Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Prin sentinta penala nr. 478 din 13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava în baza art. 2781 alin. 8 lit. a) C. pr. pen, a fost respinsa ca nefondata plângerea formulata de petenta I. E., împotriva ordonantei  procurorului de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava data la 10.04.2009 în dosarul nr. 1591/P/2008 al parchetului si a ordonantei nr. 505/II/2/2009 din 01.06.2009 a prim-procurorului de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Suceava, data în acelasi dosar, intimati fiind S.D. A., G. M. A., si B. E. L..

Petenta a fost obligata sa plateasca statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare si intimatilor S. D. A., G.M. A. si  B. E. L. suma de 1200 lei cu acelasi titlu, câte 400 de lei pentru fiecare.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca, prin plângerea penala înregistrata la data de 19.05.2008 la Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava, petenta I.E. a solicitat efectuarea de cercetari sub aspectul savârsirii de catre reprezentantii SC … SRL a infractiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, marturie mincinoasa si înselaciune.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca S.C. … S.R.L., prin reprezentantii sai, cu ocazia a doua evaluari, în baza carora a fost vândut, ca urmare a executarii silite, apartamentul sau, au savârsit, prin actiuni comisive si omisive, infractiunile de abuz în serviciu, fals intelectual si înselaciune.

Prin ordonanta din 10.04.2009  data de Prim-procurorul de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava în dosar nr. 1591/P/2008, în baza art.  262 pct.2 lit.a raportat la art. 249, art. 10 lit.c,d Cod procedura penala, art. 228 alin.6 raportat la art. 10 lit.a Cod procedura penala s-a dispus scoaterea de  sub urmarire penala a învinuitului S.D.A., cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, întrucât faptei îi lipseste unul din elementele constitutive, sub aspectul  laturii obiective, respectiv conditia vatamarii  intereselor legale ale unei persoane, neînceperea urmaririi penale fata de S.D. A. pentru infractiunile de înselaciune si marturie mincinoasa, prev. de art. 215 alin.1, art. 260 alin. 1,4 C.p. întrucât faptele nu exista; scoatere de sub urmarire penala a învinuitilor G. M. A. si B. E. L., pentru  infractiunea de abuz în serviciu, prev. de art.  246 C.p. întrucât fapta nu a fost comisa de acestia si neînceperea urmaririi  penale fata de G. M.A. si B. E. L., pentru  infractiunile de înselaciune si  marturie  mincinoasa, prev. de art. 215 alin.1, art. 260 alin.1,4 C.p. întrucât  faptele  nu exista.

În motivarea solutiei sale, prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Suceava a retinut ca, asa cum reiese din materialul de urmarire penala administrat în cauza, în luna septembrie 2003 si ianuarie 2004 S.C. … S.R.L. a întocmit doua rapoarte de evaluare imobiliara în favoarea beneficiarului „…", obiectivul evaluarilor constituindu-l apartamentul, situat în .., proprietatea numitilor M. T.D. si I. E..

În cuprinsul celor doua rapoarte de evaluare s-a aratat ca apartamentul a fost evaluat fara ca în prealabil sa se fi facut inspectia fizica a acestuia, fiind analizate documente pentru apartamente similare din bloc. Desi rapoartele au fost semnate si de G.M. A., B. E.L., acestea au fost întocmite doar de catre învinuitul S. D. A., care a efectuat toate calculele si verificarile.

Evaluarea propriu-zisa s-a efectuat în ambele cazuri prin metoda costului de reconstructie (metoda valorii de înlocuire), aceasta fiind una dintre cele trei procedee de evaluare conform standardelor ANEVAR, alaturi de evaluarea propriu-zisa procedura implicând si inspectarea proprietatii imobiliare si analiza informatiilor culese.

