Suspendarea dreptului de vot creditorilor.

DOMENIUL – Faliment

Suspendarea dreptului de vot creditorilor.

 Faţă de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, suspendarea provizorie a dreptului la vot al R SARL, Curtea are în vedere că acesta îşi exercită acest drept în raport de calitatea sa de creditor în procedură, care la acest moment este înscris în tabelul creditorilor în temeiul hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă. În raport de dispoziţiile art. 72 alin. 3 din Legea 85/2006, intimata poate participa la adunările creditorilor, respectiv să îşi exercite dreptul la vot.

Faptul că pe rolul instanţei există contestaţie cu privire la această creanţă nu duce la suspendarea dreptului la vot al titularului acesteia. Nici o dispoziţie legală nu prevede posibilitatea instanţei de a suspenda dreptul la vot al unuia din creditori.

Ceea ce a solicitat recurenta-reclamantă presupune acordarea a priori unor efecte ipotezei admiterii contestaţiei la tabel, aflată în rejudecare. Or, legea a înţeles să acorde drept de vot tuturor creditorilor înscrişi în tabel, conferind astfel o prezumţie de validitate înscrierilor efectuate.

Nici exercitarea abuzivă a dreptului la vot procedură civilă şi nici faptul că cele două creditoare au poziţii contrare în procedura de insolvenţă nu pot constitui cauze pentru a se lua măsura solicitată.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1840 din 03.11.2014)

Prin sentinţa civilă nr. 7512 din 23.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul 29047/3/2014 a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de B I SRL, având ca obiect suspendarea provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a dreptului la vot al R SARL în cadrul procedurii de insolvenţă a R P M SRL.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut următoarele :

Potrivit art. 996 alin. 1 NCPC, instanţa de judecată, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Mai prezintă relevanţă art. 996 alin.5 NCPC, care dispune că, pe cale de ordonanţă preşedinţială, nu pot fi dispuse măsuri care sa rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Sunt prevăzute astfel condiţiile de admisibilitate ale cererii privind ordonanţa preşedinţială, respectiv existenţa unei situaţii de urgenţă, caracterul vremelnic al măsurii ce se poate lua pe această cale, existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului, precum şi cerinţa pentru instanţă de a nu prejudeca fondul.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că, în dosarul nr. 31005/3/2012 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă având ca obiect procedura insolvenţei privind pe debitoarea SC R P M SRL, s-a confirmat planul de reorganizare judiciară propus de debitoare, prin sentinţa civilă nr. 2021/25.02.2014, şi s-a dispus executarea planului, a cărui singură măsură concretă de punere în aplicare este vânzarea unicului activ al debitoarei, respective a unui teren situat în com. B, jud. Prahova, cu o suprafaţă de 99.320 mp şi afectat unei ipoteci având ca titular pe creditoarea-reclamantă SC B I SRL.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă în dosarul nr. 43735/3/2012, creditoarea-reclamantă a contestat creanţa creditoarei R SARL la tabelul preliminar de creanţe.

Instanţa a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate ale cererii privind emiterea unei ordonanţe preşedinţiale.

În acest sens, nu se poate reţine că în favoarea reclamantei ar exista aparenţa unui drept şi că în dosarul de insolvenţă ar fi incidentă o situaţie de urgenţă, în sensul art. 996 alin. 1 NCPC, care să impună suspendarea provizorie solicitată de reclamantă în scopul prevenirii prejudicierii ireparabile drepturilor sale de creditor garantat în procedură şi, respectiv, nu este îndeplinită cerinţa ca, prin ordonanţa preşedinţială, să nu se rezolve litigiul în fond.

Motivul invocat de reclamantă în sprijinul aparenţei dreptului în favoarea sa priveşte legalitatea lichidării singurului activ al debitoarei. Prin urmare, pentru a face aprecieri asupra aparenţei dreptului, instanţa ar trebuie să analizeze dacă sunt întemeiate susţinerile reclamantei privind dreptul de vot al creditoarei R SARL şi a dispoziţiilor relevante din legea insolvenţei şi, respectiv, a deciziei nr. 409/10.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civ. cu privire la valorificarea bunului.

În speţă nu există nici situaţia de urgenţă prevăzută de art. 996 alin. 1 NCPC, întrucât, dacă până la soluţionarea fondului cauzei în dosarul nr.43735/3/2012 s-ar finaliza operaţiunea de vânzare începută de administratorul judiciar, reclamanta are la îndemână calea legală a formulării unei contestaţii la un eventual contract de vânzare-cumpărare ce ar fi perfectat în acest timp, prin care să ceară judecătorului sindic anularea contractului ca act de procedură nelegal întocmit de administratorul judiciar şi restabilirea situaţiei anterioare acestuia. În acest context, nu se poate reţine că drepturile reclamantei, de creditor garantat cu ipotecă asupra terenului supus lichidării, vor fi iremediabil afectate prin nesuspendarea dreptului de vot al creditoarei R SARL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea B I S.R.L., prin care a solicitat, în principal, modificarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a dreptului de vot al R SARL în cadrul procedurii insolvenţei R P M SRL, suspendare ce urmează să producă efecte până la data soluţionării contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor şi lămurirea existenţei sau inexistenţei dreptului R SARL de a sta în procedura insolvenţei ca şi creditor, cu obligarea intimatei R SARL la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea, în parte, a hotărârii recurate în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate intimatei R SARL, în cuantum de 5.000 de lei, având în vedere cuantumul nepotrivit de ridicat al acestora faţă de volumul de muncă necesar şi durata procesului.

Cu titlu prealabil, recurenta a solicitat să se constate că ordonanţa preşedinţială formulată în acest dosar este o cerere aferentă procedurii insolvenţei, care este deschisă în septembrie 2012, şi prin urmare şi acestui proces i se aplică dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, anume art. 581 şi urm., nu dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, cum în mod eronat a reţinut judecătorul-sindic.

Din acest considerent, rezultă că în cauză calea de atac corectă este recursul, nu apelul (cum s-a indicat de judecător în dispozitivul sentinţei recurate), iar termenul de atac este de 5 zile de la pronunţare.

În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele :

Condiţiile ordonanţei preşedinţiale erau îndeplinite.

Judecătorul-sindic a respins cererea, arătând că nu ar fi fost îndeplinită condiţia aparenţei dreptului (neprejudecarea fondului) şi nici cea a urgenţei.

Cu toate acestea, sunt îndeplinite aceste condiţii, şi se impune suspendarea dreptului de vot al creditorului majoritar (peste 60% din creanţe) R SARL.

Cu privire la neprejudecarea fondului, judecătorul-sindic reţine că aceasta priveşte „legalitatea lichidării singurului activ al debitoarei". Acest aspect este incorect, deoarece lichidarea bunului debitoarei, prin valorificare imediată s-a dispus legal şi irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia din 10.02.2014, dosar nr. 31005/3/2012/a1. Aşadar, nu există nicio discuţie cu privire la legalitatea măsurii vânzării imediate.

Legat de vânzarea din cadrul reorganizării, judecătorul-sindic (nou în dosar) nu a observat că planul de reorganizare al debitoarei a fost respins de instanţă, ca urmare a admiterii recursului nostru prin Decizia acestei instanţe din 19.05.2014, dosar nr. 31005/3/2012/32. Aşadar, nici din prisma reorganizării, care a fost infirmată, nu se pune problema legalităţii măsurii vânzării.

Ceea ce a invocat în susţinerea neprejudecării fondului şi în mod greşit judecătorul-sindic nu a reţinut, este faptul că : R SARL este singurul creditor contestat la tabelul preliminar din procedură; din documentele depuse de R SARL în susţinerea creanţei sale, rezultă aparenţa faptului că aceasta are o creanţă sub condiţie suspensivă, deci fără drept de vot; R SARL nu justifică un interes în procedură, din moment ce a votat în favoarea unui plan de reorganizare prin care nu primea nimic (şi în continuare există aparenţa că nu va primi nimic, din moment ce bunul debitoarei este evaluat în procedură acum la valoarea de 3,2 milioane de euro, iar creanţa garantată care se satisface prioritar din acest bun este de peste 4 milioane de euro; R SARL a împiedicat fără justificare procedura de vânzare imediată a bunului imobil, aşa cum reiese din Procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 18.06.2014.

Dacă judecătorul-sindic ar fi analizat aceste elemente expuse, atunci ar fi observat îndeplinirea condiţiei aparenţei dreptului în favoarea noastră, fără a prejudeca fondul, aceste aspecte reieşind din simpla lecturare a Deciziilor irevocabile pronunţate în cauză.

Din acest motiv, trebuie să se constate că judecătorul-sindic a aplicat greşit dispoziţiile art. 581 şi urm. C.proc.civ., şi că exista aparenţa dreptului în favoarea sa (anume că R are o creanţă sub condiţie suspensivă, nu are interes în procedură, şi împiedică vânzarea imediată dispusă de Curte încă din 10.02.2014), aparenţă care reiese fără prejudecarea fondului.

Cu privire la existenţa urgenţei, judecătorul sindic consideră că dacă până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar, s-ar realiza vânzarea imobilului, atunci subscrisa avem la îndemână o contestaţie împotriva acelei vânzări.

Această concluzie este eronată dintr-o dublă perspectivă: se bazează pe o situaţie de fapt diferită de cea din cauză, şi aplică dispoziţiile art. 581 C.proc.civ. în mod nelegal, acestea vorbind despre „prevenire" şi nu despre combaterea unor prejudicii.

Cu privire la primul element, plecând aşa cum a arătat mai sus de la premisa că ar exista un plan de reorganizare, sindicul justifică inexistenţa urgenţei raportat la o viitoare vânzare în cadrul reorganizării. Or, planul a fost infirmat, iar demersul judiciar a avut la baza nu riscul vânzării imobilului, ci tocmai tergiversarea şi împiedicarea vânzării imediate care este cauzată de R, cum de altfel s-a întâmplat şi cu ocazia adunării creditorilor din 18.06.2014.

Acolo, R a votat împotriva vânzării imediate şi a solicitat amânarea acesteia, iar de atunci, fiind creditor majoritar, a procedat la numirea unui alt administrator judiciar la 24.06.2014, deşi doar cu o zi înainte, la 23.06.2014, Curtea de Apel stabilise irevocabil (dosar nr. 31005/3/2012/33) că judecătorul sindic va fi cel care numeşte administratorul judiciar înlocuitor. Prin această numire nelegală, R a generat o nouă situaţie conflictuală care i-a pus în poziţia să atace aceste acte (dosare nr. 22293/3/2014 şi 22296/3/2014), şi care a condus la blocarea procedurii de vânzare, nefiind realizat niciun demers de administratorul judiciar pentru vânzare.

Aşadar, urgenţa rezidă tocmai în faptul că deşi s-a stabilit de Curte o valorificare imediată, existând pericolul permanent al diminuării bunului, creditorul majoritar realizează toate actele posibile pentru a împiedica ducerea la îndeplinire a valorificării.

Legat de al doilea element, judecătorul-sindic în mod incorect stabileşte că dacă s-ar face o vânzare, ar putea să o conteste, deoarece art. 581 C.proc.civ. vorbeşte de admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale pentru „prevenirea" unui prejudiciu. Or, prevenirea în cauză o reprezintă suspendarea dreptului de vot al R pentru ca să poată realiza valorificarea bunului, în calitate de creditor ipotecar, bun care trebuie valorificat imediat, din cauza pericolului diminuării valorii (aspect stabilit irevocabil de Curte). Ca efect al suspendării, R nu suferă niciun prejudiciu, deoarece, dacă prin absurd s-ar obţine sume mai mari decât creanţa noastră garantată, atunci restul oricum se împarte şi se provizionează şi pentru R (art. 127 din Legea nr. 85/2006), dacă creanţa acestuia ar fi în cele din urmă confirmată.

Sugestia judecătorului-sindic că ar avea la îndemână o contestaţie nu este una conformă legii, deoarece contestaţia ar fi o măsură de combatere a prejudiciului cauzat nouă, nu una de prevenire. Or, ordonanţa preşedinţială tocmai această menire o are, de a preveni un prejudiciu, nu de a-l combate.

Totodată, contestaţia la o vânzare dictată de R nu este un mijloc eficace, având în vedere că acest creditor dorea vânzarea la 1.000.000 de euro a terenului, situaţie în care, faţă de posibilitatea revânzării către terţi a bunului, noi am rămâne practic cu o acţiune în despăgubiri împotriva debitoarei R P M SRL, care este în insolvenţă şi nu dispune de alte bunuri.

Creditoarea R SARL, prin acţiunile şi voturile exprimate de atunci (confirmare plan reorganizare, vot împotriva şi contestare AGC din 18.06.2014), tocmai împiedicarea valorificării imediate a urmărit-o, în mod fraudulos.

Cuantumul cheltuielilor de judecată este nepotrivit de ridicat faţă de soluţionarea cauzei în 2 termene (unde la primul, cauza s-a amânat în câteva minute pentru comunicarea ordonanţei), iar pentru al doilea termen s-a prezentat o întâmpinare unde în mare parte se reproduc citate din acte normative.

Intimata R S.A.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele :

Prin cererea de ordonanţa presedintială, recurenta-reclamanta B I S.R.L. a solicitat suspendarea provizorie a dreptului de vot al intimatei in cadrul procedurii insolventei R P M S.R.L. Considerentele enunţate in cuprinsul cererii se rezuma la contestaţia formulata de B I S.R.L. la tabelul preliminar cu privire la creanţa R aflata in curs de soluţionare si lipsa de interes a acesteia in cadrul procedurii insolventei R P M S.R.L. Totodată, se invoca si faptul ca „din cauza" creditorului R S.R.L. dosarul având ca obiect procedura de insolventa a R P M S.R.L. s-a amânat in mod nejustificat.

Cu  privire  la  condiţiile  de  admisibilitate  ale  cererii  de ordonanţa preşedintiala.

Primul motiv de critica a hotărârii vizează faptul ca judecătorul sindic a apreciat in mod greşit ca nu este indeplinita condiţia neprejudecarii fondului.

Prin hotărârea recurata, instanţa a constatat ca in dosarul nr. 31005/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a civila privind procedura insolventei debitoarei R P M S.R.L. s-a dispus vânzarea unicului activ al debitoarei, respectiv a unui teren situat in corn. B, jud. Prahova, afectat unei ipoteci având ca titular pe creditoarea B I S.R.L. Vânzarea acestui imobil a fost dispusa de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia din 10.02.2014 pronunţata in dosarul nr. 31005/3/2012/al, aspect necontestat nici de către instanţa nici de către societatea subcrisa.

Totodată, regăsim in cuprinsul motivelor de recurs argumentul potrivit căruia R S.A.R.L. a impiedicat fara justificare procedura de vânzare imediata a bunului imobil, dupa cum ar rezulta din procesul verbal al adunării creditorilor din data de 18.06.2014. In speţa, ca orice creditor diligent care are drept scop principal satisfacerea creanţei sale, societatea subscrisa a votat in cadrul adunărilor generale astfel cum a considerat de cuviinţa in sensul valorificării bunurilor aparţinând debitoarei, dar din moment ce aceasta beneficiază de calitatea de creditor indreptatit deţinând 60% din totalul creanţelor, dreptul de vot nu poate fi cenzurat nici măcar pana la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar formulata de către B I S.R.L. Deciziile adoptate de un creditor majoritar cu privire la numirea unui administrator judiciar precum si alte masuri in sensul desfăşurării fireşti a unei proceduri de insolventa nu pot fi cenzurate pe baza unor supoziţii imaginate de către recurenta-reclamantă.

Suspendarea dreptului de vot al societăţii R SARL ar conduce în mod inevitabil la blocarea întregii proceduri de insolvenţă prin imposibilitatea derulării măsurilor impuse de Legea nr. 85/2006 cu privire la debitoarea R P M SRL.

In acest sens, recurenta argumentează cererea sa prin prisma faptului ca R este singurul creditor contestat si ca, aparent, aceasta societate ar deţine o creanţa sub condiţie suspensiva, deci fara drept de vot.

În urma intocmirii tabelului preliminar de creanţe in dosarul nr. 31005/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a Vll-a civila având ca obiect procedura insolventei societăţii R P M S.R.L., creanţa aparţinând creditoarei R reprezintă aproximativ 60% din totalul creanţelor deţinând majoritate fata de ceilalţi creditori.

In conformitate cu prevederile art. 72 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, „ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va in tocmi si va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului (...)." Mai departe, alin. 3 prevede ca „după afişare, creditorii înscrişi in tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor."

Potrivit art. 3.8 din Legea nr. 85/2006 prin creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei se intelege acel creditor care a formulat si căruia i-a fost admisa, total sau in parte, o cerere de inregistrare a creanţei sale pe tabele de creanţe contra debitorului întocmite in procedura si care are dreptul de a participa la vot in adunarea creditorilor.

Potrivit art. 3.16 din Legea nr. 85/2006 tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de deschiderea procedurii insolventei, curente, scadente, sub condiţie sau in litigiu, acceptate de către administratorul judiciar in urma verificării acestora.

Trebuie avut in vedere faptul ca legiuitorul a definit noţiunea de creditor îndreptăţit sa participe la procedura insolventei, conform art. 3.8 din Legea nr. 85/2006. Urmează ca instanţa sa constate ca, desi creanţele inscrise in tabelul preliminar al creanţelor debitorului cu titlu provizoriu de către administratorul judiciar sunt in litigiu, aceşti creditori au dreptul de a participa la procedura insolventei si de a vota in adunările creditorilor. In consecinţa, creditorii care sunt înscrişi in tabel, chiar si provizoriu, potrivit art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, nu pot fi excluşi pentru a participa la vot in adunarea creditorilor.

Aşadar, fata de aceste dispoziţii legale, opinam ca aparenta de drept operează fata de societatea subscrisa si nu fata de societatea B I. Pana la soluţionarea definitiva a contestaţiei la tabelul preliminar, in favoarea societăţii R operează o prezumţie de creditor îndreptăţit care deţine un drept de vot.

Cererea reclamantei ca măsura solicitata prin cererea de ordonanţa presedintiala de suspendare a dreptului de vot al societăţii R S.R.L. pana la soluţionarea contestaţiei formulate în dosarul nr. 43735/3/2012 nu poate fi primita cat timp legiuitorul a reglementat instituţia creditorului îndreptăţit să participe la procedura, precum si instituţia creanţei provizorii. Tabelul definitiv al creanţelor se întocmeşte dupa finalizarea tuturor contestaţiilor formulate impotriva tabelului preliminar al creanţelor. Pana la soluţionarea contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. 43735/3/2012, R S.A.R.L. este creditor îndreptăţit si, având 60% din creanţe, are drept de vot cu privire la masurile dispuse in cadrul procedurii insolventei debitoarei R P M.

In ceea ce priveşte cerinţa existentei unei pagube iminente si care nu s-ar mai putea repara prin măsura pentru care se solicita suspendarea, nu se regăseşte in cuprinsul cererii de ordonanţa presedintiala care ar fi paguba propriu-zisa. O presupusa paguba ar consta in diminuarea valorii terenului pana la soluţionarea in mod irevocabil a contestaţiei. Diminuarea valorii este doar o supoziţie care nu poate constitui temei sau proba in sens juridic. Mai mult, trebuie avut in vedere ca intimata este, de asemenea, creditoare si, evident, doreşte satisfacerea creanţei sale.

Dupa cum a reţinut si instanţa, in mod corect, in cuprinsul hotărârii recurate, in măsura admiterii contestaţiei sale la tabelul preliminar, reclamanta ar avea la indemana procedura contestării contractului de vanzare-cumparare prin care s-ar valorifica imobilul deţinut de către debitoare. Aşadar, drepturile reclamantei nu vor fi iremediabil afectate prin nesuspendarea dreptului de vot al creditoarei R S.A.R.L.

Cu privire la diminuarea cheltuielilor de judecata, suma de 5.000 lei a rezultat ca urmare a aplicării asupra onorariului de 4.032,26 lei a cotei TVA de 24%, S.P.R.L. D si D fiind entitate plătitoare de TVA.

Un alt aspect se refera strict la determinarea cuantumului onorariului in raport de volumul de munca depus si de durata procesului. Reprezentarea convenţionala a R S.A.R.L. de către S.P.R.L. D si D in cadrul acestui dosar a presupus studiu si documentare asupra tuturor cauzelor aflate in strânsa legătura cu dosarul de insolventa al debitoarei R P M S.R.L, cu atat mai mult cu cat prezentul dosar este primul in care acestia reprezintă societatea R S.A.R.L., aceasta societate având un alt reprezentant convenţional pana la acest moment.

