Uzucapiune

Dosar nr. XXXX/193/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE

GREFIER

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant G. R.  şi pe pârât COMUNA X PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la dosar s-au depus relaţiile solicitate din partea OCPI Botoşani.

În temeiul disp. art.150 Cod. pr. civ. se socoteşte lămurită, declară închisă cercetarea judecătorească şi reţine cauza în vederea pronunţării.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată în data de xx.xx.xxxx pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanta G. R. a chemat în judecată pe pârâta comuna X prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2400 mp situat în intravilanul comuna X, prin uzucapiune.

În motivarea cererii, reclamanta arată că la căsătoria sa, care a avut loc in anul 1960, defuncţii săi părinţi M. P. si M. A. i-a donat suprafaţa de 2400 m.p. situata in tarlaua XX, parcela xxxx/x, teren pe care l-a lucrat si avut in posesie din acelaşi an si pana în prezent.

Mai precizează reclamanta ca terenul, asa cum l-a primit, nu si-a schimbat granitile de-a lungul vremii, fiind, dealtfel, împrejmuit de pe atunci, l-a stăpânit in mod conţinu, neîntrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar.

Arată reclamanta că, donatorii săi au decedat asa cum rezulta din certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx si certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx, lasandu-o doar pe reclamantă moştenitoare, si astfel a înţeles sa se judece in contradictoriu cu, comuna X prin primar, pentru ca hotărârea sa-i fie opozabila, intrucat i se refuza inscrierea in evidentele fiscale fara un act de proprietate a terenului deţinut, care sa constate ca a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2400 m.p. teren intravilan din raza comunei X, tarlaua xx, parcela xxxx/x având următoarele vecinătăţi: vest: drumul de exploatare xxxx/x, nord: M. G., sud :F. D., prin uzacapiunea de 30 ani.

 A evaluat terenul la suma de 1000 lei, in vederea timbrării.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx  (fila 6 ds.) si certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx (fila 5 ds.), certificat de naştere reclamantă şi carte de identitate (fila 8 ds.).

Pârâta a formulat precizări prin care a arătat că, M. P. a fost pus în posesie pe suprafaţa de 0,36 ha. conform tabelului parcelar şi pentru care i s-a întocmit titlul de proprietate, iar diferenţa de 0,24 ha. în p.c. nr. xxxx/x, tarlaua xx este deţinută de moştenitoarea sa G. R. din anul 1991 şi până în prezent nefiind tulburată de nici o persoană, iar terenul nu a fost înstrăinat vreunei alte terţe persoane.

În dovedire, pârâtul a depus la dosar un extras din tabelul parcelar (fila 33 ds.).

La termenul din data de xx.xx.xxxx, reclamanta şi-a precizat acţiunea stfel încât a solicitat ca instanţa să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2400 mp situat în intravilanul comuna X, prin uzucapiune scurtă de la 10-20 ani.

Pentru justa soluţionare a cauzei s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar şi la solicitarea reclamantei, proba testimonială cu martorii M. I. (fila 33 ds.) şi P. I. (fila 34 ds.),  proba cu expertiză tehnică de specialitate întocmită de către expert tehnic judiciar P. C (filele028-30 ds.), precum şi adresa O.C.P.I. nr. xxx/xx.xx.xxxx (fila 50 ds.).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa reţine că la căsătoria reclamantei, care a avut loc in anul 1960, defuncţii săi părinţi M. P. si M. A. i-a donat suprafaţa de 2400 m.p. situata in tarlaua xx, parcela xxxx/x, teren pe care l-a lucrat si avut in posesie din acelaşi an si pana în prezent, teren care nu si-a schimbat granitile de-a lungul vremii, fiind, împrejmuit şi pe care  l-a stăpânit in mod conţinu, neîntrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar.

Se mai constată de către instanţă că, donatorii reclamantei au decedat asa cum rezulta din certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx (fila 6 ds.)  si certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx(fila 5 ds.), lăsând-o doar pe reclamantă moştenitoare, astfel încât trebuie sa se judece in contradictoriu cu, comuna X prin primar, pentru ca hotărârea sa-i fie opozabilă.

Terenul în litigiu are ca vecinătăţi: vest: drumul de exploatare xxxx/x, nord: M. G., sud: F. D. aşa cum rezultă din schiţa topo anexă la raportul de expertiză de la fila 30 ds.

În drept, instanţa constată că este învestită cu judecata unei acţiuni reale imobiliare care are drept scop constatarea uzucapării de către reclamantă în temeiul art. 1985 şi următoarele Cod civil coroborată cu art. 1846 şi următoarele Cod civil şi implicit să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să constate dreptul de proprietate asupra unui imobil ca efect al posesiei utile a imobilului  de la 10 la 20 de ani.

Analizând legalitatea şi temeinicia cererii reclamantei, instanţa constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele argumente legale.

Instanţa arată pentru început că, prin existenţa dificultăţilor de probă privind dreptul de proprietate, uzucapiunea constituie o dovadă absolută a dreptului de proprietate, funcţia juridică a uzucapiunii constă în aceea că oferă posibilitatea probei dreptului de proprietate, când se face dovada posesiei în persoana posesorului şi a autorilor săi pe tim pul prevăzut de textul de lege arătat.

Rolul uzucapiunii este mai redus în cazurile de existenţă a sistemului de carte funciară iar justificarea uzucapiunii se rezumă la faptul că, în majoritatea cazurilor posesia corespunde dreptului de proprietate, nevoia de stabilitate şi securitate juridică a raporturilor juridice determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate şi nu în ultimul rând, apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligenţă.

În privinţa bunurilor care pot fi uzucapate, instanţa arată că poate face obiect al uzucapiunii orice bun imobil cu condiţia să nu fie inalienabil conform legilor în vigoare şi să existe în circuitul civil.

Pentru perioadele anterioare constituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 terenurile de orice fel era în afara circuitului civil, dobândindu-se numai prin moştenire, situaţie în care se află chiar reclamanta din prezenta cauză şi al cărui termen de început al posesiei este reprezentat de momentul intrării terenurilor în circuitul civil suprapus pe faptul posesiei acestui teren la data începerii posesiunii respective.

Pe de altă parte uzucapiunea este specifică doar modalităţii de dobândire a proprietăţii în cazul imobilelor şi nu a bunurilor mobile, care sunt suspuse regimului special prevăzut de art. 1909 Cod civil.

Condiţia de bază a uzucapiunii este reprezentată de o posesie neviciată, adică utilă, în sensul că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar aşa cum reiese din condiţiile art. 1847 Cod civil care coroborate cu dispoziţiile art. 1837 Cod civil poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate..

Potrivit actului normativ al codului civil de la 1864 uzucapiunea poate fi de două feluri, de 30 de ani şi respectiv de 10 până la 20 de ani.

Astfel instanţa constată că, cererea reclamantei se încadrează în tiparul condiţiilor necesare pentru prescrierea achizitivă a imobilului arătat potrivit uzucapiunii de la 10 până la 20 de ani.

Însă pentru a opera această uzucapiune, instanţa va analiza următoarele condiţii: să existe o posesie utilă, posesia utilă să se întemeieze pe justul titlu, posesia să dureze de la 10 până la 20 de ani şi în cele din urmă posesia să fie de bună credinţă.

În legătură cu posesia utilă instanţa arată că, în cauza de faţă, din probele administrate în dosar, audierea martorilor M. I. (fila 33 ds.) şi P. I. (fila 34 ds.) , expertiză tehnică de specialitate întocmită de către expert tehnic judiciar P. C (filele028-30 ds.), tabelul Parcelar (fila 30 ds.), reclamanta G. R. este posesoarea unui teren de 6000 mp situat în intravilanul, in tarlaua 59, parcela xxxx/x, comuna X, din care suprafaţa de 3600 m.p. este înscrisă în titlul de proprietate al autorului său M. P., iar diferenţa de 2400 m.p. rămânând în posesia sa de la începutul anului 1990 când a intrat terenul în circuitul civil şi până în prezent, în realitate peste 20 de ani, satisfăcând astfel şi condiţia duratei prescripţiei achizitive prevăzute de art. 1895 care prevede: „Cel ce câştiga cu buna-credinţa şi printr-o justa cauza un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se afla nemişcătorul, şi prin douăzeci de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”.

Pe de altă parte, potrivit înregistrărilor din registrul agricol al comunei X, jud. Botoşani, dar şi adresa O.C.P.I. nr. xxx/xx.xx.xxxx (fila 50 ds.) reclamanta nu deţine un titlu de proprietate asupra diferenţei de 2400 mp, situaţie care poate fi interpretată în favoarea acestuia, în sensul operării condiţiilor uzucapiunii şi activării efectelor acesteia, cu toate că, terenul acesta a fost dobândit prin donaţie de la defuncţii săi părinţi M. P. si M.A., asa cum rezulta din certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx si certificatul de moştenitor nr. xxx din xx.xx.xxxx, lăsându-o doar pe reclamantă moştenitoare şi în condiţiile în care validitatea acestui contract a fost exclusă, în circumstanţele de dinainte de legea fondului funciar, în care, singura modalitate de transmitere fiind moştenirea pentru acea perioadă.

Astfel, potrivit Legilor nr. 78/1974 şi 79/1974 terenurile agricole au fost scoase din circuitul civil, împrejurare care în temeiul art. 1863 şi art. 1864 Cod civil, care prevede că prescripţia poate fi întreruptă sau în mod natural sau în mod civil, precum şi că, este întrerupere naturala: 1. când posesorul este şi rămâne lipsit, în curs mai mult de un an, de folosinţa lucrului, sau de către vechiul proprietar sau de către o a treia persoana; 2. când lucrul este declarat neprescriptibil în urmarea unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale, posesia nu mai este continuă şi neîntreruptă, astfel încât prin efectul legilor menţionate, prescripţia a fost întreruptă în perioada 1960 şi 1989, când este necesar o nouă luare în posesie lucru care s-a şi întâmplat în cazul reclamantei.

În ce priveşte justul titlu acesta trebuie să fie un act translativ de proprietate , potrivit art. 1847 Cod civil, care provine de la altcineva decât proprietarul, de la un non dominus, căci altfel este suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii.

Or, în cazul de faţă reclamanta nu dobândeşte chiar, proprietatea asupra întregii suparefeţe de 6000 m.p., în pofida faptului că, se încheie un contract de donaţie la nivel verbal, aşa cum era obiceiul înzestrării copiilor de către părinţi în acea vreme, pentru că potrivit expertului în registrul agricol din anii 1959-1962 numiţii M. P. şi M. A. au înscrisă suprafaţa de 6000 m.p. arabil în locul numit „Rava”, teren care nu a fost înstrăinat.

Expertul desemnat în cauză, P. C, a individualizat terenul deţinut de către reclamantă în două loturi în cadrul aceleaşi parcele cadastrale xxxx/x lotul 1 cuprins între punctele 2,3,4,5 în suprafaţă de 2400 m.p. şi lotul nr. 2 cuprins între punctele 5,6,1,2 în suprafaţă de 3600 m.p. înscrisă în titlul de proprietate detinut de către reclamantă, cu următoarele vecinătăţi: vest: drumul de exploatare xxxx/x, nord: M. G., sudF. D. aşa cum rezultă din schiţa topo anexă la raportul de expertiză de la fila 30 ds.