S-au avut în vedere anul constructiei blocului, structura acestuia, racordarea la utilitati a apartamentului, precum si alte criterii care au stat la baza unui algoritm de calcule, în urma carora apartamentul a fost evaluat în luna septembrie 2003 la suma de 353.621.000 lei (10.570 USD), valoare în care, conform raportului, nu a fost inclus TVA-ul si care a fost stabilita tinând  cont de amplasamentul în zona, faptul ca imobilul este în litigiu si de raportul cerere oferta.

În luna ianuarie 2004, ca urmare a cresterii valorii euro, executorul judecatoresc a solicitat întocmirea unui alt raport de evaluare, care a fost întocmit de acelasi învinuit, pe baza aceleiasi metode, cu mentiunea (si în acest raport) ca imobilul nu a fost inspectat „in situ", de aceasta data stabilindu-se ca apartamentul este evaluat la suma de 561.442.000 (13.675 euro), fara TVA, valoare la care s-a ajuns tinându-se seama de cresterea pretului apartamentelor din perioada respectiva.

La dosarul de urmarire penala a fost depusa o expertiza tehnica extrajudiciara întocmita la solicitarea petentei, conform careia în luna ianuarie 2004 valoarea aceluiasi apartament ar fi fost de 1.131.118.679 lei. De mentionat ca expertiza a fost efectuata în luna ianuarie 2008, prin metoda costului, facându-se referire la ofertele agentiilor imobiliare la nivelul lunilor ianuarie-martie 2004, cu indicarea unui singur argument tehnic, respectiv D.L. 61/1990, cu referire la suprafata utila a apartamentului. Pretul tehnic astfel stabilit a rezultat ca fiind cel de 514.144.854 lei, care apoi a fost transformat în valoarea de circulatie a apartamentului avându-se în vedere date obtinute de la agentii imobiliare, astfel ca valoarea apartamentului s-a stabilit ca fiind dubla fata de cea tehnica, respectiv 1.131.118.679 lei (aproximativ 27.451 euro). Aceasta expertiza a fost întocmita, la solicitarea petentei, de un expert tehnic în calitate de persoana fizica, însa nu autorizata de Ministerul Justitiei.

Plângerea penala a fost formulata sub aspectul infractiunilor prev. de art. 289, 260, 215 si 246 Cp., în cauza fiind începuta urmarirea penala pentru infractiunea prev. de art. 289 rap. la art. 258 Cp., prin ordonanta din 08.04.2009 dispunându-se schimbarea încadrarii juridice din aceasta infractiune în cea prev. de art. 246 Cp.

Procurorul de caz, a aratat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care petenta a depus plângere.

Nu sunt întrunite elementele constitutive al infractiunii prev. de art. 246 Cp., sub aspectul laturii obiective, întrucât, chiar daca învinuitul S. D. a evaluat apartamentul fara inspectarea fizica a acestuia, prin aceasta nu s-a adus o vatamare intereselor legale ale petentei, deoarece în aceasta modalitate apartamentul nu a fost subevaluat.  Apartamentul nu prezenta îmbunatatiri care sa-i fi ridicat valoarea în cazul în care ar fi fost vizionat, aspect care reiese dintr-un supliment la o expertiza efectuata într-o cauza civila ale carei concluzii au fost însusite de catre petenta, valoarea mentionata în cele doua rapoarte de catre evaluator fiind chiar mai ridicata decât cea stabilita prin expertiza efectuata de un expert desemnat de instanta în cauza civila având ca obiect partajul acelui apartament, valoare necontestata de catre petenta, deci apreciata ca reala de  catre aceasta.

Astfel, în luna octombrie 2003 în cadrul litigiului civil având ca obiect partajul bunurilor comune ale petentei si fostului sot a fost efectuata o expertiza tehnica având ca obiect acelasi apartament, care a fost evaluat la suma de 500.000.000 lei (13.000 euro). Conform suplimentului la aceasta expertiza îmbunatatirile apartamentului reprezinta 2% din valoarea acestuia, expertul constatând ca îmbunatatirile sunt: 4 apometre, gigacalorimetrul de la scara de bloc si interfonul, respectiv suma de 10.000.000 lei, apartamentul neprezentând zugraveli sau instalatii sanitare deosebite, astfel încât sa fie apreciate ca îmbunatatiri.