Formularea întâmpinării a presupus studiul cererii de ordonanţa presedintiala si coroborarea argumentelor expuse cu ansamblul înscrisurilor depuse in susţinerea acesteia. Mai mult, întâmpinarea redactata nu s-a limitat la expunerea unor dispoziţii legale, după cum afirmă recurenta cu rea-credinta.

Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca prezentarea unui avocat din cadrul S.P.R.L. D şi D la cele doua termene de judecata a presupus un anumit interval de timp in beneficiul societăţii R S.A.R.L.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele :

Cu titlu prealabil, Curtea are în vedere că cererea formulată în prezenta cauză are ca obiect luarea unei măsuri provizorii, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în cadrul procedurii de insolvenţă ce o priveşte pe debitoarea SC R P M SRL.

Faţă de data formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, de data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, acestei proceduri de insolvenţă îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865.

În aceste condiţii, prezenta cerere rămâne supusă acestor din urmă dispoziţii de procedură.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 581 C.proc.civ. 1865, judecătorul sindic, analizând condiţiile urgenţei şi neprejudicierii fondului sub imperiul noii legi de procedură, a apreciat că acestea nu sunt întrunite.

Faţă de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, suspendarea provizorie a dreptului la vot al R SARL, Curtea are în vedere că acesta îşi exercită acest drept în raport de calitatea sa de creditor în procedură, care la acest moment este înscris în tabelul creditorilor în temeiul hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă. În raport de dispoziţiile art. 72 alin. 3 din Legea 85/2006, intimata poate participa la adunările creditorilor, respectiv să îşi exercite dreptul la vot.

Faptul că pe rolul instanţei există contestaţie cu privire la această creanţă nu duce la suspendarea dreptului la vot al titularului acesteia. Nici o dispoziţie legală nu prevede posibilitatea instanţei de a suspenda dreptul la vot al unuia din creditori.

Ceea ce a solicitat recurenta-reclamantă presupune acordarea a priori unor efecte ipotezei admiterii contestaţiei la tabel, aflată în rejudecare. Or, legea a înţeles să acorde drept de vot tuturor creditorilor înscrişi în tabel, conferind astfel o prezumţie de validitate înscrierilor efectuate.

Nici exercitarea abuzivă a dreptului la vot procedură civilă şi nici faptul că cele două creditoare au poziţii contrare în procedura de insolvenţă nu pot constitui cauze pentru a se lua măsura solicitată.

Oricum, trebuie avut în vedere că verificarea susţinerilor recurentei în susţinerea măsurii solicitate presupun verificări ce ţin de fondul contestaţiei formulate împotriva înscrierii creanţei, respectiv cu privire la constatarea nelegalităţii actelor creditoarei intimate.

Prin urmare, soluţia primei instanţe de respingere a cererii este corectă. Analiza permisă de dispoziţiile art. 581 C.proc.civ., fără prejudicierea fondului, duce la concluzia că dreptul de vot al creditoarei pârâte nu poate fi suspendat de instanţă.

Astfel cum a arătat şi judecătorul sindic, în eventualitatea în care participanţii la procedură nu înţeleg să îşi exercite drepturile potrivit legii şi scopului prevăzut de aceasta, dispoziţiile acesteia prevăd mijloacele necesare pentru constatarea nelegalităţii actelor efectuate.

În ce priveşte solicitarea de diminuare a cheltuielilor de judecată la care recurenta a fost obligată în primă instanţă, Curtea are în vedere că, dincolo de caracterul simplificat al procedurii ordonanţei de plată, obiectul cererii implică consecinţe grave asupra drepturilor creditoarei pârâte în cursul procedurii. Prin urmare, este firesc ca apărarea acesteia să fie realizată cu toată seriozitatea, implicând costuri semnificative cu onorariul de avocat. Ţinând seama de obiectul cauzei, de faptul că litigiul are ca părţi profesionişti, suma de 5000 lei, inclusiv TVA, nu poate fi apreciată ca nefiind rezonabilă raportat la munca pe care avocatul a trebuit să o presteze pentru organizarea apărării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 581 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare