Restituiri

Prin sentinţa civilă nr.6818 din 9.11.2009 a Judecătoriei Sibiu a fost acţiunea civilă restrânsă promovată de reclamanta G. E. în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara,  Primăria municipiului Timişoara. S.C. „O.J.C.V.L.” Tim S.A Timişoara, S.C „Administrarea Domeniului Public”SA  Timişoara, G. I., G. S., S. B. P., S. B. M. Z., D. I., D. M., B. P. N., D. I., D. E., I. P., M. F., M. E., H. S., H. E., T. M., Cs. R., J. D. I., J. C.-I., P. A., P. D., C. T., L. I., L. I., U. C. şi U. E. T. să se dispună:

- restituirea integrală şi în natură reclamantei a imobilului înscris în CF nr. X Timişoara top. 1/1, transnotat din CF nr. Y Timişoara top. 1/1;

- să se constate că reclamanta revendică imobilul, preluat de Statul Român de la antecesorul său P. V., care l-a dobândit cu titlu de cumpărare şi moştenire;

- să se constate preluarea fără titlu de către Statul Român a cotei de 1/1 parte din imobilul înscris în CF nr. Y Timişoara, transnotat din CF colectivă nr. X Timişoara;

- să se constate că ulterior preluării abuzive, suprafaţa iniţială a imobilului a format obiectul unor dezmembrări, prin apartamentare conform  CF  nr. X Timişoara (poziţia B 7, 20 apartamente, alte spaţii şi garaje,);

- să se constate nulitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în favoarea unor terţi (a pârâţilor 4-28), cu încălcarea unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării;

- să se constate că imobilul în litigiu  are în componenţa sa şi alte spaţii, închiriate de Statul Român unor terţi, şi să se dispună ca pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara să i le predea şi să îi fie lăsate în deplină proprietate şi posesie liniştită;

- să se dispună desfiinţarea (anularea) încheierii CF nr. …din 08.04.1998 cu privire la dezmembrarea, apartamentarea şi întabulările operate în baza contractelor de vânzare-cumpărare, fiind efectuate în CF nr. X Timişoara,  cu nerespectarea cerinţelor legale la data înstrăinării;

- să se dispună sistarea CF nr. A. Timişoara, nr. B., nr. C. Timişoara, nr. D. Timişoara, nr. E. Timişoara, nr. F. Timişoara, nr. G. Timişoara, nr. H. Timişoara, nr. I. Timişoara, nr. J. Timişoara, nr. L. Timişoara, nr. M. Timişoara, nr. N. Timişoara,  şi nr. O. Timişoara, cu readucerea în CF nr. Y. Timişoara top. 1/1 a apartamentelor care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare ;

- să se dispună rectificarea CF susmenţionat în ceea ce priveşte menţiunile de la  foaia B, cu restabilirea situaţiei anterioare, în sensul  radierii dreptului de proprietate al pârâţilor 4-28 şi apoi al Statului Român, cu întabularea dreptului de proprietate al antecesorului reclamantei;

- să se constate deschisă succesiunea după defuncţii  P. V. şi P. A., să se constate că de pe urma celor doi defuncţi, soţ şi soţie, unica moştenitoare este reclamanta, în cota de 1/1 parte;

- să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului R. A. se compune din cota de 1/1 parte din imobilul înscris în CF colectivă nr. X Timişoara;

- să se dispună întabularea în CF colectivă nr. X Timişoara a dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de restituire şi moştenire asupra întregului imobil .

- cu cheltuieli de judecată.

În motivare arătă că imobilul revendicat a fost proprietatea antecesorului său, P. V., reclamanta având vocaţie succesorală după acesta şi soţia sa supravieţuitoare. Antecesorul reclamantei făcea parte din categoria persoanelor exceptate incidenţei Decretului nr. 95/1950. Soţia supravieţuitoare a lui P. V. a fost  evidenţiată în anexa la Decretul nr. 92/1950, fără a fi titulara vreunui drept de proprietate asupra imobilului. Ulterior preluării imobilului, au fost încheiate contracte de închiriere vizând spaţii din incinta imobilului în favoarea unor terţe persoane, dintre care pârâţii 4-28 au devenit mai apoi proprietari pe fracţiuni din imobil, cu încălcarea prevederilor mai multor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare.

