Încredinţarea copilului unei alte persoane potrivit art. 42 alin. 2 din Codul familiei.

Încredinţarea copilului unei alte persoane

 potrivit art. 42 alin. 2 din Codul familiei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 24.11.2008, reclamanta C M a chemat în judecată pe pârâtul Ş Ş E, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i fie încredinţat spre creştere şi educare minorul Ş I A.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma relaţiei de concubinaj dintre ea şi pârât s-au născut minorii Ş I A, care nu a fost recunoscut de tatăl său şi Ş M M, iar după despărţirea lor în fapt, cei doi minori au rămas la tatăl lor, în prezent minorul Ş I A aflându-se în grija sorei pârâtului, numita G I.

La termenul de judecată din data de 22.01.2009, pârâtul a depus la dosar cerere reconvenţională, solicitând instanţei să ia act că a recunoscut paternitatea minorului Ş I A, prin declaraţia autentificată, ca minorul să poarte numele său şi să-i fie încredinţaţi spre creştere şi educare cei doi minori, iar reclamanta să fie obligată la plata pensiei de întreţinere.

Prin sentinţa civilă nr. 487/02.04.2009, pronunţată de Judecătoria Segarcea, s-a respins acţiunea civilă având ca obiect încredinţare minor, formulată de reclamanta C M în contradictoriu cu pârâtul Ş Ş E.

S-a luat act de recunoaşterea de paternitate a pârâtului în ce priveşte pe minorul Ş I A.

S-a încuviinţat ca acest minor să poarte numele tatălului.

S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul Ş Ş E.

S-au încredinţat pârâtului minorii Ş I A şi Ş M M.

A fost obligată reclamanta la plata către pârât a unei sume lunare în cuantum de 100 lei, cu titlu de obligaţie de întreţinere pentru cei doi minori, începând cu data formulării cererii reconvenţionale şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligaţii.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamanta C M, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, s-a arătat că deşi, atât din conţinutul anchetei sociale, cât şi din întreg materialul probator, administrat în cauză, rezultă că minorul Ş I A, este în grija altei persoane şi nicidecum în grija tatălui său, instanţa de fond, dispune încredinţarea minorului, la tată.

De asemenea, pârâtul-reclamant, atunci când s-a născut minorul Ş I A, nu a dorit să îl recunoască, dar pentru a-l putea cere prin instanţa de judecata, a mers la notar, unde a recunoscut minorul, urmând ca apoi să îi lase în grija altei persoane.

Prin încheierea de la data de 16.06.2009, instanţa de apel a dispus citarea părţilor şi a mătuşii paterne a minorului, G I, cu menţiunea de a se prezenta personal pentru a fi ascultaţi.

La termenul de azi, au fost audiate părţile şi mătuşa paternă a minorului, declaraţiile acestora fiind consemnate şi depuse la dosar.

Prin decizia civilă nr. 191/30.06.2009 Tribunalul Dolj-Secţia pentru Minori şi Familie a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi cererea reconvenţională formulată de pârât.

A încredinţat mătuşii paterne G I, spre creştere şi educare, pe minorul Ş I A.

A dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti privind persoana minorului Ş I A să fie exercitate şi îndeplinite de mătuşa paternă G I, iar dreptul de a-i administra  bunurile, precum şi dreptul de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele minorului să fie exercitate de tatăl-pârât.

A obligat pe reclamantă şi pe pârât, către G I, la plata sumei de câte 84 lei lunar fiecare, în favoarea minorului Ş I A, reprezentând pensie de întreţinere începând cu data de 30.06.2009 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

A obligat pe reclamantă către pârât, în favoarea minorului Ş M M, la plata sumei de 84 lei lunar reprezentând pensie de întreţinere începând cu data de 11.12.2008 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În considerentele deciziei, s-au arătat următoarele:

În mod greşit, a fost încredinţat minorul Ş I A, către pârât, întrucât acesta a fost crescut de la vârsta de 3 ani de către sora pârâtului, numita G I, iar tatăl nu a contribuit la creşterea şi educarea acestuia. Mai mult, acesta nici nu l-a recunoscut pe acest minor decât atunci când a fost chemat în judecată în prezentul dosar, ceea ce denotă un dezinteres al acestuia cu privire la situaţia minorului.

Cu toate acestea, instanţa consideră că interesul minorului nu este de a fi încredinţat nici mamei reclamante întrucât şi aceasta a manifestat un dezinteres faţă de copil, în cei trei ani de la despărţirea în fapt de pârât, necontribuind în nici un fel la întreţinerea acestuia, nefăcându-şi griji asupra sănătăţii şi mediului în care trăieşte, vizitându-l doar în ultimul an de câteva ori la grădiniţă şi dându-i acestuia nişte sume de bani modice, care, oricum, aşa cum a recunoscut aceasta, proveneau din alocaţia de stat a acestui minor pe care o încasa reclamanta. Mai mult, aşa cum a arătat numita G I, minorul este mai sensibil la răceli şi astfel, chiar de la naştere, când soţii erau împreună, reclamanta îl aducea pe minor la ea, spunând că ea ştie ce să-i facă, iar această sensibilitate a minorului persistă şi în prezent şi astfel încredinţarea acestuia către mamă nu ar fi benefică de vreme ce aceasta nu l-a îngrijit până în prezent şi nu-i cunoaşte problemele medicale, iar pe de altă parte, nu are nici posibilităţi pentru a-i asigura îngrijirea adecvată, atâta timp cât singurul venit pe care-l obţine este cel provenit din  ajutorul social, în cuantum de 170 lei lunar şi mai are un copil în vârstă de sub 1 an, care necesită, de asemenea, îngrijiri speciale specifice vârstei.

În atare situaţie, având în vedere şi consimţământul mătuşii paterne de a-i fi încredinţat minorul, instanţa consideră că este în interesul acestuia să rămână alături de mătuşa paternă, care l-a îngrijit şi până în prezent şi care prezintă condiţii materiale şi garanţii morale pentru creşterea şi educarea acestuia, aşa cum reiese din ancheta socială întocmită de Serviciul Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Valea Stanciului.

Astfel fiind, constatând că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 42 alin. 2 C. fam., în care se arată că, pentru motive temeinice, copii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, instanţa, în baza art. 296 C.p.civ., a admis apelul, a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul că a admis în parte acţiunea şi  cererea reconvenţională şi a dispus încredinţarea minorului Ş I A către mătuşa paternă, G I.

În baza art. 43 alin. 2 C. fam., instanţa a dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti privind persoana minorului să fie exercitate şi îndeplinite de mătuşa paternă G I, iar dreptul de a-i administra  bunurile, precum şi dreptul de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele să fie exercitat de tatăl-pârât. Aceasta deoarece, tatăl locuieşte în aceeaşi localitatea cu mătuşa paternă şi acesta poate fi apelat mai uşor pentru orice problemă de natura celor arătate.

În baza art. 42 alin. 3 C. fam., instanţa a obligat pe reclamantă şi pe pârât, către G I, la plata sumei de câte 84 lei lunar fiecare, în favoarea minorului Ş I A, reprezentând pensie de întreţinere începând cu data de 30.06.2009 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

Totodată, instanţa a obligat pe reclamantă către pârât, în favoarea celuilalt  minor, Ş M M, la plata sumei de 84 lei lunar reprezentând pensie de întreţinere începând cu data de 11.12.2008 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Instanţa, la stabilirea pensiilor de întreţinere, a avut în vedere venitul minim net pe economie, care în prezent este de 504 lei (600 brut) şi nu veniturile realizate de părţi din ajutorul social întrucât părinţii sunt obligaţi să se angajeze în câmpul muncii şi să realizeze venituri cel puţin egale cu venitul minim pe economie atâta vreme cât sunt apţi de muncă (la dosar nu există niciun fel de dovezi în sensul că nu ar avea capacitatea de muncă sau că aceasta ar fi diminuată).

De asemenea, s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 94 C. fam., în care se arată că pensia se calculează până la 1/2 din venituri când există 3 copii, deci câte 1/6 pentru fiecare copil, cum este cazul reclamantei şi până la 1/3 din venituri când există 2 copii, deci 1/6 pentru fiecare copil, cum este cazul pârâtului.

Domenii speta

Spete similare