Omor deosebit de grav. Omorul săvârşit de un inculpat care a mai comis anterior un omor

Decizie 29/Ap din 25.03.2008


Omor deosebit de grav. Omorul săvârşit de un inculpat care a mai comis anterior un omor

Prin sentinţa penală nr. 695/S/2007,  Tribunalul Braşov pornind de la raportul de cauzalitate între violenţele exercitate împotriva victimei şi decesul acesteia, a dispus următoarele:

În baza art. 334 Cod procedură penală a admis cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov si a dispus  schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatei B.L., din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal  cu aplicarea  art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.

În baza art. 174 Cod penal a dispus condamnarea inculpatei B.L. -  fiica lui Dumitru şi Agnes, născută la data de 06.03.1971 in municipiul Braşov, judeţul Braşov, domiciliată în comuna Teliu nr. 776, judeţul Braşov, fără forme legale în comuna Prejmer, str. Câmpului nr. 257, judeţul Braşov, CNP 2710306080053 -  în prezent deţinută în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16/07.07.2007 emis de Tribunalul Braşov, la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 Cod penal a interzis  inculpatei B.L. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal  pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei B.L. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, d şi e Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei pe care inculpata B.L. o are de executat,  perioada reţinerii şi arestării preventive de la 06.07.2007 la zi.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menţinut  măsura arestării preventive a inculpatei B.L..

În baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus  confiscarea specială de la inculpata B.L. a unui cuţit cu un singur tăiş, având mânerul din lemn de culoarea maron si o lungime totală de 30 cm,  din care mânerul de 13 cm si lama de 17 cm, cu o lăţime de 2,6 cm şi spre vârf de 1,5 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brasov.

S-a luat act că  părţile vătămate Moyrer Dieter si Zeimes Gerlinde nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus  avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brasov a sumei de 100 Ron, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat  inculpata B.L. la plata sumei de 2.350 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pronunţând această soluţie prima instanţă a luat în calcul conduita inculpatei care pe fondul consumului de alcool, al unui conflict spontan cu concubinul său, în data de 06.07.2007, în jurul orelor 3,30 i-a aplicat acestuia o lovitură cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng, urmare căreia a survenit decesul acestuia, la producerea rezultatului necontribuind şi alţi factori.

Aplicarea acestei lovituri cu un corp vulnerabil asupra unei zone vitale organismului, aspectul că ulterior săvârşirii ei nu a intervenit o cauză care, prin ea însăşi şi independent de activitatea inculpatei să fi produs moartea victimei, denotă în opinia primei instanţe că inculpata a avut reprezentarea suprimării vieţii victimei, rezultat faţă de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferenţă, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

Deşi inculpata a precizat că nu i-a aplicat victimei  în mod direct lovitura cu cuţitul, ci că l-a aruncat spre victimă, iar aceasta, în momentul în care s-a întors, a primit cuţitul din lovitura în zona toracică, concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3339/E/20.09.2005 însoţit de fotografii judiciare  aflat la filele 30-37 - dosar urmărire penală -  susţin contrariul, arătându-se că traseul leziunii tanatogeneratoare este de la stânga spre dreapta, de jos în sus şi foarte puţin dinainte-înapoi, apreciindu-se cea mai posibila heteroproducerea, excluzându-se ca imposibila auto-producerea. Mai mult, versiunea inculpatei este exclusa şi datorită probabilităţii foarte mici de a se produce o astfel de leziune, datorită zonei în discuţie, hemitoracica, ştiut fiind că până la cord mai sunt şi alte organe ce trebuiau penetrate, dar si faptul că obiectul ce a fost folosit, cuţitul, avea mânerul din lemn si o lungime totala de 30 cm,  din care mânerul avea numai 13 cm si lama de 17 cm, cu o lăţime de 2,6 cm şi spre vârf de 1,5 cm, nefiind apt în procesul dinamic susţinut de inculpata să pătrundă şi să penetreze corpul victimei cu toată lama.

Văzând că inculpata s-a folosit de un instrument apt de a produce moartea, luând în considerare şi regiunea corpului lovită (o zonă vitală), intensitatea loviturii, condamnarea anterioară opozabilă inculpatei, faţă de care s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, coordonatele expuse în art. 72 Cod penal, tribunalul a aplicat inculpatei o pedeapsă de 12 ani închisoare, reţinând a fi incidente dispoziţiile art. 174 Cod penal.

Împotriva acestei soluţii au promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov ce ridică problema majorării pedepsei aplicate dată fiind periculozitatea inculpatei (condamnată anterior pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de violenţă – tentativă la omor), problema neclarificării întinderii pedepsei complementare cât şi inculpata ce solicită redozarea pedepsei aplicate.

Curtea, investită cu judecarea celor două apeluri, ţinând cont că potrivit art. 176 lit. c Cod penal constituie infracţiunea de omor deosebit de grav omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor iar din extrasul de cazier judiciar de la dosar rezultă că inculpata a mai fost condamnată prin sentinţa penală nr. 132/S din 09.07.1997 a Tribunalului Braşov pentru tentativă la infracţiunea de omor, apreciind că nu este neapărat necesar ca omorul anterior să fi fost un omor consumat, antecedentul făptuitorului putând fi şi o tentativă de omor, a ridicat din oficiu, punând în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c Cod penal.

Întrucât nu există deosebiri esenţiale din punctul de vedere al periculozităţii sociale a făptuitorului între cel ce săvârşeşte o tentativă de omor şi cel ce comite un omor consumat, că în speţă fapta anterioară nu a fost săvârşită într-o împrejurare care să-i înlăture caracterul penal, sesizând că legiuitorul incriminând acest omor deosebit de grav a avut în vedere un antecedent al făptuitorului, antecedent ce există, caracterizându-l ca deosebit de periculos, indiferent dacă a intervenit sau nu reabilitarea, curtea apreciind că prin precedent se înţelege nu fapta de omor ci infracţiunea de omor, or, potrivit art. 144 Cod penal prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei corespunzător situaţiei de fapt şi de drept în care se afla inculpata.

Reabilitarea invocată în apărare de către inculpată înlătură numai răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu şi fapta în realitatea ei, motiv pentru care instanţa nu poate reţine această opinie.

Relativ la apelurile declarate, Curtea raportând cuprinsul hotărârii atacate la materialul probator existent la dosar reţine următoarele aspecte:

- omorul se săvârşeşte cu intenţia directă sau indirectă, infracţiunea existând chiar dacă nu s-a stabilit mobilul comiterii faptei. În speţă, în raport de instrumentul folosit de inculpată (un cuţit), regiunea corpului lovită (zona inimii), amplitudinea leziunilor constatate, Curtea apreciază că urmarea nedorită a fost acceptată în mod conştient, inculpata acţionând cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale. Ea a avut o reprezentare de natură mai puţin angajantă sub raport moral decât în cazul intenţiei directe, dar această reprezentare atrage incidenţa prevederilor art. 174 Cod penal, latura subiectivă îmbrăcând forma intenţiei indirecte – schimbarea încadrării juridice dată faptei antrenează funcţie şi de limitele speciale de pedeapsă aferente noii infracţiuni, de coordonatele amintite în art. 72 Cod penal stabilirea unei pedepse de 15 ani închisoare, neputându-i-se reţine inculpatei circumstanţe atenuante câtă vreme condamnarea sa anterioară pentru o infracţiune de acelaşi gen vădeşte o accentuată descompunere morală.

Pedeapsa mai sus menţionată e perfect adaptată cazului individual concret, fiind suficientă pentru a stopa perseverenţa sa infracţională, a-i modela într-un sens pozitiv mentalitatea, deprinderile şi conştiinţa.

- relativ la întinderea pedepsei complementare, Curtea raportând la cazul dedus judecăţii Hotărârea CEDO din 30.03.2004 dată în cazul Hirst c/a Marea Britanie, potrivit căreia nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor, apreciază a fi oportună interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor stipulate în art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, termenul urmând a se calcula funcţie de prevederile art. 66 Cod penal.

- cât priveşte cuprinsul pedepsei accesorii, opozabilă aceleiaşi inculpate, Curtea pornind de la Hotărârea CEDO sus-amintită, potrivit căreia statele dispun de o marjă de apreciere cu privire la restricţionarea dreptului de a vota, de la gravitatea faptei comise, interzice inculpatei pe durata execuţiei principale exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi e Cod penal.

În speţă, interzicerea drepturilor părinteşti nu se justifică dată fiind inexistenţa unor minori a căror filiaţie s-o vizeze pe inculpată.

Faţă de considerentele sus expuse, Curtea respinge ca nefondat apelul inculpatei, făcând privitor la acesta aplicaţiunea prevederilor art. 379 pct. 1, lit.b Cod procedură penală, obligând-o în final la costul cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea apelului său.

Decizia penală nr. 29/ap din 25 martie 2008 – M.B.