Instanţa reţine că, pe de o parte justul titlu este un act translativ de proprietate, adică o operaţiune juridică, un negotium, care să transfere proprietatea, iar pe de altă parte acest titlu provine la altă persoană şi în cauza de faţă instanţa constată activarea acestor două condiţii având în vedere, tocmai contractul de donaţie, care are puterea juridică de transmitere a proprietăţii iar în ce priveşte condiţia „non dominus”, instanţa asmilează această situaţie împrejurării de scoatere a terenului în afara circuitului civil, astfel încât, chiar dacă, autorii săi erau proprietari, transmisiunea nu s-a putut face pentru că terenul era inalienabil pe calea donaţiei, această ipoteză deschizând perspectiva eventuală a nulităţii relative a contractului de donaţie (interpretat ca just titlu) şi nu a nulităţii absolute care să împiedice uzucapiunea.

Analizând ultima condiţie expusă, respectiv buna credinţă, ca element separat de justul titlu, instanţa arată că, prin aceasta se înţelege credinţa greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar, potrivit art. 1898 alin. 1 Cod civil, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi art. 1898 se cere, ca buna credinţă să existe în momentul dobândirii imobilului fără a avea în vedere că ulterior posesorul şi-a dat seama de greşeală, astfel încât buna credinţă de prezumă potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civil.

Instanţa reţine că este îndeplinită şi această condiţie, cu motivarea că reclamanta a crezut că a dobândit terenul de la adevăraţii proprietari, deşi terenul nu a putut fi transmis la momentul încheierii contractului de donaţie şi toate probele admisnistrate nu răstoarnă prezumţia  de bună credinţă în sensul că, vreun moment, reclamanta să fi crezut că nu este proprietara terenului pe care la exploatat prin muncile şi lucrările agricole efectuate din anul 1990 şi până în prezent.

În final instanţa are în vedere că, efectul principal al uzucapiunii este acela că posesorul dobândeşte dreptul de proprietate cu efect absolut al acestuia astfel încât, acţiunea în revendicare a vechiului proprietar va fi paralizată prin invocarea uzucapiunii, deşi revendicarea este imprescriptibilă.

Un alt efect al uzucapiunii este şi acela că aceasta retroactivează, în sensul că, cel ce uzează de acest mod de dobândire a proprietăţii, devine proprietar din ziua în care a început posesia şi nu din momentul împlinirii termenului de uzucapiune, în cazul de faţă reclamanta G. R. devenind proprietar de la data abrogării Legii nr. 78/1974 şi a Legii nr. 79/1974 prin decretul lege nr. 1/1989.

Pentru aceste considerente şi văzând poziţia procesuală a pârâtei, dar şi adresa O.C.P.I. nr. xxx/xx.xx.xxxx (fila 50 ds.), care specifică situaţia de fapt că suprafaţa de 2400 m.p. nu se regăseşte în nici un titlu de proprietate,  în temeiul dispoziţiilor invocate dar şi ale art. 1890 C.civ., instanţa urmează a admite acţiunea reclamantei şi a constata că aceasta a dobândit, prin uzucapiunea de scurtă durată, dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat in tarlaua 59, parcela xxxx/x, în intravilanul comuna X, jud.Botoşani,  în suprafaţă de 2400 mp, delimitaţi de către expertul desemnat în cauză, prin punctele 2,3,4,5 din schiţa topografică aflată la fila 30.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea precizată privind pe reclamant G. R., domiciliată în sat X, Oraş Z, jud. Botoşani şi pe pârât COMUNA X PRIN PRIMAR, cu sediul în Com. X, jud. Botoşani, având ca obiect uzucapiune.

Constată că reclamanta a dobândit, prin uzucapiunea de scurtă durată, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2400 mp situată în tarlaua xx, parcela xxxx/x, comuna X, jud. Botoşani, delimitată prin punctele 2,3,4,5 în schiţa topo efectuată în cauză de către expert  P. C (fila 30 ds.).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare