Despăgubiri solicitate în baza Legii 221/2009 reprezentând contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fără ca măsura confiscării să aibă caracter politic.

Sentinţă civilă 969 din 15.10.2010


Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă reclamantul  Ş. L. M.  a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând, în baza Legii nr. 221/2009, obligarea acestuia la plata sumei de 10000 euro, reprezentând contravaloarea  unei mori de ciocane cu motor, confiscată abuziv de regimul comunist, ca măsură administrativă. În motivarea acţiunii arată că tatălui  său Ş. L. i-a fost confiscată abuziv o moară cu ciocane, că tatăl său este decedat iar el are calitatea de moştenitor, că moara respectivă  valora cel puţin o sumă echivalentă sumei de 10000 euro, că urmare a acestei măsuri administrative i se cuvine o despăgubire în cuantumul solicitat, mai ales că nici nu solicită daune morale sau despăgubiri pentru prejudiciul  material încercat ca urmare a faptului că a fost lipsit de mijlocul necesar asigurării traiului familiei. Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a finanţelor Publice a Judeţului Sibiu a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii. În motivarea întâmpinării arată în esenţă că acţiunea este inadmisibilă deoarece faptele invocate de către reclamant nu se încadrează între cele enumerate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile Legii nr. 221/2009, că suma cerută cu titlu de daune  este mult prea mare.

 Acţiunea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, ca atare. Legea nr. 221/2009 a prevăzut acordarea de despăgubiri, morale şi materiale, pentru cei condamnaţi politic şi pentru cei faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic.

Măsurile administrative ce au caracter politic sunt definite în art. 3 al legii, astfel: „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu”, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre  actele normative expres arătate în acest articol.

Pe de altă parte, potrivit art. 5 lit b din legea menţionată, se pot acorda despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate ca efect al unor astfel de măsuri administrative.

Coroborând dispoziţiile celor două articole menţionate, se constată că actul normativ în discuţie a prevăzut acordarea de despăgubiri nu pentru toate bunurile confiscate în perioada de referinţă, ci doar pentru cele care au fost confiscate ca urmare a unor măsuri administrative cu caracter politic, anume arătate în art. 3 sau altele asemănătoare (art. 4 alin.2). 

Analizând conţinutul cererii reclamantului se constată că acesta nu invocă faptul că actul confiscării ar fi fost urmarea unei măsuri administrative prin care antecesorului său să-i fi fost stabilit domiciliu obligatoriu, loc de muncă obligatoriu, sau internare obligatorie într-o unitate de muncă, în baza actelor normative menţionate la art. 3, sau a altei astfel de măsuri administrative cu caracter politic. Este evident că orice act administrativ implică un anumit caracter politic, dar legea 221/2009 are în vedere sensul restrâns al acestei noţiuni, aşa cum se conturează din enumerările de la art. 3 alin. 1. S-a constatat că cererea reclamantului nu se încadrează în ipotezele ce dau dreptul la despăgubiri, motiv pentru care în baza dispoziţiilor legale deja menţionate, acţiunea a fost respinsă