Exercitarea autorităţii părinteşti

Sentinţă civilă 123 din 24.08.2015


Dosar nr.xxxxx/193/2013 Exercitarea autorităţii părinteşti

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din zz.ll.aa

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Grefier  -

Sentinţa civilă nr.xxxx

La ordine pronunţarea asupra cauzei civile, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, formulată de reclamanta-pârâtă CD,  în contradictoriu cu pârâtul – reclamant TV, şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâtul-reclamant TV.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de zz.ll.aa, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de zz.ll.aapentru a da posibilitate părţilor de a depune concluzii scrise iar apoi, văzând că pentru deliberare se impune un timp mai îndelungat, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de zz.ll.aa, iar apoi pentru astăzi, când:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani  la data de zz.ll.aa, reclamanta TCD, a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul TV, modificarea măsurii cu privire la minorii TRI născut la zz.ll.aa, TR, născut la zz.ll.aa şi TA, născuta la zz.ll.aa, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de  reclamanta. De asemenea a solicita cheltuieli de judecată.

În motivare, a învederat, în esenţă, că a căsătorită cu pârâtul, iar prin sentinţa civilă anexată căsătoria a fost desfăcuta. Prin aceeaşi sentinţa s-a dispus ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata de ambii părinţi. Arată că se justifică modificarea acestei măsuri, întrucât paratul nu contribuie cu nimic la creşterea si educarea minorilor, nu-1 interesează dezvoltarea si evoluţia lor şcolara, copilul mai mare, respectiv RI rămânând corigent la matematica. In acelaşi timp a renunţat sa participe la ansamblul folcloric „XY ”unde se simţea bine, fiind apreciat, iar la bunicii paterni copiii au fost pur si simplu exploataţi, puşi la muncile câmpului si la activităţi care nu sunt pe măsura vârstei si puterii lor. Urgenta măsurii se justifica prin aceea ca ea are posibilităţi de munca in Spania, câştigă mai bine decât paratul care munceşte in Germania. Reclamanta susţine că minorii trăiesc in lipsuri si doreşte să le asigure un trai corespunzător, având in vedere atitudinea paratului, care nu dispune de condiţii morale si nici materiale, doreşte sa-i crească pe aceştia intr-o atmosfera de normalitate. Totodată arată ca minorii sunt in pericol deoarece la bunicii paterni se consuma alcool, copii având si ei acces la băutura. Mai arată ca paratul este violent cu părinţii lui, copii asistând la scene care nu sunt deloc prielnice pentru ei. Subliniază ca din cauza lipsurilor a fost nevoita sa plec la munca in Spania pentru a asigura cele necesare copiilor, lăsându-i pe aceştia cu procura într-un apartament închiriat de către ea, copii rămânând în grija numitei NCM. In lipsa sa paratul i-a luat pe copii la părinţii lui, unde aceştia trăiesc in greutăţi si privaţiuni de tot felul. Acesta le-a interzis copiilor sa mai ia legătura cu ea sau cu rudele sale. Reclamanta arată că este in interesul superior al minorilor sa crească intr-un mediu de normalitate.

In drept a invocat dispoziţiile art. 403 Cod civil si art. 996 Cod procedura civila.

