Procedura insolvenţei. Obiecţiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea în care se plătesc creanţele în cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obţinute din executar...

12.  Procedura insolvenţei. Obiecţiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea în care se plătesc creanţele în cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obţinute din executarea silită a fostului administrator al debitoarei anterior închiderii procedurii falimentului (art.140).

Împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar în dosarul nr.183/2003 al Tribunalului Braşov – având ca obiect falimentul debitoarei S.C. „B.C.” S.R.L. – afişat la uşa instanţei la data de 22.01.2007, creditoarea A.V.A.S. a formulat obiecţiuni, în condiţiile art.129 din Legea nr.85/2006.

Creditoarea a arătat că, anterior întocmirii raportului final, lichidatorul trebuia să distribuie către creditori sumele încasate din executarea silită a fostului administrator social al debitoarei. Astfel, prin sentinţa civilă nr.63/Sind/30.01.2006 administratorul social al debitoarei a fost obligat la plata sumei de 821,62 lei, iar această sumă a fost folosită de lichidator exclusiv pentru acoperirea unor cheltuieli legate de procedură.

Prin încheierea din 7 martie 2007 au fost respinse, ca nefondate, obiecţiunile  la raportul final formulate de creditoarea A.V.A.S.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul-sindic a reţinut următoarele :

Sentinţa civilă nr.63/SIND din 30 ianuarie 2006 a Tribunalului Braşov a  fost pusă în executare de bunăvoie de către administratorul social al debitoarei, înaintea închiderii procedurii falimentului faţă de debitoare.

În consecinţă, lichidatorul nu putea distribui sumele obţinute din lichidare într-o altă ordine de prioritate decât cea prevăzută  de art.123 din Legea nr.85/2006.

Lichidatorul nu ar fi avut posibilitatea  să distribuie sumele încasate către creditorii debitoarei, urmând ca din fondul  de lichidare să fie suportate cheltuielile legate de procedură. Dacă acesta ar fi procedat în sensul celor solicitate de creditoare ar fi încălcat dispoziţiile art.4 alin.1 şi 4 şi art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006.

Împotriva încheierii a declarat recurs creditoarea A.V.A.S., care a invocat motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9, precum şi dispoziţiile art.3041 din Codul de procedură civilă.

Recurenta a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât contravine dispoziţiilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Prima instanţă a apreciat greşit faptul că din  sumele obţinute în urma executării silite a foştilor administratori ai debitoarei se vor acoperi cu prioritate cheltuielile legate de desfăşurarea procedurii.

S-a mai arătat că lichidatorul judiciar nefiind creditor al societăţii debitoare înscris în tabelul definitiv consolidat nu poate participa la distribuirea fondurilor obţinute din executarea silită a administratorului falitei.

Nu are relevanţă faptul că sentinţa de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului B.A. a fost executată de bunăvoie, înainte de închiderea procedurii insolvenţei, întrucât sumele obţinute trebuie repartizate creditorilor, în temeiul tabelului definitiv consolidat, cu respectarea prevederilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Recurenta a solicitat modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii obiecţiunilor la raportul final şi continuarea procedurii insolvenţei, în vederea distribuirii în contul său a sumelor obţinute din executarea silită a fostului administrator al S.C. „B.C.” S.R.L.

Recursul nu este întemeiat.

Conform dispoziţiilor art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii insolvenţei, inclusiv cele privind  notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

Potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol, în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puţin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic.

În cazul falimentului, creanţele vor fi plătite în ordinea prevăzută la art.123 din Legea nr.85/2006.  La pct. 1 sunt enumerate : taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente  procedurii instituite de legea insolvenţei, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate, printre care se află administratorul şi lichidatorul judiciar.

În speţă, judecătorul-sindic a aplicat corect dispoziţiile legale în materie,  iar criticile formulate de recurente sunt nefondate.

Dispoziţiile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, invocate de recurenta, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât procedura falimentului nu a fost închisă.

Sumele depuse potrivit art.138 alin.1 vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului (art.140 din Legea nr.85/2006).

Or, cheltuielile legate de procedură fac parte din pasivul debitoarei.

Încheierea recurată a fost amplu motivată – în fapt şi în drept – şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Soluţia de respingere a obiecţiunilor la raportul final fiind temeinică şi legală, a fost menţinută, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă,  recursul a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.254/R din 31 mai 2007 – D.G.)

Domenii speta

Spete similare