanta CG, domiciliata in mun. Rm. Valcea, , jud. Valcea, in contradictoriu cu paratul NC, domiciliat in Pitesti, str. Dacia, , jud. Arges, Prefectura jud. Valcea si CD, , pentru anularea Ordinului nr.53/24.07.1992, ca neintemeiata.

Obliga reclamanta la plata sumei de 1740 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre paratul NC.

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 14 mai 2014.

Preşedinte, Grefier,

Red./tehnored. O.S.

6ex./23 Mai 2014

Domenii speta

Spete similare