Suspendarea contractului de muncă, ca sancţiune disciplinară, urmată de concediere determinată de desfiinţarea locului de muncă.

Prin contestaţia înregistrată la  data de  7 decembrie  2009 formulată de  contestatorul P. M. A. în contradictoriu cu  intimata S.C. „S” S.R.L. Sibiu  s-a solicitat anularea  deciziilor  nr. 32/9.11.2009 şi nr. 40/17.11.2009 emise  de intimată,  obligarea  acesteia la plata daunelor  cauzate prin aceste decizii şi la rectificarea carnetului de muncă prin Inspectoratul Teritorial de Muncă, obligarea  intimatei la  reîncadrarea  în muncă, pe funcţia deţinută.

În motivarea arată în esenţă că în urma unor referate prin care s-a propus sancţionarea sa disciplinară, a fost convocat la cercetarea  prealabilă „de pe o zi pe alta”, fără să i se permită să-şi pregătească apărarea. A contestat  în scris faptele reţinute în referatele menţionate , dar contestaţia  sa nu a fost luată în discuţie. Nu  i s-a întocmit fişa postului şi a fost tratat  adesea cu  discriminare în cadrul colectivului de salariaţi, contrar disp. art. 19 şi 20 din Regulamentul intern.

Consideră că decizia de sancţionare  disciplinară nr. 32 /9.11.2009 este nelegală , fiind  emisă cu încălcarea  disp.art. 37 din Regulamentul intern.

Susţine că discuţiile profesionale avute  în colectiv  nu constituie  abateri  disciplinare  care să necesite  o sancţiune  disciplinară, ci o negociere  profesională privind  modul de lucru al colectivului topo din care făcea parte,  în raport cu  celelalte  compartimente.

Pe perioada  preavizului , începând  cu 2 decembrie 2009  conf. deciziei nr. 40/17.11.2009  nu i s-a  mai permis accesul la sistemul informatic,  respectiv la programul de specialitate  şi la cel de  legislaţie  aflate întotdeauna la dispoziţia  tuturor  angajaţilor.

In drept  invocă disp.art.38, 39 al.1 şi 2, art. 51 al.2,  art.52 al.l lit.b, art.188  lit.e,f,g art. 189 lit. c,  art. 226  lit.a, c, d, art. 248 al.3,  art. 258  lit. b,f,g  art.266 , lit. a,b,c,e, art. 267 al.2,4 Codul muncii , art. 19 , 20, 37 din Regulamentul  intern  al societăţii, art. 1, 5  din C.C.M. al S.C.„S”S.R.L.

În probaţiune depune  act adiţional la contractul de muncă, fila de  distribuţie a convocării  la  cercetarea disciplinară, convocarea comunicată, referatele de sancţionare contestaţia la acestea , decizia nr. 32/09.11.2009, decizia nr. 40/17.11.2009,  notă de  fundamentare, adrese,  regulamentul intern,  C.C.M.,  votul lunii  octombrie, schiţă, declaraţii,  alte adrese , decizia nr. 45/18.12.2009,  pontaj decembrie 2009.

În şedinţa de  judecată de la termenul din 11.02.2010 contestatorul depune o  precizare de acţiune prin care precizează petitul doi în sensul că solicită obligarea  intimatei la plata sumei de 787,2 lei  reprezentând salariul pentru cele 10 zile de suspendare  a contractului de muncă prin decizia  nr. 32/09.11.2009 şi c/val. a 10 bonuri de masă  neacordate  pe aceeaşi perioadă. De asemenea  precizează petitul 4 al acţiunii  în sensul că solicită  obligarea intimatei la reîncadrarea  în funcţia avută şi la plata  drepturilor  salariale  de la data intrării în vigoare  a deciziei,  până la reîncadrarea în funcţie, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare  intimata s-a opus admiterii contestaţiei, cu cheltuieli de  judecată. Susţine în esenţă că decizia de sancţionare disciplinară  nr. 32/9.11.2009 este  pe deplin întemeiată şi a fost emisă cu  respectarea  procedurii legale,  iar decizia de concediere nr.40/17.11.2009 s-a emis ca  urmare a reducerii activităţii şi desfiinţării  postului ocupat de contestator,  cauzele fiind  reale, efective şi a fost dată fără nici o legătură cu faptele reţinute  în sarcina salariatului prin decizia de  sancţionare anterioară.

Anexează organigrama pe  noiembrie  şi decembrie 2009,  decizia  nr.45/18.12.2009 , certificat de  concediu medical, act adiţional la contractul  de muncă, adresă.

 Din actele şi  lucrările dosarului  instanţa reţine  următoarele:

Contestatorul P. M. A. a  fost angajatul intimatei S.C. „S” S.R.L. în funcţia  de  tehnician topo.

Prin decizia nr.32/09.11.2009 contestatorul a  fost sancţionat  disciplinar  cu  suspendarea contractului individual de muncă  pe  perioada 16-27.11.2009 în baza art. 37 din Regulamentul intern. S-au avut în vedere  referatele nr.1024/06.10.2009 şi 1030/07.10.2009 reţinându-se  în sarcina acestuia următoarele  abateri: refuzul de a repara greşelile constatate  de şeful atelierului topo,  pe de o parte,  ameninţări, jigniri,  tendinţa de a învinui pe alţii, pe de altă parte.

După cum se poate observa din înscrisul intitulat „ fila de distribuţie”, contestatorul  a fost convocat la comisia de  disciplină pentru cercetare prealabilă în data de 29.10.2009  pentru data de 30.10.2009.

Se constată că nu a fost  respectată procedura  prev. de art. 75 al.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional  valabil pe anii 2007-2010  care  impune, spre deosebire de art.267 (2)  C.m-cii, efectuarea convocării cu cel puţin  5 zile  înainte de cercetare. Dispoziţiile  CCM la nivel naţional  sunt obligatorii  conf. art. 241 lit. d  şi art.243 C. Muncii. Această normă mai  favorabilă  salariatului  a  fost negociată prin CCM la nivel naţional în scopul de a preveni  orice abuz şi arbitrariu din partea angajatorului, ce  putea  interveni prin formularea deficitară a  disp. art. 267 C. Muncii.

Totodată din textul art. 37 din Regulamentul intern al  societăţii  care a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare, rezultă că  sancţiunea suspendării  contractului individual de muncă pe o perioadă de maxim 10 zile lucrătoare se aplică salariatului  care  mai  întâi a fost sancţionat cu avertisment scris.

Contestatorul nu a primit  o  astfel de sancţiune, nu a mai fost sancţionat  anterior , aşa încât aplicarea  sancţiunii suspendării contractului s-a făcut  cu nerespectarea  normei interne invocate.

Reţinând aceste vicii procedurale şi  trecând peste faptul că decizia  de sancţionare a fost tardiv emisă peste termenul legal de 30 de zile calendaristice de la înregistrarea  referatelor avute în vedere  (art. 268 al.1 C. m-cii) instanţa găseşte întemeiată  contestaţia în ce priveşte sancţionarea  disciplinară şi va anula decizia nr. 32/09.11.2009 ca nelegal emisă.

În consecinţă, se vor admite  şi pretenţiile băneşti în legătură cu aplicarea acestei sancţiuni şi se va  obliga angajatorul în baza art. 269 C.p.c.  să îl despăgubească pe contestator, achitându-i drepturile salariale  aferente  celor 10 zile de suspendare a contractului de muncă,  precum şi c/val tichetelor de masă ce i s-a fi cuvenit  conf. art.  47 al.2  lit. a  din  Contractul colectiv de muncă pe  unitate. Cuantumul  salariului cuvenit precizat la suma de  787,2 lei nu a putut fi verificat întrucât la dosar nu s-a depus  o situaţie de calcul , vreun stat de plată sau fluturaş de salariu, aşa  încât suma cuvenită se va determina cu ocazia  executării prezentei sentinţe.

Cu referire la contestarea deciziei nr.40/17.11.2009 de încetarea a contractului de  muncă în baza  art. 65-67 C. m-cii modificată prin decizia  nr. 45/18.12.2001, instanţa  reţine  următoarele:

Această deciziei a fost emisă având în vedere nota de  fundamentare nr. 1201/16.11.2009  privind situaţia  financiar-economică  a societăţii şi necesitarea  luării unei

măsuri urgente  pentru  reducerea  cheltuielilor şi încadrarea  lor la nivelul  veniturilor estimate  în următoarele 12 luni. Acest înscris  vizează reducerea a 8 posturi din diferite compartimente, printre care şi  postul de  tehnician topometrist ocupat de contestator. Situaţia  expusă în nota de fundamentare  se coroborează cu declaraţia  martorei G. A., care  precizează că lucrările în specialitatea topometrie au fost puţine în perioada  octombrie – decembrie 2009, iar lucrările  contractate cu finanţare de la Guvern au fost sistate ,  întrucât nu au fost deblocate fondurile necesare.

După cum rezultă din organigramele depuse  la dosar,  în compartimentul topo format din 4 angajaţi, există un singur  post de  tehnician şi 3 posturi de ingineri de specialitate. Faptul că ceilalţi 3 angajaţi aveau pregătire superioară conform actelor de studii depuse  în copie la dosar a făcut  preferabilă  menţinerea  în funcţie  a acestora şi desfiinţarea postului de  tehnician.

Se constată aşadar  că declinul activităţii societăţii reţinut în decizia de concediere a fost dovedit şi constituie  o cauză  reală şi serioasă pentru reducerea locului de muncă ocupat de  contestator. Desfiinţarea  postului a  fost efectivă, iar decizia a  fost emisă în conformitate cu disp, art.65 -67 ,art.73 art. 74 al.1 lit. a – b şi  al.2  C. m-cii, fiind respectată perioada de preaviz,  prelungită  corespunzător  până la 08.01.2010 prin decizia 45/18.12.2009. Nu s-a dovedit că a fost  împiedicat să-şi desfăşoare  activitatea  în termenul de preaviz.

Prin urmare, reţinând că decizia nr. 40/17.11.2009  este  temeinică şi legală,  au fost respinse  cererile de anulare a acestei decizii,  de rectificare a carnetului de muncă, de obligare  la reîncadrarea  în postul  avut şi la plata drepturilor salariale începând cu data  încetării contractului până la  reangajare.

Faţă de cele arătate,  contestaţia s-a admis doar în parte, în ce priveşte  decizia nr. 32/9.11.2009, urmând  a se dispune în consecinţă ca mai sus.

În baza art. 274, 276 C.p.c.  instanţa a obligat  să plătească contestatorului cheltuieli parţiale  de  judecată în sumă de 250 lei  din onorariul de  avocat justificat în cauză, proporţional cu cererile admise.

Domenii speta

Spete similare