Prin întâmpinarea depusă la filele 26-28, pârâtul TV a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de stabilire pe calea ordonanţei preşedinţia/e a exercitării autorităţii părinteşti exclusiv de către mamă şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul arată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cod proc.civ.  Cu privire la condiţia urgenţei, pârâtul arată că acesta nu este îndeplinită. Astfel, prin sentinţa civilă nr. xxx/zz.ll.aa instanţa investită cu soluţionarea cererii de divorţ a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi şi a stabilit locuinţa minorilor la domiciliul mamei. Nu se justifică urgenţa măsurii privind exercitarea singulară a autorităţii părinteşti în ipoteza în care locuinţa minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei. Faptul că reclamanta locuieşte in Spania, nu este un argument in exercitarea singulară a autorităţii părinteşti Suplinirea consimţământului părintelui la călătoria minorilor in .străinătate nu poate fi asigurat prin schimbarea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, reclamanta având posibilitatea să investească instanţa cu o acţiune in acest sens care însă nu face obiectul prezentei cauze. Cu privire la condiţia vremelniciei, apreciază de asemenea că acesta nu este îndeplinită. Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc soluţionarea fondului, ci numai masuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă. Reclamanta nu solicită luarea unei măsuri provizorii, având în vedere că nu a făcut dovada că există înregistrată o acţiune pe dreptul comun. Cu privire la condiţia neprejudecării fondului, arată că nu este îndeplinită,  ordonanţa preşedinţială neavând drept scop judecarea fondului litigiului, rezultă că instanţa investită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească. în raport cu probele prezentate de părţi. în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept. Faptul că reclamanta are loc de muncă în străinătate nu reprezintă un motiv bine întemeiat pentru a justifica schimbarea modului de stabilire a autorităţii părinteşti. Reclamanta, a dobândit prin cererea de divorţ posibilitatea de a locui împreună cu minorii, ei revenindu-i obligaţia a le asigura locuinţa. Cu privire la modul în care reclamanta. în favoarea căreia s-a stabilit locuinţa minorilor a asigurat locuinţa acestora precizează  la data de zz.ll.aa instanţa s-a pronunţat cu privire la divorţ şi la capelele accesorii, iar la dala de zz.ll.aa (după o lună de zile) reclamanta a încheiat o procură prin care a împuternicit-o pe numita NC să reprezinte drepturile copilului. Pană in luna ll.aa.copii au locuit la numita NC, fiind înscrişi la scoală din loc. X. Având în vedere că mama minorilor nu se ocupa de întreţinerea copiilor numita NC a refuzat să mai asigure locuinţa minorilor, astfel, la mijlocul lunii martie 2013. NC a dus minorii la sora reclamantei in localitatea Y. Copii au fost înscrişi la şcoala din localitatea Y. Copii au locuit la sora reclamantei din luna ll.aa până la dala de zz.ll.aa. când copii au fost lăsaţi la bunicii pateni în localitatea Z, fiind nevoiţi să facă naveta în fiecare zi 4 km din localitatea Z în localitatea Y unde erau înscrişi la şcoală.Copii au locuit la bunicii paterni din luna aprilie 2013 până pe data de z/z.ll.aa când reclamanta s-a întors în România. In perioada în care copii au locuit la bunicii paterni mama acestora a sunat de 2-3 ori până la sărbătorile pascale, ulterior nu s-a mai interesat de copii. In perioada celor şapte luni cât copii au locuit la bunicii paterni, reclamanta a trimis o singură dată suma de I 50 curo înainte de începerea anului şcolar. De îngrijirea minorilor s-au ocupat subsemnatul, bunicii paterni, sora sa CM. Susţinerile reclamantei referitoare la exploatarea minorilor, consumul de alcool şi violente, lipsa sprijinului material din partea subsemnatului sunt neîntemeiate. Având în vedere faptul că tatăl său este orb, având handicap grav, iar mama sa, TV, suferă de multe afecţiuni medicale, a încercat să facă demersurile necesare pentru ca minorii să locuiască cu el în Germania. In acest sens s-a interesat la posibilităţile de a frecventa cursurile şcolare şi de a învăţa limba germană. In acest sens am închiriat şi o locuinţă de 130 mp cu cinci camere, iar venitul obţinui de subsemnatul asigură întreţinerea minorilor. Neputând lua legătura cu reclamanta pentru a obţine acordul pentru părăsirea de către minori a ţării şi având în vedere că mama minorilor, a abandonat copii, a început demersurile în vederea depunerii acţiunii privind schimbarea locuinţei minorilor la domiciliul subsemnatului din Germania. Reclamanta a primit invitaţia la informare privind avantajele medierii la data de zz.ll.aa şi a formulat acţiune la dala de zz.ll.aa. astfel, motivul real al revenirii reclamantei în ţară îl reprezintă nu interesul acesteia privind stare copiilor ei faptul primirii invitaţiei la informare privind medierea, pe de o parte, şi pe de altă parte necesitatea de a-şi schimba cartea de identitate care expirase la data de zz.ll.aa.

Având în vedere aceste considerente, solicitarea reclamantei de exercitare singulară a autorităţii părinteşti este neîntemeiată, nefiind dovedite împrejurările care să justifice o astfel de măsură. Pe de altă parte, din considerentele expuse mai sus rezultă faptul că reclamanta este cea care nu s-a ocupat de îngrijirea minorilor, fiind în interesul minorilor ca aceştia să locuiască împreună cu pârâtul.

In drept a invocat dispoziţiile art. 996 Cod proc.civ.. 205 Cod proc.civ.

La termenul din zz.ll.aa, reclamanta a solicitat modificarea cererii de ordonanţă preşedinţială în acţiune de drept comun, instanţa luând act de această modificare.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depusă la 37-41, pârâtul-reclamant a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile (pentru neîndeplinirea obligaţiei de participare la şedinţa de informare privind avantajele medierii) şi pe cale de consecinţă,  respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de exercitare a autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale reconvenţională a solicitat schimbarea locuinţei minorilor la domiciliul tatălui respectiv GP, in temeiul art. 402 coroborat cu art. 52 Cod civil, stabilirea unei pensii de întreţinere in favoarea minorilor calculată in raport de veniturile nete ale reclamantei pârâte şi suplinirea acordului reclamantei pârâte în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea 258/2005 pentru ca minorii TR și TA să călătorească din România in Germania şi din Germania în România, in temeiul art. 17 din Legea 248/2005 in vederea vederea eliberării paşaportului simplu pentru minorii TR , TA şi obligarea  reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere că nu sunt îndeplinite prevederile art. 403 din Codul civil, reclamanta neindicând împrejurarea nouă în comportamentul subsemnatului, care să determine schimbarea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti, împrejurările avute în vedere de instanţă cu privire la comportamentul subsemnatului în vederea exercitării autorităţii părinteşti au rămas neschimbate. Faptul că reclamanta locuieşte în Spania, are loc de muncă în străinătate nu reprezintă un motiv bine întemeiat pentru a justifica schimbarea modului de stabilire a autorităţii părinteşti. Susţinerea referitoare la lipsa de implicare a sa în creşterea şi educarea minorilor este neîntemeiată, în tot acest interval de timp sprijinind financiar minorii prin diverse sume de bani.Copiii au ajuns să nu locuiască împreună cu părinţii din cauza comportamentului iresponsabil al reclamantei. Astfel, dosarul de divorţ s-a soluţionat fără ca el să cunoască de existenţa acestuia, neavând posibilitatea concretă de a solicita stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul său, iar reclamanta a plecat în Spania şi i-a lăsat pe cei trei copii în grija doamnei NC, ulterior copii au ajuns în grija surorii reclamantei şi în grija părinţilor săi care au o stare de sănătate precară. Pârâtul arată că nu a avut posibilitatea de a lua copiii la mine deoarece reclamanta nu i-a acordat acceptul privind părăsirea ţării. Din dispoziţiile art. 397 şi 398 alin. 1 Noul cod civil, rezultă că, în privinţa exercitării autorităţii părinteşti după divorţ regula ca aceasta să fie exercitată în mod comun şi numai în mod excepţional, atunci când există motive temeinice, analizate prin prisma interesului superior al minorului să fie exercitată de unul dintre părinţi. Din dispoziţiile art. 483 Cod civil rezultă că autoritatea părintească nu este doar un drept al părintelui, ci şi un drept al copilului, drept având ca obligaţii corelative îndatoriri părinteşti, astfel încât exercitarea autorităţii părinteşti doar de calic un părinte nu este în interesul superior al minorilor, acesta fiind lipsii de ocrotirea părintească a unui părinte fără a exista motive temeinice.

Faptul că minorii nu au beneficiat de stabilitate şi de prezenţa părinţilor este doar din vina reclamantei care prin hotărârea de divorţ a obţinut beneficiul de a locui împreună cu minorii, însă aceasta practic i-a abandonat, refuzându-i posibilitatea de a lua minorii la domiciliul meu. în Germania. De la data pronunţării deciziei de divorţ situaţia privind locuinţa minorilor s-a schimbat, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurilor dispuse cu privire la locuinţa minorilor. Astfel, la data pronunţării sentinţei de divorţ,ll.aa. minorii locuiau în mod statornic cu reclamanta. însă în luna februarie 2012 aceasta a plecat în Spania, lăsându-i pe minori în grija numitei NC şi ulterior în grija părinţilor săi (ai pârâtului) care sunt grav bolnavi. În cererea de chemare în judecată reclamanta invocă faptul că are posibilităţi de muncă în Spania. Motivul real al solicitării de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti îl reprezintă faptul că reclamanta intenţionează să-i ia pe minori în Spania, tară a fi necesar acordul pârâtului la ieşirea din ţară. La pronunţarea sentinţei de divorţ instanţa a avut în vedere stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul reclamantei din loc. X, însă după pronunţarea sentinţei reclamanta nu a mai avut acel domiciliu, minorii nu au mai locuit la domiciliul la care a fost efectuată ancheta socială, iar în prezent reclamanta are loc de muncă în Spania, conform susţinerilor acesteia din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Susţine pârâtul-reclamant că schimbarea locuinţei minorilor la domiciliul subsemnatului este în interesul minorilor, arătând că în Germani are închiriat un apartament cu o suprafaţă de 130  mp, a făcut demersuri în vederea înscrierii celor trei copii. Arată că dispune de posibilităţi materiale şi prezintă garanţii morale, putând oferi copiilor condiţii optime de îngrijire, creştere şi educare, locuind într-un imobil corespunzător mobilat şi întreţinut.

Pentru călătoria în străinătate, în situaţia exercitării comune a autorităţii părinteşti, minorii trebuie să aibă acordul ambilor părinţi şi să prezinte paşaport simplu electronic. Având în vedere neînţelegerile existente între părinţi solicită admiterea cererii de suplinire a acordului reclamantei pârâte pentru ea cei trei minori să călătorească în străinătate şi în vederea eliberării paşaportului simplu electronic.

Prin răspunsul la întâmpinarea şi cererea reconvenţională a pârâtului – reclamant depus la filele 61-62, reclamanta-pârâtă  a solicitat respingerea excepţiei lipsei procedurii prealabile, arătând că în data zz.ll.aaa răspuns la invitaţia de informare cu privire la mediere, formulând un punct de vedere .

A arătat că  pârâtul - reclamant este în Germania cu o femeie care la rândul ei are trei copii. Cu privire la cererea pârâtului-reclamant de suplinire a consimţământul prin hotărâre pentru ca minorii să poată fi scoşi din ţară pentru a merge în Germania arată că se opune categoric, întrucât cunoaşte de la o rudă care lucrează cu pârâtul - reclamant că locuinţa în care stă cu acea femeie şi încă trei copii se află la subsolul unei clădiri la care se adaugă toate implicaţiile nefaste, cum ar fi : copiii sunt toţi înscrişi la şcoală la X, nu cunosc limba, de când i-a născut,  tatăl lor a fost mereu plecat şi mai are şi o altă persoană şi se îndoieşte că ar putea măcar hrăni şase persoane plus ei doi.

Cu privire la pensia pentru minori în situaţia în care s-ar admite cererea reconvenţională în sensul stabilirii domiciliului minorilor la pârât, de asemenea solicită să fie respinsă întrucât niciodată nu va renunţa la copii săi de care este ataşată şi pe care îi iubeşte mai mult decât orice pe lume. Pe de altă parte arată că de când s-a întors din Spania, sub supravegherea sa atentă, toţi au început să-şi îndrepte situaţia la învăţătură, să fie mai veseli şi mai încrezători că măcar unul din părinţi este alături de ei.

Prin Încheierea din data de 12.12.2013, instanţa a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, pentru motivele expuse în acea încheiere (fila 77).

Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiați martorii CM (fila 112), CBLM (fila 113)-pentru pârâtul-reclamant, NC-M pentru reclamanta-pârâtă.

Din oficiu instanța a ascultat minorii în Camera de Consiliu (filele  114-116), a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliul ambelor părți (filele 94, 159) şi efectuarea unor referate de evaluare psihologică a minorilor de către Direcția Generală de Asistență Socială şi Protecția Copilului Botoşani (filele 97-111).

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:

Instanța reține că părțile au fost căsătorite, iar din această căsătorie au rezultat trei minori, TRI, născut la data de zz.ll.aa, TR, născut la data de zz.ll.zz şi Tăruş Andreea, născută la data de zz.ll.aa.

Prin Sentința civilă nr.xxx/zz.ll.aa, pronunțată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr.xxx/zz.ll.aa, instanța a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț din culpă comună, a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, minorii să locuiască la domiciliul reclamantei, a obligat pârâtul la plata sumei de 265,5 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorilor până la majoratul acestora.

Cu privire la cererea principală având ca obiect exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorității părinteşti

Conform art. 397 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide astfel.

Instanța reține că prin hotărârea de divorț s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, cu putere de lucru judecat.

Apreciază instanța că poate interveni asupra acestei măsuri doar în ipoteza în care s-ar modifica împrejurările care au fost avute  în vedere de instanță  în analiza acestui capăt de cerere.

Totodată reține instanța că autoritatea părintească ar putea fi exercitată în mod exclusiv,  doar de către unul dintre părinți doar în măsura în care s-ar face dovada unor motive întemeiate, dovadă care nu a fost realizată în cauză.

Instanța apreciază că acest capăt de cerere a fost introdus cu alt scop decât cel prevăzut de lege, respectiv cu intenția a putea călători cu minorii în afara țării fără a fi necesar acordul tatălui.

Conform art. 507 C.civ., un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil de îşi exprima voinţa,  are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanţa, din motive bine întemeiate ce ţin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijenţă, etc.) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform art.398 C.civ. sau art. 399 C.civ.) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părinteşti (conform art. 508 C.civ.).

 Prin urmare un părinte nu poate cere decăderea sa din exerciţiul drepturilor părinteşti sau ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului să îi fie retrasă celuilalt soţ conform art. 398 C.civ. Aceasta deoarece, pe de o parte, autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui ci şi un drept al copilului de care copilul poate fi lipsit doar în situaţii speciale ce ţin de interesul său superior, iar pe de altă parte autoritatea părintească asupra minorului implică numeroase obligaţii pentru părintele în cauză. În acest sens, ar putea fi considerate motive serioase faptul că părintele respectiv este dependent de alcool sau substanţe psihotrope, suferă de o boală care l-ar putea pune pe copil la risc direct sau indirect, părintele este agresiv la adresa copilului, abuzator, etc.

În speţă, instanța apreciază nu există niciun motiv întemeiat pentru ca reclamanta să solicite ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. 1 Cod civil), iar pe baza probatoriului administrat în cauză rezultă că pârâtul-reclamant este un părinte bun, care îşi doreşte să se ocupe de copii, care le-a asigurat sprijin material acestora, a păstrat legătura cu ei de când este plecat din țară şi manifestă interes pentru creşterea şi educarea lor. Deşi ar exista carențe în conduita sa de părinte, instanța apreciind că se impune o consecvență din partea sa cu privire menținerea legăturilor şi acordarea sprijinului atât material, cât şi moral, printr-o implicare continuă în viața minorilor, concluzionează că nu s-a făcut dovada unor împrejurări care să justifice ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către mamă, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, cererea principală având ca obiect exercitarea autorității părinteşti în mod exclusiv de către reclamanta-pârâtă.

Cu privire la cererea reconvențională.

-Schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamant/obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor

Instanța reține că prin hotărârea de divorț s-a stabilit ca minorii să locuiască la mamă.

Deşi au existat o serie de evenimente prin care s-au modificat împrejurările avute în vedere de instanță la stabilirea domiciliului minorilor (mama a plecat la muncă în străinătate, copii au fost lăsați în grija unei prietene, apoi în grija mătuşii materne, a bunicilor paterni), evenimente care au avut un impact negativ asupra acestora, analizând întreg ansamblul probator administrat în cauză, instanța apreciază că în momentul actual nu se impune o schimbare majoră în viața minorilor.

Reține instanța că mama minorilor-reclamanta-pârâtă a plecat în străinătate tocmai pentru a asigura condiții de trai mai bune minorilor, nu i-a neglijat, a păstrat legătura cu ei în mod constant. Din declarația martorei NC rezultă că aceasta a avut grijă de copii aproximativ şase luni, după care din cauza unor probleme personale nu s-a mai putut ocupa de ei, încredințându-i surorii reclamante-pârâte. După o perioadă de timp şi aceasta a fost depăşită de situație, astfel încât i-a dus la bunicii paterni, aceştia fiind cei care s-au îngrijit de copii până la întoarcerea în țară a reclamantei.

 Deşi sunt aspecte ce i-ar putea fi reproşate reclamantei-pârâte cu privire la modalitatea în care a gestionat această situație, instanța reține că în prezent aceasta locuieşte în țară, cu chirie într-un apartament cu condiții decente de trai, împreună cu cei trei copii, manifestând interes în găsirea unui loc de muncă.

Deşi aceasta afirmă că va pleca în Spania în căutarea unui loc de muncă, instanța consideră că această împrejurare este o ipoteză eventuală, nu actuală, şi analizată ca atare în contextul întregului material probator.

Potrivit referatelor de evaluare psihologică ale minorilor, aceştia prezintă un ataşament deosebit față de mamă, şi față de frați, aceştia pe rând, manifestându-şi dorința de a rămâne împreună cu mama lor. Aceeaşi dorință şi-au manifestat-o şi cu ocazia audierii lor de către instanță. Copii nu doresc să plece în Germania la tatăl lor cu caracter permanent, prezentând rețineri față de familia nouă a tatălui şi față de schimbarea domiciliului. Deşi pârâtul-reclamant a făcut dovada faptului că ar avea posibilități materiale de a le asigura traiul şi a manifestat interes în ceea ce priveşte înscrierea la şcoală acolo, instanța apreciază că o schimbare de asemenea natură ar avea un impact negativ asupra minorilor în condițiile în care aceştia resping cu vehemență ideea de a pleca de lângă mama lor, instanţa neputând face abstracție de dorința minorilor. Totodată, instanţa mai reţine că se impune menţinerea constantelor care s-au cristalizat  deja în mod fragil în viaţa copiilor.

