Recurs. Cazuri în care se poate face recurs. Conţinutul pedepsei accesorii.

Decizie 61/R din 26.01.2007


 15. Recurs. Cazuri în care se poate face recurs.

 Conţinutul pedepsei accesorii.

 

 Prin sentinţa penală nr. 3201/6 decembrie 2005 Judecătoria Braşov a dispus condamnarea inculpatului S.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin.4, 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi art. 74, 76 lit.d  Cod penal.

 În baza art. 86/4 raportat la art. 83 Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2483/22 noiembrie 2002 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 491/18 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

 S-au aplicat dispoziţiile art. 64 lit.a, b, c şi e Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

 S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore din 9 noiembrie 2004 şi perioada arestului preventiv din 28 august 2002 până la 22 noiembrie 2002.

 Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului C.R. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin.4, 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal.

 În baza art. 86/4 raportat la art. 83 Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2483/22 noiembrie 2002 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 491/18 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 ani şi 6 luni închisoare.

 S-au aplicat dispoziţiile art. 64 lit. a, b, c şi e Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

 S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore din 9 noiembrie 2004 şi perioada arestului preventiv din 28 august 2002 până la 22 noiembrie 2002.

 În fapt s-a reţinut că în data de 8 noiembrie 2004 în jurul orelor 22,00, cei doi inculpaţi, după ce au consumat băuturi alcoolice, s-au deplasat spre domiciliul inculpatului S.D.

 Pe o stradă inculpatul S. i-a propus inculpatului C. să sustragă un autoturism pentru a face o plimbare, ceea ce acesta a acceptat. Inculpatul Coma a încercat, folosind cheile acestuia, să deschidă autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare Bv-79-MGG, aparţinând părţii vătămate GMG.

 Întrucât inculpatul C. nu a reuşit să descuie portiera, inculpatul S. a luat o piatră şi a spart geamul stânga faţă al autoturismului iar inculpatul C. a introdus mâna prin orificiul crea, a deschis portiera stânga, ceea ce i-a permis inculpatului S. accesul pe locul din dreapta. Cu această ocazie inculpatul C. şi-a zgâriat mâinile.

 Inculpatul C. s-a aşezat pe scaunul din stânga faţă şi a aşteptat ca inculpatul S. să pornească motorul.

 Inculpatul S. a rupt carcasa sistemului de pornire şi a atins firele contactului, fapt pentru care autoturismul a rulat cca. 5m.

 Pe fondul lipsei cunoştinţelor necesare pornirii unui autoturism, neavând permis de conducere, inculpatul S.D. nu a reuşit să pornească constant autoturismul.

 În timp ce încercau să unească firele de contact, inculpaţii au fost surprinşi de partea vătămată G.M. şi de martora B.D., motiv pentru care au părăsit locul faptei.

 Inculpatul C.R. a ieşit din autoturism pe partea stângă, ocazie cu care susţine că s-a tăiat la mâini, întrucât pe banchetă se aflau cioburi.

 Neavând posibilitatea de a intra în apartament inculpatul S.D. a fugit în scara blocului unde locuia, fiind surprins la scurt timp de martorul G.V., tatăl părţii vătămate, ocazie cu care a recunoscut fapta comisă.

 În urma verificărilor efectuate a rezultat că inculpatul S.D. nu poseda permis de conducere.

 Audiaţi fiind, inculpatul S.D. a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul C.R. nu a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că el nu a fost de acord cu celălalt inculpat să sustragă maşina, a încercat să îl oprească dar nu a reuşit, fiind surprinşi de partea vătămată. Susţinerea inculpatului C.R. nu se coroborează cu nici o probă administrată în dosar, vinovăţia acestuia fiind dovedită prin declaraţia inculpatului S.D. şi prin  declaraţiile martorilor audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti.

 Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpatul C.R.

 Prin decizia penală nr.  420/A din 18 septembrie 2006 Tribunalul Braşov a respins apelurile declarate de parchet şi inculpat ca nefondat.

 Totodată a respins cererea formulată de  inculpatul S.D. de extindere a efectelor apelului declarat de către inculpatul C.R..

 Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.R. şi a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit.a coroborat cu art. 10 lit.b Cod procedură penală , cu aplicarea art. 18/1 Cod penal.

 Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, dispoziţiile art. 385 indice 7 şi art. 385 indice 9 pct. 14 Cod procedură penală, se constată următoarele:

 Prin recursul declarat inculpatul C.R. a solicitat să fie achitat întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală sau că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni ori că nu a avut intenţia de a sustrage bunul.

 Se constată că această cerere a sa nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală.

 Cazul prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală  care ar fi putut fi incident în cauză a fost abrogat prin dispoziţiile legii nr. 356/2007.

 Potrivit dispoziţiilor art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală există cazuri de casare care se pot lua în discuţie din oficiu, între care şi cel prevăzut la pct. 14 Cod procedură penală.

 Se constată însă că, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului C.R., instanţa a stabilit interdicţia exerciţiului unor drepturi, în cuprinsul pedepsei

 Această situaţie favorabilă inculpatului C. va fi favorabilă şi inculpatului S.D. şi se vor aplica dispoziţiile art. 385/7 Cod procedură penală

 Astfel, inculpaţilor le-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul dreptului de a alege în condiţiile în care infracţiunea săvârşită nu a pus în pericol relaţiile sociale privitoare la exercitarea drepturilor de cetăţean alegător.

 De asemenea, deşi prin dispoziţiile art.  71 alin. 2 Cod penal se dispune interzicerea obligatorie a dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod procedură penală în condiţiile în care această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor nu s-a realizat prin ocuparea unei funcţii sau exercitarea unei profesii ori prin desfăşurarea unei activităţi de natura celei de care să se folosească acesta pentru săvârşirea infracţiunii, interzicerea exerciţiului acestui drept devine excesivă.

 Totodată s-a mai interzis şi exerciţiul dreptului de a fi tutore sau curator. Dispoziţiile art. 117 lit. d din Codul familiei arată că nu poate fi tutore cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege şi a fi ales. De asemenea,  în condiţiile în care inculpaţii vor executa pedeapsa în stare de detenţie, aceasta nu permite exercitarea mandatului de curatelă, întrucât sunt lipsiţi de libertatea de mişcare necesară.

 Ca urmare, recursul se va admite potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod procedură penală, conform considerentelor de mai sus.

 Celelalte menţiuni ale hotărârilor judecătoreşti se vor menţine ca legale şi temeinice.

Decizia penală 61/R din 26 ianuarie 2007