Procedură penală. Contestaţie la executare.

Procedură penală. Contestaţie la executare.

Prin sentinţa penală nr. 696/14.03.2006 a Judecătoriei Braşov s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de condamnata IM privind executarea pedepsei.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că petenta a invocat existenţa unor nelămuriri cu privire la hotărârea pe care o execută.

Instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 1628/27.06.2003 Judecătoria Braşov a admis sesizarea Judecătoriei Braşov şi s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1478/27.06.2002 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 54/R/2003 a Curţii de Apel Braşov şi s-a dispus executarea în detenţie a pedepsei. S-a emis mandatul de executare a pedepsei nr 2708/2003.

Prin sentinţa penală nr. 2245/6.10.2003 Judecătoria Braşov a condamnat petenta la 6 ani închisoare. S-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1478/27.06.2002 a Judecătoriei Braşov. Pedepsele s-au contopit în cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu executare în detenţie.

Împotriva sentinţei penale nr. 1478/2002 a Judecătoriei Braşov s-a declarat apel peste termen de către condamnată şi acesta a fost admis prin decizia penală nr. 575/2005 a Tribunalului Braşov, cauza fiind trimisă spre rejudecare, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii, anulat.

Împotriva hotărârii a declarat apel condamnata şi a solicitat admiterea contestaţiei sale, iar prin decizia penală nr. 279/A/9.06.2006 Tribunalul Braşov a respins ca nefondat acest apel.

Împotriva hotărârii a declarat recurs condamnata şi a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare nu este definitivă.

Examinând cauza, probele administrate, dispoziţiile art. 385 indice 6 Cod procedură penală şi motivele de recurs invocate şi prevăzute de art. 385 indice 9 pct. 18 Cod procedură penală, se constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1478/27.06.2002 a Judecătoriei Braşov s-a dispus condamnarea petentei la 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Această sentinţă a rămas iniţial definitivă, iar ulterior, prin decizia penală nr. 576/11.10.2005, Tribunalul Braşov a admis apelul peste termen declarat de condamnată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Între timp, prin sentinţa penală nr. 1628/27.06.2003, Judecătoria Braşov a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1478/27.06.2002 a Judecătoriei Braşov şi executarea în detenţie a acestei pedepse. S-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 2708/2003.

Pedeapsa de 4 ani închisoare a fost cuprinsă ulterior într-o operaţiune de contopire a pedepselor, în urma anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei, prin sentinţa penală nr. 2245/6.10.2003 a Judecătoriei Braşov prin care s-a condamnat petenta la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, cu executare în detenţie. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3574/2003. În urma admiterii apelului peste termen, prin decizia penală nr. 575/11.10.2003 Tribunalul Braşov a trimis cauza spre rejudecare şi a anulat mandatul de executare nr 3574/2003.

Faţă de cererea formulată de petentă se constată, în aceste condiţii, că judecătoria a comis o gravă eroare de fapt în aprecierea probelor aflate la dispoziţia sa, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de condamnare a petentei la executarea în detenţie a pedepsei, atunci când a considerat că nu are relevanţă faptul că s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei întrucât această situaţie se va remedia în final după rămânerea definitivă a tuturor sentinţelor, când se va dispune contopirea pedepselor şi emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei închisorii, precum şi atunci când a arătat că petenta nu este în situaţia de a executa două mandate de executare emise în baza aceleiaşi sentinţe.

Eroarea a persistat în hotărârea tribunalului care a apreciat că pentru pedeapsa de 4 ani închisoare nu există două mandate de executare a pedepsei închisorii întrucât prin sentinţa penală nr. 2245/2003 s-a anulat mandatul pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1628/2003.

În condiţiile în care pedeapsa de 4 ani închisoare a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1478/2002, iar hotărârea a fost desfiinţată în urma admiterii apelului peste termen, cauza aflându-se în curs de soluţionare, se constată că nu mai există suportul legal pentru a fiinţa mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 2708/16.07.2003, emis de Judecătoria Braşov în baza sentinţei penale nr. 1628/27.06.2003 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1478/2002. Mandatul de executare a pedepsei închisorii este un act de procedură ce nu poate subzista în afara actului procesual, în prezent desfiinţat, şi în aceste condiţii este obligatorie anularea lui.

Faptul că ulterior este posibil să intervină o eventuală operaţiune de contopire a pedepselor nu validează existenţa acestui mandat.

Faptul că pedeapsa de 4 ani închisoare a intrat în operaţiunea de contopire de pedepse, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 2245/6.10.2003 a Judecătoriei Braşov, în urma căreia a fost emis mandatul de executare nr. 3574/2003, conduce la concluzia că şi-a pierdut individualitatea ei doar în acel cadru strict determinat. După anularea acestui mandat pedeapsa de 4 ani închisoare şi-a redobândit individualitatea.

Ca urmare, recursul petentei se dovedeşte a fi fondat şi urmează a fi admis, potrivit art. 385 indice 15 pct 2 lit d Cod procedură penală, conform considerentelor arătate.

Văzând şi dispoziţiile legale privind cheltuielile judiciare, art. 189, 192 alin 3 Cod procedură penală.

Decizia penală nr. 488/R din 8 septembrie 2006

Domenii speta

Spete similare