Litigiu comercial - contract de asigurare -despăgubiri.

Dosar nr. 1248/83/2008

DECIZIA CIVILĂ NR. 409/R/16 mai 2008

Domeniu asociat: litigiu comercial; contract de asigurare; despăgubiri.

În condiţiile în care reclamantei i s-a achitat o sumă de bani calculată în

conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de asigurări, aceasta a

acceptat această plată fără obiecţiuni şi în condiţiile în care în cheltuielile privind o

daună totală sunt incluse în mod logic şi cheltuielile solicitate de către reclamanta –

recurentă (transportul maşinii la locul de domiciliu şi înmatricularea unui nou

autoturism), aceasta nu este îndreptăţită să solicite cu titlu de despăgubiri şi alte

sume decât cele achitate acesteia de către societatea de asigurare pârâtă.

Prin Sentinţa civilă nr. 145/04.02.2008 pronunţată de Judecătoria Carei în

dosar nr. 1897/218/2007, a fost respinsă acţiunea comercială înaintată de

reclamanta DR, împotriva pârâţilor SC INTERAMERICAN ROMÂNIA INSURANCE

COMPANY SA Bucureşti şi LI, având ca obiect obligarea în solidar a pârâţilor la plata

către reclamantă a sumei de 811 EURO echivalent în lei la cursul oficial al BNR din

data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de tractare şi

taxa de înmatriculare, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen  reclamanta solicitând

instanţei admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii

reclamantei, cu obligarea pârâţilor la plata sumei de 811 EURO la cursul BNR de la

data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că în anul 2004 intimatul a provocat un accident

de circulaţie în care a fost implicată şi recurenta-reclamantă din vina exclusivă a

acestuia.

Conform Ordinului 3113/2003 intimata de ordin 2 a achitat recurentei-

reclamante conform actelor de la dosar suma de 6961,73 lei reprezentând

contravaloarea pagubelor suferite prin accidentul de circulaţie din 20.08.2004 pentru

autoturismul cu nr. de înmatriculare NO-778839 proprietatea recurentei. Această

sumă reprezintă potrivit art. 36 din Ordinul 3113/2003 "acoperirea cuantumului

pagubelor aduse bunurilor, fără a depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din

momentul accidentului şi valoarea rămasă".

Prin valoarea rămasă se înţelege acele părţi ale autovehiculului ramase

neavariate, fără a putea depăşi 25 % din valoarea autovehiculului.

Astfel această sumă ar acoperi conform normelor valoarea efectivă a daunelor

(pieselor şi manoperei de reparare) bunului, fără a se deduce că în această sumă ar

intra şi alte prejudicii ce au legătură cu fapta.

Deci prin acceptarea sumei şi efectiv prin calcularea acesteia s-a avut în

vedere doar avariile autoturismului.

Dar cheltuielile solicitate de recurentp au legătură tot cu această faptă, nu

reprezintă şi nu aduce atingere sumei calculate potrivit normelor şi catalogului şi a

modului în care se explică în întâmpinare că s-a calculat, aceste cheltuieli nu

reprezintă valoarea pieselor, a manoperei ci datorită faptului că autoturismul a plecat

avariat spre Italia, nu a mai ajuns la destinaţie, fiind tractat din Budapesta-Torino,

suma dovedită prin facturi traduse este de 329 Euro şi deoarece valoarea reparaţiilor

a fost prea mare, autoturismul a fost predat la centru de dezmembrări înlocuit cu un

altul şi suma pentru înmatricularea acestuia a fost în cuantum de 482 EURO.

Astfel aceste cheltuieli în măsura în care asigurătorul nu este obligat să le

achite, trebuie suportate atunci de persoana vinovată deoarece reprezintă un

prejudiciu suferit din aceiaşi faptă.

Acea declaraţie semnată se referă doar la suma calculată şi achitată pentru

valoarea pieselor şi a manoperei necesare reparării, dar nu înseamnă toate

cheltuielile suferite din acest prejudiciu. În măsura în care recurenta contestă suma

de 6961,73 lei (deşi în Italia reparaţia era de 3940 EURO conform devizului de

lucrări) se putea invoca faptul că recurenta a semnat o declaraţie de acceptare a

sumei. Ori, din actele intimatei de ordin 2 rezultă că această sumă reprezintă doar

valoarea autoturismului distrus, nu şi acest prejudiciu produs la aceiaşi dată.

În drept, invocă art. 304 indice 1 C.proc.civ., art. 998-999 Cod civil, art. 274

C.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC ”INTERAMERICAN

INSURANCE COPANY” SA BUCUREŞTI, a solicitat respingerea recursului declarat

de reclamantă ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

În motivare se arată că in conformitate cu art. 40 din Normele de aplicare

Ordinului 3113/2003 alin. 2 pct. a "Se acordă despăgubiri şi pentru acoperirea

cheltuielilor de transport al autovehiculului (cu excepţia cazurilor de daună totală) la

unităţile de specialitate din România, cea mai apropiată de locul accidentului, care

poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului”.

În continuare arată că în speţa dedusă judecaţii, SC INTERAMERICAN SA, a

respectat întocmai obligaţiile legale ce îi reveneau conform actelor normative

menţionate, în calitate de asigurător RCA (răspundere civila obligatorie) .

În cazul în speţa asigurătorul RCA - SC INTERAMERICAN SA a fost obligată

să trateze cazul ca daună totală întrucât o eventuala reparaţie a autoturismului

avariat nu mai era economică, devenind aplicabile textele din Ordinul 3113/2003

emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor  - Despăgubirile pentru autovehicule

nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data

producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici valoarea maximă a despăgubirii,

prevăzută la art. 10 alin.(1) lit. a).

Având în vedere valoarea devizului de reparaţii de la dosarul cauzei,

repararea autoturismului ce face obiectul prezentului dosar nu era economică.

Costurile de reparaţie sunt mai mari decât valoarea autoturismului calculată

respectând prevederile legale, drept pentru care a acordat recurentei reclamante

suma de 6961,73 lei, sumă pe care reclamanta o acceptă şi semnează că nu mai are

nici o pretenţie în legătura cu evenimentul descris.

Acest fapt este constatat şi consemnat şi de instanţa de fond în sensul că prin

primirea acestei sume semnatarul nu mai are nici o pretenţie în legătură cu paguba

respectivă de la asigurător de răspundere civilă şi de la persoana vinovată.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa

constată că acestea nu sunt motive de recurs ce ar putea fi circumscrise vreunui

motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C.proc.civ., astfel că analiza

sentinţei recurate s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C.proc.civ.

Din analiza tuturor probelor administrate în faţa primei instanţe, instanţa de

recurs a constatat că forţa probantă a acestora a fost corect interpretată de către

prima instanţă, respectiv aceasta a coroborat în mod corect aceste probe – înscrisuri

şi a încadrat în mod corect starea de fapt constatată în dispoziţiile legale aplicabile

acesteia.

Astfel, se constată că, în mod temeinic şi legal prima instanţă a apreciat că

acţiunea civilă înaintată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi

următoarele Cod civil este neîntemeiată întrucât prin achitarea către reclamantă a

unei sume de bani calculată în conformitate cu Legea nr. 136/1995, respectiv art. 40

din Normele de aplicare a Ordinului 3113/2003, reprezentând valoarea rămasă a

autoturismului proprietatea reclamantei, acesteia i-a fost acoperit în întregime

prejudiciul suferit.

În condiţiile în care reclamantei i s-a achitat o sumă de bani calculată în

conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de asigurări, aceasta a

acceptat această plată fără obiecţiuni şi în condiţiile în care în cheltuielile privind o

daună totală sunt incluse în mod logic şi cheltuielile solicitate de către reclamanta –

recurentă (transportul maşinii la locul de domiciliu şi înmatricularea unui nou

autoturism), instanţa a apreciat că aceasta nu este îndreptăţită să solicite cu titlu de

despăgubiri şi alte sume decât cele achitate acesteia de către societatea de

asigurare pârâtă.

Constatând lipsa vreunui motiv de nulitate de ordine publică ce s-ar putea

invoca din oficiu de către instanţă, că sentinţa primei instanţe este temeinică şi

legală, motivele de netemeinicie a acesteia invocate prin cererea de recurs privind

greşita interpretare a probelor administrate în cauză fiind nefondate  în temeiul art. 2

pct. 3, art. 282 ind. 1, art. 304, art. 304 ind. 1, art. 312,art. 720 ind. 1 şi următoarele

C.proc.civ., art. 22, 49 şi următoarele din Legea nr. 136/1995, art. 274 C.proc.civ,

instanţa a respins recursul pârâtei ca nefundat şi a menţinut ca temeinică şi legală

sentinţa recurată, fără a acorda cheltuieli de judecată în recurs, acestea nefiind

solicitate de către intimaţi.

Domenii speta

Spete similare