Obligaţia de a face. Obligarea pârâţilor să asigure o semnalizare corespunzătoare a intersecţiei.

Obligaţia de a face. Obligarea pârâţilor să asigure o semnalizare corespunzătoare a intersecţiei. Obligaţia instituită prin art. 33 din OUG nr. 195/2012 are ca drept corelativ, dreptul oricărui cetăţean de a beneficia de o semnalizare corespunzătoare care să permită circulaţia în condiţii de siguranţă pe drumurile publice.

Secţia civilă decizia nr. 206/12.03.2015

Reclamanta G O A, în contradictoriu cu parâţii Consiliul Local Galati si Politia Rutiera Galati a solicitat obligarea paratilor sa asigure semnalizarea corespunzatoare a intersectiei strazilor Frunzei si Slanic din Municipiul Galati, sa fie obligati paratii sa repare integral prejudiciul suferit de reclamanta prin pierderea totala a autoturismului cu nr. inmatriculare xxxxx si sa fie obligati paratii sa-i plateasca daune morale.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 16.07.2012 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. inmatriculare xxxxxx, a fost implicata intr-un eveniment rutier ce s-a soldat cu pierderea totala a autoturismului marca xxxxx, iar accidentul a fost cauzat de modul în care  a fost asigurata semnalizarea intersectiei strazilor Frunzei si Slanic din Municipiul Galati.

Prin sentinţa civilă nr. xxxx/10.07.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. xxxx/2012, instanţa a respins cererea de chemare in judecata, formulată de reclamanta G O A, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL GALATI şi I.P.J. GALAŢI, ca neîntemeiata.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, reclamanta nu a înteles sa conteste procesul verbal de contraventie seria XXXX nr. XXXXX din 18.07.2012, în care s-a retinut vinovatia acesteia în producerea evenimentului rutier.

Totodată s-a reţinut că pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este îndeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat cu vinovatie.

 Cu privire la cuantumul daunelor materiale de 5.500 euro reprezentand valoarea de piata a autoturismului marca XXXXX avand in vedere uzura acesteia, instanta a reţinut ca reclamanta nu a administrat nicio proba în dovedirea acestui prejudiciu.

 Totodata, a apreciat că, prin probatoriul administrat, reclamanta nu a facut dovada distrugerii autoturismului marca XXXX cu nr. inmatriculare XXXX, mentionand doar, in actiunea introductiva ca i s-a remis Cetificatul de distrugere nr XXXX din data de 03.09.2012 de catre o firma specializata, însă acest Cerificat nefiind depus la dosar.

 Cu referire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro, instanţa a reţinut ca nu sunt îndeplinite conditiile faptei ilicite a paratului Consiliul Local Galati.

Împotriva sentinţei civile nr. XXX/10.07.2014, a declarat apel reclamanta B O A. A solicitat apelanta admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivare, apelanta-reclamantă a arătat că răspunderea civilă delictuală a celor două pârâte trebuie angajată, întrucât, prin modul în care au înţeles să semnalizeze intersecţia în cauză, au supus pe toţi participanţii la trafic la un risc de a deveni contravenienţi fără nicio vină.

Apelul este fondat.

S-a reţinut că, potrivit procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXX  nr. XXXX/08.07.2012, întocmit de IPJ Galaţi – Biroul Rutier, apelanta – reclamantă B (fostă G) O – A a fost sancţionată cu avertisment şi cu reţinerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 de zile reţinându-se, în sarcina sa, fapta contravenţională prevăzută de art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. S-a consemnat  că, la data de 11.07.2012, în timp ce conducea autoturismul marca xxx, cu nr. de înmatriculare xxxx la intersecţia str. Frunzei cu str. Slănic din mun. Galaţi, nu a respectat semnificaţia indicatorului rutier „Oprire”, intrând în coliziune cu autoturismul ce avea prioritate de trecere marca xxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx, condus de numitul B D D, rezultând avarierea celor două vehicule.

Potrivit art. 118 din OUG nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.

Dat fiind faptul că legea prevede o cale specială de atac împotriva procesului – verbal prin care a fost constatată culpa apelantei în săvârşirea faptei ce a condus inclusiv la avarierea autoturismului propriu, în împrejurarea în care apelanta nu a înţeles să conteste cele reţinute în sarcina sa în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege, aceasta nu s-ar putea folosi de prezentul cadru procesual pentru a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului – verbal de contravenţie cu referire la culpa sa în producerea evenimentului rutier din data de 11.07.2012.

Angajarea răspunderii contravenţionale a apelantei pentru fapta reţinută în sarcina sa şi constatarea culpei acesteia au importanţă în cauza de faţă, întrucât împrejurările invocate pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor prin plata unor sume de bani vizează o cauză de înlăturare a propriei culpe  în producerea evenimentului. Or, astfel de împrejurări nu mai pot fi analizate în afara cadrului conturat prin dispoziţiile OUG nr. 195/2002 şi OG nr. 2/2001.

În consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă că răspunderea civilă delictuală a pârâţilor prin plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri nu poate fi angajată, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile indicate de lege, respectiv cea referitoare la existenţa unei culpe a acestora. În acest context, reţine că, potrivit procesului – verbal seria XXXXX nr. XXXX/08.07.2012, întocmit de IPJ Galaţi – Biroul Rutier, necontestat de apelantă, a fost reţinută culpa exclusivă a acesteia în producerea evenimentului rutier din data de 11.07.2012.

Cu referire la primul capăt de cerere, însă, reţine că obligaţia instituită prin art. 33 din OUG nr. 195/2012, în sarcina pârâţilor are, ca drept corelativ, dreptul oricărui cetăţean de a beneficia de o semnalizare corespunzătoare care să permită circulaţia în condiţii de siguranţă pe drumurile publice.

În consecinţă, constată că, independent de evenimentul rutier din data de 11.07.2012 şi de culpa reţinută pentru producerea acestuia, reclamanta, în calitate de locuitor al municipiului Galaţi este îndreptăţită de a beneficia de o semnalizare rutieră corespunzătoare care să îi permită circulaţia în condiţii de siguranţă pe drumurile publice atât în prezent, cât şi pentru viitor.

Conform art. 5 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competenţelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare.

Potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997, administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.

Potrivit art. 65 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin  HG nr. 1391/2006, indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers, iar, în cazul în care condiţiile locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra părţii carosabile sau de cealaltă parte a intersecţiei, în loc vizibil pentru toţi participanţii la trafic.

Conform art. 128 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţii legate de luarea unor măsuri pentru instalarea, aplicarea şi întreţinerea mijloacelor de semnalizare rutieră şi a echipamentelor destinate siguranţei circulaţiei, conform standardelor în vigoare, ţinând evidenţa acestora.

În sensul art. 138 alin. 1lit. c  şi alin. 2 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când întâlneşte indicatorul "Oprire”  în locul în care există vizibilitate fără a trece de indicator.

Potrivit art. 57 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, Pătrunderea unui vehicul într-o intersecţie este interzisă dacă prin aceasta se produce blocarea intersecţiei.

Analizând planşele foto ataşate la dosar, necontestate în cauză,  tribunalul constată că indicatorul rutier „STOP”, cu semnificaţia „Oprire”, este instalat pe partea dreaptă a străzii Frunzei, înainte de intersecţia cu strada Slănic, însă, dat fiind faptul că, pe partea dreaptă a străzii Frunzei, există garduri de beton continue (până în intersecţie) de aproximativ 2 metri înălţime, vizibilitatea celui care încearcă să intre în intersecţie şi opreşte în dreptul indicatorului „STOP”, conform dispoziţiilor art. 138 din OUG nr. 195/2002, este inexistentă. Astfel, pentru a putea observa un alt participant la trafic ce ar circula din dreapta străzii Frunzei, pe strada Slănic, ar fi necesar ca un conducător auto ce ar circula pe strada Frunzei către intersecţia cu strada Slănic să intre efectiv în intersecţie, depăşind indicatorul „STOP”, cu încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 57 alin. 3 şi art. 138 din OUG nr. 195/2002.

În aceste condiţii, instanţa reţine că administratorul drumului public şi poliţia rutieră nu şi-au îndeplinit din culpă obligaţia de a asigura siguranţa circulaţiei publice în intersecţia străzii Frunzei cu strada Slănic din municipiul Galaţi.

Reţine că ,faţă de considerentele de mai sus, neindicarea măsurilor concrete ce se cer a fi luate pentru semnalizarea corespunzătoare a intersecţiei  nu este de natură a conduce la concluzia netemeiniciei cererii formulate.

Astfel aceste măsuri pot fi determinabile de către instanţă faţă de planşele foto existente la dosar şi faţă de vizibilitatea ce se impune pentru cei care traversează intersecţia. Faptul că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra probei cu cercetarea la faţa locului nu este de natură să impună, în sine o reformare a hotărârii pronunţate, mai ales în împrejurarea în care şi instanţa de apel a apreciat proba ca nefiind utilă soluţionării cauzei, neputând fi dedusă, astfel, o vătămare a apelantei pentru acest motiv.

Faţă de toate aceste considerente, date fiind şi dispoziţiile art. 1349 şi următoarele C.civ., instanţa a admis şi apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 7645/10.07.2014, pronunţate de Judecătoria Galaţi, a schimbat în parte sentinţa contestată şi, în consecinţă, a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta B (G) O – A, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Galaţi şi IPJ Galaţi şi a obligat pârâţii să asigure o semnalizare corespunzătoare a intersecţiei dintre strada Frunzei cu strada Slănic din municipiul Galaţi în sensul de a monta, la colţul intersecţiei menţionate, pe partea stângă a străzii Frunzei (direcţia dinspre str. Frunzei spre str. Slănic) o oglindă rutieră care să asigure vizibilitatea în intersecţie pentru cei care sunt obligaţi să respecte semnificaţia indicatorului „Stop” montat înainte de intersecţie pe partea dreaptă a străzii Frunzei.

Domenii speta

Spete similare