Instanța apreciază că se impune conştientizarea de către tată a importanţei participării efective în procesul de creştere, îngrijire şi educare a copiilor, a păstrării unor relații de încredere, comunicare şi deschidere cu aceştia. Deşi domiciliul este stabilit la mamă, nimic nu îl împiedică să relaționeze cu aceştia şi să colaboreze cu reclamanta-pârâtă în tot ceea ce îi priveşte pe copii, cu respectarea principiului superior al minorului.

Părinții trebuie să treacă peste toate neînțelegerile, care au fost traşate deja prin hotărârea de divorț şi să conştientizeze că o bună colaborare în deciziile ce privesc minorii este primordială.

Aşadar, pentru moment, în raport de probele administrate în cauză, instanța apreciază că nu se impune schimbarea domiciliul minorilor şi pe cale de consecință va respinge capătul de cerere având ca obiect schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamant, precum şi capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreţinere în favoarea acestora.

-Suplinirea consimțământului mamei pentru eliberarea paşapoatelor minorilor/a călători în Germania

Instanța reține că respingerea capătului de cerere având ca obiect schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamnat nu exclude analiza capătului de cerere având ca obiect suplinirea consimțământului reclamantei-pârâte pentru eliberarea paşaportului în vederea deplasării în Germania.

Refuzul reclamantei-pârâte de a-şi exprima un astfel de consimţământ rezultă cu certitudine din întâmpinarea la cererea reconvențională.

Potrivit art.17 alin.2 din Legea 248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români in străinătate, emiterea paşaportului simplu sau a paşaportului electronic pentru minor, in situaţia in care există neînţelegeri intre părinţi cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii.

De asemenea potrivit art.18 alin.2 din Legea 272/2004 deplasarea copiilor in ţară şi in străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri intre părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.

Analizând interesul minorilor în efectuarea unei deplasări în Germania în scopul vizitării tatălui, instanța reține că ar fi benefică pentru consolidarea relației copiilor cu tatăl lor, fiind inerentă legăturii personale părinte-copil.

Pe de altă parte în prezenta cauză reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada faptului că această deplasare a minorilor ar dăuna intereselor acestora şi nici a faptului că pârâtul-reclamant intenţionează să o împiedice să mai aibă legături personale cu minorii, existând mijloace legale  pentru revenirea copiilor în țară în eventualitatea unui refuz din partea pârâtului-reclamant de a înapoia minorii.

Reiterând argumentele expuse mai sus referitoare la necesitatea conştientizării de către părinți asupra oportunității unei relații bazată pe înțelegere şi colaborare în procesul de creştere şi educare al minorilor, instanța apreciază ca întemeiat acest capăt de cerere şi îl va admite, în sensul că va suplini consimțământul reclamantei-pârâte pentru eliberarea paşaportului pentru minorii TRI (născut la data de zz.ll.aa), TR (născut la data de zz.ll.aa) şi TA (născută la data de zz.ll.aa) în vederea deplasării acestora în Germania, însoţiţi de unul dintre părinţi, în scopul vizitării tatălui.

Pentru aceste motive,

In numele legii,

Hotărăşte:

Respinge cererea principală formulată de reclamanta TD, domiciliată în sat. Y, oraşul X, jud. Botoşani, cu domiciliul ales  la Cabinetul Avocat. XX, cu sediul în mun. Botoşani, în contradictoriu  cu pârâtul TV, domiciliat în Germania cu domiciliul ales în mun. Botoşani.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant TV.

Suplineşte consimţământul reclamantei-pârâte pentru eliberarea paşaportului pentru minorii TRI (născut la data de zz.ll.aa), TR (născut la data de zz.ll.aa) şi TA (născută la data de zz.ll.aa) în vederea deplasării acestora în Germania, însoţiţi de unul dintre părinţi, în scopul vizitării tatălui.

Respinge capătul de cerere având ca obiect schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamant.

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea  pârâtei-reclamante la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată în şedinţă publică, azi zz.ll.aa.

PREŞEDINTE, GREFIER,