Pârâţii au invocat, pe cale de excepţie, autoritatea de lucru judecat, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale  active a reclamantei G. E. şi excepţia de inadmisibilitate  a acţiunii civile, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Timiş s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 1239/PI/20.12.2002, respingând acţiunea reclamantei ca urmare a reţinerii, cu autoritate de lucru judecat, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a lui G. E. în formularea acţiunii pentru restituirea imobilelor preluate de Statul Român înainte de anul 1989.

Împotriva sentinţei au făcut recurs reclamanta şi pârâţii G. I. şi G. S., H. S., H. E., J. D., J. C. I., P. A., P. D., U. C. şi U. E. T., Curtea de  Apel Timişoara pronunţând decizia civilă nr. 68/05.05.2003, prin care sentinţa civilă nr. 1239/20.12.2002 a Tribunalului Timiş a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre soluţionare în prima instanţă la Judecătoria Timişoara.

În cursul judecăţii apelului, pârâta T. M. a decedat fiind introdusă în cauză moştenitoarea acesteia, T. M. ( fiică).

Reclamanta a decedat la data de 23.06.2003, acţiunea formulată de aceasta fiind continuată de soţul supravieţuitor G. A.-I. şi fiul G. A.

Judecătoria Timişoara sub nr. 7595/25.05.2005 a pronunţat sentinţa civilă nr. 9328/25.10.2005, prin care a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, respingând pe cale de consecinţă acţiunea formulată.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel reclamanţii şi pârâţii P. A., P.  D., U.  C. şi  U. E., G. I., G. S., I. P., H. S., H. E., J. C.  I., J. D.-I.

În cursul judecăţii a decedat pârâtul C. T., moştenitoarea acestuia fiind pârâta H. M., iar după decesul reclamantului G. A. I. acţiunea fiind continuată de moştenitorii acestuia G. A. şi K.E. I.

A fost dispusă strămutarea judecăţii la Tribunalul Sibiu.

La Tribunalul Sibiu au fost admise apelurile formulate de pârâţi şi s-a respins apelul formulat de reclamanţi.

Prin decizia civilă nr. 368/17.10.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia au fost admise recursurile, au fost casate decizia nr. 212/20.06.2007 a Tribunalului Sibiu şi sentinţa nr. 9328/25.10.2005 a Judecătoriei Timişoara, cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei Sibiu, constatându-se că hotărârile atacate s-au pronunţat cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C.civ.

La Judecătoria Sibiu, reclamanţii au depus la dosar restrângere a acţiunii, solicitând instanţei să ia act de renunţarea la judecată cu privire la unele capete de cerere şi insistând în:

- preluarea abuzivă- fără titlu valabil- de către Statul Român a cotei de 1/1 parte din imobilul înscris în CF 1051 Timişoara, transnotat în CF colectiv 14583 Timişoara;

- să constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în favoarea pârâţilor 4-28 cu încălcarea dispoziţiilor imperative a legilor în vigoare.

Prin încheierea din data de 06.04.2009, au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru judecat, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K. E. I., lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SA A.D.P.SA Timişoara. La termenul din 18.06.2009, s-a respins excepţia inadmisibilităţii restrângerii acţiunii şi s-a luat act de renunţarea la judecata petitelor indicate.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. "A.D.P." S.A. Timişoara se reţine:

Pârâta S.C. "A.D.P." S.A. Timişoara a încheiat în calitate de vânzător contractele de vânzare-cumpărare cu pârâţii.

Este adevărat că prin HCL Timişoara nr. 147/01.06.1999, s-a hotărât ca începând cu data de 01.05.1999 să înceteze activităţile de administrare a fondului locativ şi vânzările de locuinţe fond de stat realizate de S.C. "A.D.P." S.A. Timişoara şi care au fost preluate de Direcţia Patrimoniu, însă actul normativ local nu a încetat calitatea procesuală pasivă a pârâtei pentru actele încheiate înainte de intrarea în vigoare a actului.Ca urmare,instanţa a respins excepţia invocată ca neîntemeiată.

Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut:

Imobilul înscris în CF Y Timişoara top. 1/1 a fost proprietatea  numitului P. V. (f. 10 dos. 8602/2002). Imobilul a fost preluat de către Statul Român prin aplicarea Decretului nr. 92/19.04.1950, în anexa decretului fiind menţionată ca proprietar P. A. – soţia supravieţuitoare a proprietarului tabular.

Ulterior, imobilul a fost transnotat în CF colectiv X Timişoara top. 3/1, dezmembrat în 20 de apartamente şi 2 garaje care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 – pentru apartamente şi Legea nr. 61/1992 – pentru garaj.

Potrivit art. 2 lit.a din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate in mod abuziv se înţelege inclusiv imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, text prin care se consacră caracterul abuziv al preluării de către Stat al imobilului în litigiu în baza acestui decret contrara dispoziţiilor Constituţiei României din 1948, Codului Civil şi tratatelor internaţionale la care România era parte şi care garantau dreptul de proprietate.

Ca urmare, faţă de aceste considerente, instanţa a constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a întregului imobil înscris în CF Y Timişoara, transnotat în CF colectiv X Timişoara.

Cu privire la nulitatea contractelor de vânzare cumpărare, este adevărat că imobilul în litigiu este cuprins în cap. E Zone Istorice Urbane şi Rurale, poziţia 36E003 în Lista Monumentelor Istorice -1992 aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, însă faptul că un imobil face parte dintr-o zonă istorică urbană nu este suficient pentru a atrage exceptarea acestuia de la vânzare în baza Legii nr.112/1995, întrucât pentru a excepta un astfel de imobil de la vânzare este necesară identificarea acestuia şi declararea ca monument istoric, acest imobil trebuind să facă parte şi din patrimoniul naţional.

Potrivit art. 2 din OG nr.68/1994 privind  protejarea patrimoniului cultural national “Monumentele istorice se claseaza in urmatoarele categorii:

a) categoria A - monumente de valoare nationala exceptionala, reprezentative pe plan universal pentru civilizatia Romaniei;

b) categoria B - monumente de valoare nationala;

c) categoria C - monumente reprezentative pentru o anumita zona, epoca, stil, autor, arie etnografica.

Bunurile culturale imobile care nu sint clasate in categoriile A, B sau C reprezinta bunuri culturale commune”.

Or, imobilul din Timişoara, b-dul 3 August nr.11 nu a fost niciodată nominalizat în capitolele A, B, C,sau D din Lista Monumentelor Istorice din 1991 şi  deci nu poate fi considerat ca fiind de sine stătător monument istoric ci doar parte dintr-o zonă  istorică urbană inclusă în lista E, aspecte care rezultă şi din înscrisul depus la fila 546. În acelaşi sens este şi lista bunurilor comune din judeţul Timiş întocmită de Ministerul Culturii, care se referă la case identificate prin stradă şi număr, deci la locuinţe determinate

Ca urmare, întrucât imobilul în litigiu nu poate fi considerat o locuinţă declarată ca fiind monument istoric şi din patrimoniul naţional în sensul art. 10 alin.2 din Legea nr.112/1995, acesta putea face obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza acestui act normativ.

În cauză nu se poate reţine reaua credinţă a cumpărătorilor în sensul art. 46 alin.1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 atâta timp cât acţiunea în revendicare formulată de reclamanta G. E. ce a făcut obiectul dosarului nr. 14777/1994 a fost respinsă irevocabil pentru lipsa calităţii procesuale active a acesteia şi atâta timp cât certificatul de calitate de moştenitor al reclamantei după P. A. a fost obţinut de aceasta la data de 10.12.1999, după încheierea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheietae în baza art. 9 din Legea nr.112/1995.

În consecinţă, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reţinând culpa procesuală a reclamanţilor faţă de pârâţii cumpărători ai apartamentelor şi garajelor din litigiu, în baza art. 274 C.proc.civ. instanţa î-a obligat pe aceştia la plata către pârâţi a  cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei au declarat apel toate părţile, persoane fizice şi Consiliul Local Timişoara.

Reclamanta K. E.-I. critică nepronunţarea instanţei cu privire la cererea din precizarea de acţiune din data de 18.12.2008, privind constatarea că a fost preluat fără titlu imobilul înscris în CF Y Timişoara, trasnotat în CF colectiv nr.X Timişoara şi respingerea greşită a cererii privind constatarea nulităţii actelor de înstrăinare a unor apartamente din imobil(1,2,8-13,16-20, garajele din CF L Timişoara top 1/1/S şi CF nr.A Timişoara), existând interdicţie de înstrăinare a acestora, fiind monumente istorice, şi patrimoniu cultural-naţional. Dezvoltă pe larg aspectele legate de aceste motive. Critică, de asemenea, nepronunţarea instanţei asupra concluziilor scrise depuse  şi a probelor de la dosar( înscrisuri, adrese, acte normative, etc). Face aprecieri referitoare la suficienţa manifestată de instanţă, maniera de ajudeca fiind apreciată ca neglijentă sau de rea-credinţă, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul G. A. solicită admiterea în tot a acţiunii restrânse, fiind evidentă nulitatea actelor de înstrăinare a apartamentelor din imobil(1,2,8-13,16-20, garajele din CF L Timişoara top 1/1/S şi CF nr.A Timişoara), operând interdicţia de înstrăinare a acestora, ca monumente istorice, şi patrimoniu cultural-naţional. Dezvoltă pe larg aspectele legate de aceste motive, asimilând imobilele din categoria E cu celelalte imobile constituind monumente istorice. Face aprecieri referitoare la neglijenţa manifestată de instanţă, maniera de adjudeca fiind apreciată ca fiind de rea-credinţă.

Reclamanţii depun completări ale motivelor de apel la 11.01.2010 şi la data de 12.03.2010, ca şi întâmpinare la apelul celorlalte părţi, întemeiate pe aceeaşi poziţia procesuală ca la fond.

Pârâţii (în esenţă, fila 18-25)G . I., G. S., H. S.,  H.E., J. C.-I., J. D.-I., S. B.-P., S. M.,  D. E., B. P.-N., P. A., P.  D., I. P., D.  M., D. I., M. F.,  M.  E., L. I., L. I., U.  C. şi  U.  E., T. M. în calitate de succesoare a numitei T. M., C. R., H. M. critică sentinţa, dar şi încheierea civilă din 6.04.2009 din dosar, solicitând admiterea excepţiilor autorităţii lucrului judecat, lipsei calităţii procesual active, inadmisibilităţii modificării cererii de chemare în judecată şi respingerea în tot a acţiunii, solicitând reanalizarea excepţiilor, în funcţie şi de argumentele expuse pe larg în apel, cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii depun şi ei la data de 11.03.2010 completare a motivelor de apel, insistând în acordarea cheltuielilor de judecată şi întâmpinare la apelul reclamanţilor(fila 173-178).

Intimatul Consiliul Local Timişoara(fila 59-62) critică admiterea în parte a acţiunii, căci actul de naţionalizare a fost legal, imobilul face parte din domeniul public, vânzările au avut suport normativ, autoritatea de lucru judecat este evidentă, căci imobilul a mai fost revendicat odată, reclamantei i-a fost contestată calitatea procesual activă.

Întemeiat pe prevederile art. 296 şi urm. C.pr.civ., fiind găsite nefondate,  apelurile declarate de K. E.-I., G. A., Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara - prin Primar, G. I., G. S., H. S.,  H. E., J. C.-I., J. D.-I., S. B.-P., S. M.,  D.  E., B. P.-N., P. A., P.  D., I. P., D. M., D. I., M. F.,  M.  E., L. I., L. I., U.  C. şi  U.  E., T. M. în calitate de succesoare a numitei T. M., C. R., H. M. în calitate de succesoare a numitului C. T.,  împotriva încheierii premergătoare din 6.04.2009 şi a sentinţei civile nr. 6816 din 9.11.2009 a Judecătoriei Sibiu vor fi respinse, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ce priveşte apelurile reclamanţilor:

-nepronunţarea instanţei cu privire la cererea din precizarea de acţiune din data de 18.12.2008, privind constatarea că a fost preluat fără titlu imobilul înscris în CF Y Timişoara, trasnotat în CF colectiv nr. X Timişoara- instanţa s-a pronunţat admiţând prima cerere şi respingând-o pe cea de-a doua;

-respingerea greşită a cererii privind constatarea nulităţii actelor de înstrăinare a unor părţi din imobil(apartamentele 1,2,8-13,16-20, garajele din CF 84292 Timişoara top 5721/1/S şi CF nr.121505 Timişoara), existând interdicţie de înstrăinare a acestora, fiind monumente istorice, şi patrimoniu cultural-naţional. Dezvoltă pe larg aspectele legate de aceste motive- imobilul în litigiu este cuprins în cap.E- Zone Istorice Urbane şi Rurale, în Lista Monumentelor Istorice din anul 1992, aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice din cadrul Ministerului Culturii (f. 444), dar faptul că un imobil face parte dintr-o zonă istorică urbană nu exceptează de la vânzare, pentru aceasta fiind obligatorie identificarea acestuia şi declararea ca monument istoric, parte din patrimoniul naţional. Potrivit art. 2 din OG nr.68/1994 privind  protejarea patrimoniului cultural naţional, bunurile culturale imobile care nu sunt clasate in categoriile A, B sau C reprezintă bunuri culturale comune, imobilul în discuţie fiind doar parte dintr-o zonă  istorică urbană inclusă în lista E(fila 546). Asimilarea acestei categorii cu cele exceptate este forţată, căci dacă se viza exceptarea, legiuitorul ar fi inclus zona E printre cele preferate. Nefiind monument istoric şi din patrimoniul naţional în sensul art. 10 alin.2 din Legea nr.112/1995, imobilul putea face obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza acestui act normativ.

-În ce priveşte reaua credinţă a cumpărătorilor în sensul art. 46 alin.1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, acţiunea în revendicare formulată de reclamanta G. E. ce a făcut obiectul dosarului nr. 14777/1994 a fost respinsă irevocabil pentru lipsa calităţii procesuale active a acesteia (f. 68-69 dos 8602/2002 Trib. Timiş) şi certificatul de moştenitor al reclamantei după P. A. a fost obţinut de aceasta la data de 10.12.1999, după încheierea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare- art. 9 din Legea nr.112/1995, astfel că nu se poate dovedi rea-credinţă.

-Referitor la nepronunţarea instanţei asupra concluziilor scrise depuse  şi a probelor de la dosar( înscrisuri, adrese, acte normative, etc)- dosarele care compun cauza sunt extrem de voluminoase, părţile depunând cereri, memorii, concluzii ample, pe zeci de pagini, astfel încât instanţele au avut reale dificultăţi în asimilarea lor; a răspunde şi analiza fiecare invocare şi a aproba sau combate fiecare înscris, adresă, act normativ este o muncă sisifică; cum însă părţile au indicat cele două linii directoare ale acţiunii şi ale căii de atac, instanţele s-au axat pe acestea şi pe excepţiile numeroase invocate de părţi, judecata vizând aceste aspecte, cu impact asupra soluţionării cauzei.

-Aprecierile referitoare la suficienţa manifestată de instanţă, maniera de a judeca, apreciată ca neglijentă sau de rea-credinţă- este de înţeles că apelanţii şi-au pierdut obiectivitatea, fiind mânaţi de interesul personal; dacă aceştia s-ar detaşa de acest interes partinic, ar recunoaşte efortul deosebit depus de instanţă pentru a pătrunde esenţa speţei, pentru a da o soluţie judicioasă, chiar dacă acesta nu este satisfăcătoare pentru parte.

Reclamantul G. A. solicită admiterea în tot a acţiunii restrânse, fiind evidentă nulitatea actelor de înstrăinare a apartamentelor din imobil(1,2,8-13,16-20, garajele din CF L Timişoara top 1/1/S şi CF nr.A Timişoara), operând interdicţia de înstrăinare a acestora, ca monumente istorice, şi patrimoniu cultural-naţional. Dezvoltă pe larg aspectele legate de aceste motive, asimilând imobilele din categoria E cu celelalte imobile constituind monumente istorice. Face aprecieri referitoare la neglijenţa manifestată de instanţă, maniera de a judeca fiind apreciată ca fiind de rea-credinţă.

Cele expuse mai sus se extind şi asupra criticilor aduse de apelantul-reclamant sentinţei atacate.

Reclamanţii depun completări ale motivelor de apel la 11.01.2010(fila 43-57) şi la data de 12.03.2010 (fila 101-110), ca şi întâmpinare la apelul celorlalte părţi(fila 111), întemeiate pe aceeaşi poziţia procesuală ca la fond.

Referitor la apelurile intimaţilor persoane fizice:

Pârâţii G. I., G. S., H. S.,  H. E., J. C.-I., J. D.-I., S. B.-P., S. M.,  D.  E., B. P.-N., P. A., P.  D., I. P., D.  M., D. I., M. F.,  M. E., L. I., L. I., U. C. şi  U. E., T.M. în calitate de succesoare a numitei T. M., C. R., H. M. critică sentinţa, dar şi încheierea civilă din 6.04.2009 din dosar, solicitând admiterea excepţiilor autorităţii lucrului judecat, lipsei calităţii procesual active, inadmisibilităţii modificării cererii de chemare în judecată şi respingerea în tot a acţiunii, solicitând reanalizarea excepţiilor, în funcţie şi de argumentele expuse pe larg în apel, cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii depun şi ei, la data de 11.03.2010,completare a motivelor de apel, insistând în acordarea cheltuielilor de judecată şi întâmpinare la apelul reclamanţilor(fila 173-178).

Întemeiat pe prevederile art. 137 C.pr.civ., vor fi respinse excepţiile autorităţii lucrului judecat, lipsei calităţii procesual active, inadmisibilităţii modificării cererii de chemare în judecată invocate de apelanţii- pârâţi pentru următoarele considerente:

Astfel, în ce priveşte calitatea procesuală, excepţia nu este fondată, căci s-a recunoscut prin sentinţă irevocabilă(d.c. nr.369/2008 CA Alba Iulia), calitatea de succesor al succesorului proprietarului tabular al imobilului a reclamantei K. E.-I. şi, referitor la toţi reclamanţii, este incontestabilă calitatea de proprietar a antecesorului lor, căci figurează în CF

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea modificării cererii de chemare în judecată, excepţia nu este întemeiată, pe de o parte pentru că s-a renunţat la o parte din petite, operaţiune permisă de prevederile art.246 şi urm. C.pr.civ. şi, pe de alta, pentru că modificarea acţiunii nu profită în nici un fel reclamanţilor, ci aduce avantaje intimaţilor.

Apoi, referitor la autoritatea de lucru judecat, prin d.c. nr.369/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a stabilit, irevocabil, că nu există identitate de cauză, căci temeiul legal este diferit.

A fost invocată şi lipsa calităţii procesual pasive a SC ADP SA Timişoara, excepţie asupra căreia nu s-a mai insistat în apel, căci aceasta este cea care a întocmit şi semnat contractele de vânzare-cumpărare atacate prin acţiune, având, evident, calitate procesuală.

În ce priveşte fondul cauzei, faţă de respingerea excepţiilor, s-a constatat că soluţia dată cauzei de către instanţa de fond este legală şi temeinică.

Referitor la apelul Consiliului Local Timişoara şi Primăriei Municipiului Timişoara:

Intimaţii(fila 59-62) critică admiterea în parte a acţiunii, căci actul de naţionalizare a fost legal, imobilul face parte din domeniul public, vânzările au avut suport normativ, autoritatea de lucru judecat este evidentă, căci imobilul a mai fost revendicat odată, reclamantei i-a fost contestată calitatea procesual activă- actul naţionalizării a fost constatat abuziv prin mai multe acte normative, dacă imobilul făcea parte din domeniul public, nu ar fi trebuit vândut intimaţilor, suportul normativ al vânzărilor a fost recunoscut de instanţa de fond, autoritatea de lucru judecat nu există(pentru argumentele expuse mai sus), în sistemul de drept român, dacă există mijloace juridice diferite pentru valorificarea unui drept sau realizarea unui interes, nimic nu interzice folosirea lor simultană sau succesivă, reclamantei i-a fost recunoscută(irevocabil) calitatea procesual activă.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare