Datorie vamală stabilită ca urmare a efectuării unui control ulterior . Obligare la majorări , dobânzi , penalităţi .

Decizie 122/R din 27.04.2007


Datorie vamală stabilită ca urmare a efectuării unui control ulterior . Obligare la majorări , dobânzi , penalităţi . Legea aplicabilă

Datoria vamală şi accesoriile se  calculează în funcţie  de legea în vigoare la momentul naşterii datoriei vamale  conform principiului „ tempus regit actum „. Legea aplicabilă este deci cea din momentul înregistrării  declaraţiei vamale şi nu cea existentă la momentul controlului a posteriori.

Prin sentinţa civilă nr. 12/AF/30.01.2007 a Tribunalului Braşov s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. T S..R.L. Braşov în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Regională Vamală Braşov. A fost anulată parţial Decizia nr. 364/13.01.2006 emisă de intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi procesele verbale nr. 1192 – 1235/25.10.2006, 1251 – 1348/25.10.2005 şi 1376 – 1378/27.10.2005 întocmite de intimata Direcţia regională Vamală Braşov pentru suma de 13.052 lei RON. S-a constatat că reclamanta datorează dobânzi şi penalităţi sumă totală de 1744 lei RON şi s-a dispus restituirea sumei de 13.052 lei RON achitate în plus. S-a respins petitul privind taxa vamală şi comisionul  vamal.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele :

Reclamanta , S.C. „ T” S.R.L. Braşov, în perioada 2003 – 2004 a efectuat operaţiuni de import componente electronice sub regim vamal suspensiv, de perfecţionare activă, beneficiind de scutire de la garantarea datoriei vamale.

Componentele respective fiind materiale neoriginare, au fost înglobate în produse finite exportate în perioada 2003 – 2004 în ţările din Uniunea Europeană.

În baza art. 61 din Codul vamal, autoritatea vamală a efectuat un control ulterior asupra operaţiunilor vamale de export, stabilind în sarcina reclamantei diferenţe de taxe vamale în valoare de 27.463 RON şi diferenţe de comision vamal de 1422 RON conform actelor constatatoare în număr de 163, din datele de 25 şi 27 octombrie 2005.

Cu aceleaşi date au fost întocmite şi procesele verbale pentru calculul accesoriilor, în număr de 145, stabilindu-se dobânzi în cuantum de 9467 RON şi penalităţi de 3053 RON.

În total, obligaţiile vamale stabilite în sarcina reclamantei însumează 41.405 RON.

Contestaţia reclamantei împotriva actelor menţionate mai sus a fost respinsă prin Decizia nr. 364/13.01.2006.

Pentru stabilirea cu exactitate a obligaţiilor vamale datorate de reclamantă, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză contabilă.

Din expertiza contabilă nr. 2688/04.01.2007 ( fila 88 dosar) întocmită de expert contabil B. E , rezultă că atât taxele vamale în sumă de 27.463 RON cât şi comisionul vamal de 1422 RON au fost corect stabilite de autoritatea vamală, concluzie însuşită de reclamantă.

În ceea ce priveşte accesoriile, expertiza a stabilit două variante:

- dacă termenul de plată pentru drepturile vamale este data declaraţie vamale de export, faţă de care întârzierea plăţii este de 300 zile, 700 zile şi chiar 966 zile, cuantumul dobânzilor este de 14.529 RON cum a stabilit autoritatea vamală şi cât a achitat reclamanta;

- dacă termenul de plată pentru diferenţele stabilite în actele constatatoare este 20.11.2005, conform prevederilor art. 109, alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cuantumul dobânzilor şi penalităţilor este de 1.477 lei, avându-se în vedere o întârziere de 66 zile , faţă de data comunicării actelor de constatare.

Instanţa a apreciat că este echitabilă şi legală a doua variantă din expertiză.

Este echitabilă, deoarece nu se poate reţine nici o culpă în sarcina reclamantei pentru plata cu întârziere a obligaţiilor vamale , acestea fiind stabilite de autoritatea vamală prin actele constatatoare în cauză, numai la datele de 25 octombrie şi 27 octombrie 2005.

Este legală , deoarece , potrivit art. 109(2) din Codul de procedură fiscală „ Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii , termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora , astfel :

a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună , terenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare ;

b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună , termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare;

 În speţă , actele constatatoare au fost comunicate  după data de 16 octombrie 2005 , astfel că plata obligaţiilor vamale era scadentă la 20.11.2005 iar reclamanta le-a achitat la data de 25.01.2006 , deci cu întârziere de 66 de zile . Pentru aceasta , reclamanta datorează dobânzi şi penalităţi în cuantum de 1477 lei , conform calculului întocmit de expert în anexa 1 la expertiză ( fila 100 din dosar fond ).

Cum reclamanta a achitat accesorii în cuantum de 14.529 RON , rezultă că a achitat în plus suma de 13.052 RON , sumă care urmează a fi restituită.

  Faţă de aceste considerente , s-a admis în parte acţiunea reclamantei şi s-au anulat parţial actele contestate , numai în ce priveşte dobânzile şi majorările de întârziere în cuantum de 13.052 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Braşov şi Direcţia Regională Vamală Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

În dezvoltarea motivelor de recurs D.G.F.P. Braşov arată că reclamanta a solicitat acordarea unui regim vamal preferenţial deşi ştia că nu îndeplineşte cerinţele legale, produsele  importate nefiind produse originare în conformitate cu Protocolul din 17.12.2001 ratificat de România prin OUG 192/2001 ; datoriile vamale sunt  datorate în temeiul legii din momentul înregistrării declaraţiei vamale , iar art. 109(2) din OG 92/2003  nu distinge între creanţele şi obligaţiile fiscale principale şi  obligaţiile fiscale accesorii ; trebuie avută în vedere varianta întâi din expertiză .

În drept se invocă art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recurenta pârâtă Direcţia Regională Vamală Braşov consideră sentinţa instanţei de fond nelegală şi netemeinică ; în  perioada 2003-2004 reclamanta a importat sub regim vamal suspensiv de perfecţionare activă componente electronice din care realizează produse compensatoare  care sunt exportate ; la controlul  vamal ulterior  s-a constatat că datorează taxe vamale pentru acestea şi s-au calculat accesorii , dobânzi şi penalităţi la  acestea ; reclamanta a plătit întreaga datorie vamală , dobânzile şi penalităţile curg de la data scadenţei obligaţiei principale . Menţionează că practica Curţii de Apel Braşov este contradictorie dându-se exemple.

În drept se invocă art. 304/1 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarelor , sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursurile ca nefondate.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de către  instanţa de fond . Reclamanta SC T SRL  a efectuat operaţiuni de import în perioada 2003-2004. În octombrie 2005 în cadrul controlului vamal ulterior prevăzut de art. 61 din Codul Vamal s-a stabilit că se impunea achitarea de taxe  vamale şi comision pentru aceste importuri.

Conform art. 61 alin.(3) din Legea 141/1997 „ când controlul vamal ulterior constata că s-au încălcat reglementările vamale aplicate , datorită unor date  cuprinse în declaraţia vamală , autoritatea vamală după determinarea taxelor vamale cuvenite , ia măsuri de încasare … Diferenţele în minus  se comunică titularului operaţiunii comerciale şi urmează a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicării . Neplata diferenţei …  atrage suportarea de majorări de întârziere  aferente acestei diferenţe …”

Aceste articol a fost abrogat doar prin Legea  174/2004 prin care s-a aprobat OG 92/2003 privind  Codul de procedură fiscală.

Conform principiului neretroactivităţii legii civile noi consacrat de Constituţie  şi de art. 1 din Codul civil  o situaţie juridică produce acele efecte care sunt  prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei , regulă cristalizată în adagiul „ tempus regit actum „.

La data realizării importurilor care reprezintă data naşterii raporturilor juridice dintre părţi , reclamanta  cunoştea că în situaţia în care se va constata că datorează taxe vamale acesteia îi vor fi calculate şi le va putea plăţi în termenul prevăzut de lege fără majorări de întârziere .

Faptul că la momentul efectuării controlului art. 61 alin (3) din Legea 141/1997 se abrogase nu justifică aplicarea dispoziţiilor OG 92/2003.

Aşa zisa practică contradictorie invocată de recurenta Direcţia Regională Vamală Braşov consta tocmai în aplicarea legii în vigoare fiecărei situaţii juridice  supuse judecăţii. Chiar dacă controalele vamale ulterioare s-au efectuat în 2005 , 2006 , declaraţiile vamale ( data la care se naşte raporturi juridice între părţi ) sunt din perioade diferite aferente anilor 2000-2006 deci unora li se aplică art. 61 alin.3 din Legea 141/1997 altora dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

Art. 109 din OG 92/2003 republicată stabileşte termenele de plată a obligaţiilor fiscale ( principale şi accesorii ).

Organele de control ulterior pentru stabilirea obligaţiilor fiscale se raportează la naşterea creanţei , obligaţiei fiscale respectiv la momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează. Datoria vamală se calculează în funcţie de legea existentă la momentul efectuării importurilor / înregistrării declaraţiei vamale.

Reclamanta a achitat taxele vamale şi comisionul vamal datorate . A achitat şi majorările de întârziere pentru depăşirea termenului de  plată . Prin expertiza tehnică  s-au verificat calculele  , judecătorul a decis cu privire la aplicarea legii.

Faţă de considerentele arătate soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală. În baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la  art. 304 pct.9 şi art. 304 /1 Cod procedură civilă , Curtea  a respins recursurile declarate şi a menţinut sentinţa atacată cu completarea motivării din prezenta decizie .

 

Dec. 122/R/27.04.2007 / Red. M.C.

Domenii speta