Anulare Act

R O M Â N I A

 JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. /223/2013

Operator de date cu caracter personal nr. 5695

SENTINŢA CIVILĂ NR.828

Şedinţa publică de la data de 17 aprilie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE: RA

Grefier: LD

Pe rolul instanţei civile se află  soluţionarea  cauzei civile  având ca obiect „anulare act” formulată de către reclamanta CL cu domiciliul în localitatea Comăneşti, judeţul Bacău în contradictoriu cu pârâta CD, cu sediul în municipiul Drăgăşani, , judeţul Vâlcea.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţă publică din data de 14.04.2014  fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integranta din prezenta, când instanţa,  pentru a da posibilitate părţilor de a depune concluzii scrise  a amânat pronunţarea la data de 17.04.2014.

După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanţa a adoptat următoarea hotărâre:

JUDECĂTORIA:

Deliberând asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2013 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. de dosar /223/2013, reclamantul CL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CD constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 327 din 19.03.1971 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă că în anul 1971 organele comuniste au hotărât construirea unui complex turistic în centrul oraşului Drăgăşani, sens în care au identificat mai multe proprietăţi în vederea expropierii, printre care şi cea aparţinând autoarei sale, Nistor Maria. A susţinut că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 327 din 19.03.1971, autoarea a vândut pârâtei suprafaţa de 540 mp şi construcţiile aflate pe acest teren pentru suma de 22.408 lei rol. A mai susţinut că actul de înstrăinare a fost lovit de o serie de cauze de nulitate precum: captarea voinţei, exercitarea violenţei morale asupra vânzătoarei, cauza ilicită, lipsa totală a consimţământului şi preţul derizoriu. A mai arătat faptul că în urma decesului autoarei Nistor Maria a rămas ca moştenitoare mama reclamantei, Tunduc Neli Ani, iar în urma decesului acesteia au rămas ca moştenitori reclamanta şi tatăl său Tunduc Ion care în prezent este decedat.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1303 CCiv – art. 1665 NCciv, art. 953 C. civ. – art. 1182, art. 1225 NC.civ, art. 955 – 957  C.civ. – art. 1216 NC.civ.; art. 194 NCPC

În procedura de regularizare, pârâta CD a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune susţinând faptul că având în vedere data încheierii contractului, termenul de prescripţiei era de mult timp împlinit. Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând în esenţă faptul că dolul sub forma captaţiei intervine doar în cazul actelor juridice cu titlu gratuit, nu şi în cazul actelor juridice bilaterale şi cu titlu oneros. Referitor la violenţa morală, pârâta a susţinut faptul că în cauză nu este nici un element care să indice existenţa violenţei morale asupra autoarei reclamantei. În ceea ce priveşte preţul, pârâta a susţinut că autoarea reclamantei a declarat pe propria răspundere faptul că a fost de acord cu preţul de 40.000 lei.

În susţinerea afirmaţiilor, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept a fost invocat art. 205 CPC.

În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi şi în plus, pentru reclamantă şi proba cu expertiză tehnică – specialitate construcţii civile. A fost respinsă proba testimonială solicitată de reclamantă ca neutilă cauzei, faţă de teza probatorie susţinută.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 19 martie 1971 s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Drăgăşani prin care autoarea reclamantei Nistor Maria, în calitate de vânzătoare a înstrăinat pârâtei, imobilul proprietate personală, compus dintr-un teren în suprafaţă de 540 mp situat în intravilanul Oraşului Drăgăşani, Str. 23 august nr. 37,  împreună cu două case care formează un singur apartament, situate pe acest teren în schimbul preţului de 22.408 lei.

Prin prezenta acţiune reclamanta urmăreşte constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare, invocând mai multe cauze de nulitate: captarea voinţei, violenţă morală, cauza ilicită, lipsa totală a consimţământului, preţul derizoriu, lipsa cauzei actului juridic, cauza imorală sau ilicită.

Nulitatea este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Nulitatea absolută este aceea care sancţionează nerespectarea la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes general sau obştesc, deci a unei norme juridice imperative sau de ordine publică, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic.

Nulitatea relativă este aceea care sancţionează nerespectarea la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care reglementează un interes individual, deci a unei norme juridice de ordine privată, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic.

Dintre cauzele invocate de reclamantă dolul (captarea voinţe) şi violenţa morală reprezintă vicii de consimţământ care sunt sancţionate cu nulitatea relativă.

Regimul juridic al nulităţii relative impune ca această să fie invocată pe cale de excepţie în termenul de prescripţie extinctivă, fiind deci prescriptibilă. Deşi Decretul 167/1958 nu prevedere în mod expres că acţiunea în nulitatea relativă este supusă prescripţiei extinctive, stabileşte momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie al acţiunii prin care se solicită anularea actului. Astfel, potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat. În caz de dol ori eroare prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să îi încuviinţeze actele a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului. În consecinţă, pentru violenţă există un moment obiectiv, şi anume cel la care a încetat acest viciu de consimţământ, iar pentru dol fie un moment subiectiv, respectiv cel al cunoaşterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv al expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic.

Astfel, în ceea ce priveşte violenţa, reclamanta a susţinut că violenţa ar fi fost cel mult concomitentă cu încheierea actului juridic, şi nu ulterioară acestuia, însă chiar dacă s-ar lua ca termen de începere a prescripţiei extinctive, data căderii regimului comunist, la data introducerii prezentei acţiuni, dreptul reclamantei sau al autoarei sale de a invoca aceste vicii de consimţământ era de mult timp prescris în condiţiile în care terenul de prescripţie extinctivă este de 3 ani.

În aceste condiţii, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte motivele de nulitate relativă şi va respinge ca prescrisă acţiunea în ceea ce priveşte motivele de nulitate relativă.

Celelalte motive invocate de reclamantă, respectiv cauza ilicită, lipsa totală a consimţământului, preţul derizoriu, lipsa cauzei actului juridic, cauza imorală sau ilicită acestea sunt cauze de nulitate absolută, şi conform art. 2 din decretul 167/1958 pot fi invocate oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, acţiunea în constatarea nulităţii fiind deci imprescriptibilă, motiv pentru care instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută referitoare la cauza ilicită, lipsa totală a consimţământului sau lipsa cauzei se constată că acestea sunt argumentate de reclamantă în esenţă prin faptul că autoarea sa nu a intenţionat înstrăinarea imobilelor, acest lucru datorându-se violenţei morale şi dolului exercitate de organele comuniste asupra sa.

Pe lângă faptul că lipsa cauzei nu poate coexista împreună cu o cauză falsă, aceste motive excluzându-se reciproc se reţine faptul că aceste motive,analizate separat sunt neîntemeiate.

Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Printre cerinţele de valabilitate ale cauzei actului juridic civil, se numără şi aceea de a exista o cauză. Această cerinţă este prevăzută în mod expres de art. 966 C. Civ., care dispune că obligaţia fără cauză nu poate avea nici un efect. Singurul argument invocat de reclamantă în susţinerea afirmaţiei referitoare la lipsa cauzei a fost faptul că autoarea încheiat contractul de vânzare cumpărare sub influenţa violenţei morale exercitate de organele comuniste, însă acesta reprezintă un viciu de consimţământ a care nu poate fi analizat datorită intervenţiei prescripţiei extinctive.

O altă condiţie de valabilitate a cauzei este aceea de a fi morală şi licită. Potrivit art. 966 C. civ., cauza este nelictă când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. Conform Deciziei 7085 din 17 martie 1971 (fila 18) cauza pentru care pârâta a încheiat contractul de vânzare cumpărare a fost acela de a constui un complex comercial în oraşul Drăgăşani aspect care nu poate avea un caracter ilicit.

Conform literaturii de specialitate lipsa cauzei se poate datora lipsei discernământului, situaţie în care intervine nulitatea relativă sau lipsei scopului imediat, situaţie în care intervine nulitatea absolută, însă aceste împrejurări nici nu au fost invocate de reclamantă. În plus în cauză nu a fost nici invocat şi cu atât mai puţi dovedit lipsa discernământului şi nici absenţa scopului imediat. Scopul imediat este stabilit pe principalele categorii de acte juridice, iar în contractele sinalagmatice acesta constă în reprezentarea sau prefigurarea mentală, de fiecare parte, a contraprestaţiei, în cazul autoarei reclamantei acesta reprezentând suma de bani pe care urma să o primească în momentul înstrăinării bunului.

 Prin consimţământ se înţelege acea condiţie esenţială, de fond şi generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior. Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe cumulativ: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ. Astfel, reclamanta a susţinut că a lipsit consimţământul autoarei datorită violenţei morale şi a captaţiei la care a fost expusă, însă aşa cum am arătat mai sus, viciile de consimţământ sunt cauze de nulitate relativă, nulitate care nu a fost invocată în cursul termenului de prescripţie. De asemenea se reţine faptul că actul juridic a cărui desfiinţare reclamanta o solictă este un contract de vânzare cumpărare autentificat care conţine semnătura autoarei reclamantei, astfel că nu se poate reţine faptul că nu a existat un consimţământ la încheierea actului juridic. În plus, din înscrisul aflat la fila 22 din dosar reiese faptul că autoarea reclamantei a fost de acord cu înstrăinarea terenului, cu condiţia de a primi în schimbul bunurilor suma de 40.000 lei având în vedere gradul de uzură al construcţiei.

Conform art. 1303 C. Civ., preţul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu (infim) atât de disproporţionat în raport de valoare alucrului vândut încât să nu existe preţ, să nu poată constiui obiectul obligaţiei cumpărătorului şi deci o cauză suficientă a obligaţiei asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.

Dacă preţul este serios contractul de vânzare cumpărare este în principiu, valabil, chiar dacă preţul este mult inferior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părţile sunt libere să determine preţul sub (sau peste) valoarea lucrului vândut, iar echivalarea este numai relativă, fiind raportată nu numai la valoarea lucrului vândut, dar şi la subiectivismul părţilor.

Deşi din raportul de expertiză dispus în cauză, reiese faptul că valoarea a fost mult superioară preţului achitat de pârâtă, acesta nu poate duce automat la anularea contractului de vânzare cumpărare întrucât calculul a fost efectuat în mod teoretic, în absenţa bunurilor la care s-a referit.

În plus, chiar dacă disproporţia dintre preţul menţionat în contractul de vânzare – cumpărare şi cel stabilit prin raportul de expertiză dispus ar fi reală, acest lucru nu poate conduce la anularea actului în condiţiile în care din probele administrate reiese că acesta a fost preţul cerut de autoarea reclamantei şi achitat de pârâtă, astfel că aceasta a fost voinţa părţilor.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta CL în contradictoriu cu pârâta CD.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte motivele de nulitate relativă invocată de pârâtă.

Respinge ca prescrisă acţiunea în ceea ce priveşte motivele de nulitate relativă.

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta CL cu domiciliul în localitatea Comăneşti, judeţul Bacău în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, în ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută.

Obligă reclamanta să achite pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Red. R.I. A.

14.05.2014

Domenii speta

Spete similare