Valoarea astfel stabilita, printr-o expertiza efectuata în cadrul unui litigiu civil de catre un expert autorizat de Ministerul Justitiei, chiar mai redusa decât cea stabilita prin cele doua rapoarte de evaluare reclamate a fi necorespunzatoare realitatii, nu a fost contestata de petenta în cadrul litigiului civil în care a avut calitate procesuala, însusindu-si astfel valoarea stabilita de expert.

Desi petenta a avut cunostinta de continutul celor doua rapoarte de evaluare, cel mai târziu în luna decembrie 2004, când a formulat prima contestatie la executarea silita, aceasta a sesizat ca cele doua rapoarte de evaluare nu corespund realitatii, dupa 3 ani si jumatate, când a formulat plângere penala.

Dupa respingerea primei cereri de anulare a executarii silite, prin sent. civ. nr. 312/2005, petenta a mai formulat o contestatie la executare, care i-a fost, de asemenea, respinsa prin sent. civ. 2691/2008 a Judecatoriei Suceava, printre motivele invocate cu privire la nelegalitatea executarii silite, aceasta neinvocând în nici una dintre cele doua cauze ca apartamentul i-a fost subevaluat, motivele acesteia fiind în principal referitoare la faptul ca nu a fost încunostiintata de efectuarea actelor de executare silita.

Alaturi de contestarea executarii silite, petenta a mai formulat si plângere penala împotriva executorului judecatoresc J. C., sesizând infractiuni comise în legatura cu aceeasi executare silita, cercetarile facând obiectul dosarelor nr. 3825/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Suceava si 161/P/2007 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Suceava în care au fost adoptate solutii de neurmarire penala, mentinute si de instantele de judecata care le-a analizat conform art. 2781 C.p.p.

Infractiunea de marturie mincinoasa, de asemenea, nu poate fi retinuta întrucât rapoartele de evaluare au fost folosite în faza executarii silite, deci nu într-o cauza în care se asculta martori, asa cum prevede art. 260 Cp., iar afirmatiile facute nu sunt necorespunzatoare realitatii.

De asemenea, nu poate fi retinuta nici infractiunea de înselaciune întrucât apartamentul nu a fost subevaluat, nefiind îndeplinita, de asemenea, nici conditia ca scopul urmarit sa fie obtinerea unui folos material injust.

Împotriva acestei solutii a formulat plângere  petenta I. E., respinsa prin rezolutia  nr. 505/II/2/2009  data  de Prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Suceava la data de 01.06.2009, solutie motivata prin aceea ca rapoartele de evaluare au fost întocmite de învinuitul S.D. A. si evaluarea s-a realizat potrivit standardelor ANEVAR.

Totodata s-a retinut ca, desi învinuitul nu s-a deplasat la fata locului si nu a patruns în imobil, nu se poate retine ca a savârsit infractiunea prev. de art. 289 Cod penal, asa cum sustine petenta în plângere, întrucât în raportul de evaluare învinuitul a facut precizarea ca nu a inspectat imobilul evaluat. Alterarea valorii imobilului sustinuta de petenta nu poate fi retinuta ca o alterare a adevarului în conditiile în care valoarea se stabileste pe baza unor calcule matematice si nu pe baza unor adevaruri preexistente ce ar fi fost modificate. De altfel, din cercetarile efectuate în prezenta cauza nu a rezultat ca învinuitul a realizat o subevaluare a imobilului în conditiile în care valorile rezultate în urma celor doua evaluari sunt apropiate cu cele stabilite prin expertiza tehnica ce a avut ca obiect acelasi imobil în cadrul litigiului civil în care  petenta si fostul  sot îsi partajau bunurile comune.

S-a apreciat ca, si în ceea ce priveste infractiunile prev. de art. 215 alin.1, art. 260 alin.1,4 C.p., solutia este legala si temeinica întrucât rapoartele de evaluare nu au fost depuse într-o cauza în care se asculta martori si nici nu contin afirmatii necorespunzatoare realitatii, iar prin întocmirea  acestora nu s-a urmarit inducerea în eroare a vreunei persoane în scopul obtinerii unui folos material injust.

Petenta a atacat ambele ordonante, în baza art. 2781 Cod procedura penala, solicitând desfiintarea acestora, cu consecinta retinerii cauzei pentru judecarea intimatilor  sub aspectul  savârsirii infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevazuta de art. 246 C.p.

Intimatii, prin aparator, au solicitat respingerea plângerii ca nefondata si mentinerea solutiei date de parchet ca legala si temeinica.

Potrivit art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta functionarului, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza probelor administrate în faza de urmarire penala: declaratia partii vatamate, raportul de evaluare nr. 297 din 30.09.2003, raportul de evaluare nr. 14 din 22.01.2004, raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 2041/2003 al Judecatoriei Suceava, sentinta civila nr. 1603/11.05.2004 a Judecatoriei Suceava, declaratia martorului J.C., sentinta penala nr. 67 din 24 octombrie 2008 a sectiei penale a Curtii de Apel Suceava, decizia civila nr. 372 din 10.06.2005 a Tribunalului Suceava, decizia nr. 2594 din 27.11.2008 a sectiei civile a Tribunalului Suceava, declaratiile învinuitului si ale celor doua faptuitoare, instanta de fond a retinut ca, în mod corect, procurorul a apreciat ca fapta învinuitului nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 246 C.p., sub aspectul laturii obiective, întrucât, chiar daca învinuitul S.D. a evaluat apartamentul fara inspectarea fizica a acestuia, prin aceasta nu s-a adus o vatamare intereselor legale ale petentei, deoarece în aceasta modalitate apartamentul nu a fost subevaluat.

Astfel, învinuitul a recunoscut ca nu a mers în teren, nu a facut inspectia apartamentului, întrucât executorul judecatoresc care i-a încredintat lucrarea, J.C., i-a comunicat verbal ca nu va fi primit în casa de catre debitori, deoarece acestia au refuzat sa-i deschida usa si lui, când a mers sa solicite o schita a apartamentului.

Învinuitul S.D. A. a facut evaluarile pe baza actelor si informatiilor primite de la executor, conform metodologiei pentru expertizele  judiciare si, dupa ce a fost întocmit în forma scrisa, raportul a fost verificat în ce priveste valoarea finala de catre d-na E. B., care a luat în calcul alte apartamente similare la data evaluarii, din aceeasi zona, si contrasemnat de A. G. în calitate de director general. Cel de-al doilea raport de evaluare, din ianuarie 2004, a fost întocmit la cererea executorului, pentru a nu fi prejudiciata debitoarea, dat fiind ca valoarea apartamentelor crescuse o data cu aparitia monedei euro, iar învinuitul a luat în considerare toate datele puse la dispozitia sa de executor, precum si cresterea valorii apartamentelor pe piata. Valoarea apartamentului, stabilita în acest raport, a fost de 561.442.000 (13.675 euro), fara TVA, valoare apropiata de cea stabilita în alta expertiza tehnica, judiciara, administrata în cadrul litigiului civil având ca obiect partajul bunurilor comune ale petentei si fostului sot, respectiv suma de 500.000.000 lei (13.000 euro). Aceasta valoare nu a fost contestata de petenta în cadrul litigiului civil în care a avut calitate procesuala, însusindu-si astfel valoarea stabilita de expert.

 Conform suplimentului la aceasta expertiza îmbunatatirile apartamentului reprezentau 2% din valoarea acestuia, expertul constatând ca îmbunatatirile erau: 4 apometre, gigacalorimetrul de la scara de bloc si interfonul, respectiv suma de 10.000.000 lei, apartamentul neprezentând zugraveli sau instalatii sanitare deosebite, astfel încât sa fie apreciate ca îmbunatatiri.

Se retine ca expertiza tehnica extrajudiciara, întocmita la solicitarea petentei în luna ianuarie 2008 si care stabileste o valoare mult mai mare pentru apartament, se raporteaza la ofertele agentiilor imobiliare la nivelul lunilor ianuarie-martie 2004, cu indicarea unui singur argument tehnic, respectiv D.L. 61/1990, cu referire la suprafata utila a apartamentului si a fost realizata de un expert tehnic în calitate de persoana fizica, însa nu autorizata de Ministerul Justitiei.

Învinuitul S.A. D. a recunoscut ca a efectuat expertizele singur, intimatele B. E. si G. M. A., neavând nici o contributie la întocmirea rapoartelor de expertiza si, prin urmare, în mod corect, procurorul a dispus neînceperea urmaririi penale fata de intimate pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu, deoarece fapta nu a fost comisa de acestea.

Infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta de art. 260 alin. 1, 4 C.p., presupune ca situatie premisa existenta unei cauze penale, civile, disciplinare, în cadrul careia sa se fi savârsit fapta. Or, rapoartele de evaluare întocmite de intimatul S. A. D. au fost folosite în faza de executare silita, iar afirmatiile facute sunt corespunzatoare realitatii,prin urmare este corecta solutia procurorului de neîncepere a urmaririi penale fata de cei trei intimati pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa, întrucât faptele nu exista.

De asemenea, luând în considerare prevederile art. 215 lin. 1 Cod penal, dat fiind ca nu exista o inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine un folos material injust, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmaririi penale fata de cei trei intimati pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, întrucât faptele nu exista.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs petenta I. E. si intimatii S.D., G. M. A. si B. E. L. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru motivele invocate în scris la dosar cât si cele mentionate în practicaua încheierii de amânare a pronuntarii ce face parte integranta din prezenta.

Analizând actele si lucrarile dosarului fata de motivele de recurs si în conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanta retine urmatoarele:

În primul rând în ceea ce priveste recursul declarat de catre intimati, Tribunalul retine ca art. 193 alin. 6 cpp stabileste în mod expres obligatia instantei penale de a avea în vedere dispozitiile legii civile în ceea ce priveste modalitatea de stabilire si obligare a partilor la plata cheltuielilor judiciare facute în cursul procesului penal. În consecinta, instanta de fond a avut în vedere în mod corect dispozitiile art. 274 alin. 3 Cpciv, care permit diminuarea onorariilor solicitate de parte, atunci când sunt nepotrivite. Fata de aceste dispozitii legale si având în vedere ca tabloul onorariilor minimale nu a fost stabilit, în mod corect a apreciat instanta de fond ca suma de 4.000 lei solicitata cu titlu de onorariu (conform chitantei de la f. 32 ds.fond) este excesiva si a dispus reducerea la cuantumul de 1.200 lei.

În ceea ce priveste recursul petentei, solutiile dispuse de organele de urmarire penala si mentinute de catre instanta de judecata sunt legale si temeinice în ceea ce priveste intimatele G. M. A. si B.E. L.. Din materialul probator administrat rezulta, asa cum corect s-a retinut prin sentinta si ordonantele de netrimitere, ca rapoartele de expertiza au fost întocmite de catre intimatul S. si doar semnate de catre intimate (care activeaza în cadrul societatii … SRL). De altfel, desi prin plângerea adresata instantei de fond petenta a criticat solutia procurorului si cu privire la cele dispuse fata de intimate, aceste critici nu au fost reluate în cuprinsul motivelor de recurs si nici sustinute oral în fata instantei cu ocazia dezbaterilor.

De asemenea, în ceea ce priveste infractiunile de înselaciune, fals intelectual si marturie mincinoasa, solutia dispusa fata de intimatul S. este legala si temeinica, pentru considerentele emise de organul de urmarire si retinute de catre instanta de fond. Astfel, nu a existat o inducere în eroare a intimatului, mentiunile din cuprinsul rapoartelor de expertiza nu sunt false (împrejurarea ca pretul indicat ar putea fi necorespunzator realitatii nu are drept consecinta întrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni, esentiala fiind împrejurarea ca intimatul a consemnat în mod real ca nu a realizat inspectia in situ), iar situatia premisa pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa (existenta unei cauze în care se asculta martori) nu este de asemenea întrunita.

Sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz în serviciu de catre intimatul S., Tribunalul retine ca în cadrul celor doua rapoarte de expertiza efectuate acesta avea obligatia de a inspecta nemijlocit imobilul supus evaluarii, obligatie de serviciu pe care acesta nu a îndeplinit-o – asa cum de altfel a si mentionat în mod expres în însasi rapoartele de evaluare. În ceea ce priveste motivatia acestui fapt, sustinerea în sensul ca executorul i-ar fi comunicat ca nu este posibila inspectia nu poate fi retinuta. Astfel, se constata ca evaluatorul nu a efectuat nici un demers în vedere verificarii celor sustinute de catre executor si pentru a încerca inspecteze fizic locuinta. Pe de alta parte, referitor la motivele acestei imposibilitati (locatarul nu ar permite accesul – f. 101 ds.u.p.), Tribunalul retine ca aceasta sustinere nu are suport probator din moment ce nu i s-a solicitat petentei în nici un moment sa permita accesul evaluatorului în imobil. Mai mult, evaluatorul este un profesionist si se confrunta în activitatea sa cu astfel de situatii pe care trebuie sa le rezolve sau sa depuna diligentele necesare pentru a le rezolva, iar în masura în care s-a convins personal de atitudinea reticenta a locatarului putea mentiona în chiar raportul de expertiza motivele pentru care inspectia in situ nu a fost posibila. Desi notificarea debitorului era în sarcina executorului, evaluatorul avea obligatia de a efectua raportul cu respectarea tuturor normelor în materie, ceea ce implica cel putin încercarea de a inspecta imobilul si stabilirea certa a suprafetei acestuia.

Referitor la lipsa unei vatamari a petentei, Tribunalul constata ca evaluatorul a procedat la întocmirea rapoartelor prin metoda valorii de înlocuire, iar la stabilirea pretului tehnic a avut în vedere suprafete de 46,56 mp, respectiv 52,3 mp, în conditiile în care expertiza judiciara efectuata în dosarul de partaj retine o suprafata utila de 49,76 mp (în care nu se include balconul), iar expertiza extrajudiciara efectuata la solicitarea petentei indica o suprafata utila de 50,44 mp (iar balconul are 4,23 mp) – conform releveului receptionat de OJCGC Suceava, f. 68 ds.u.p. De asemenea este de neînteles cum a putut intimatul sa determine gradul de uzura dupa inspectarea obiectivului in situ (f. 36 si 49 ds.u.p.), în conditiile în care ambele rapoarte s-au facut fara ca în prealabil sa se fi facut inspectia in situ. Contradictorie este de asemenea si împrejurarea ca în cuprinsul primului raport se aplica un coeficient de -10% reprezentând individualizarea imobilului în cadrul zonei, pentru ca în cuprinsul celui de-al doilea sa se aplice, pentru acelasi indicator, +10% (diferenta de 20% din pretul tehnic).

Din continutul raportului de expertiza judiciara rezulta ca valoarea de circulatie a apartamentului petentei s-a mentinut constant la 500.000.000 lei ROL, în perioada 24.10.2003 (data raportului) si decembrie 2003 (data ultimului supliment). Aceasta concluzie este în contradictie cu aprecierea evaluatorului intimat (si implicit cu cea a executorului care a considerat ca evolutia pietei imobiliare impune efectuarea unui nou raport), care prin rapoartele întocmite cu prilejul executarii silite a indicat o diferenta de peste 200.000.000 lei ROL între cele doua date. De asemenea, atât raportul realizat în fata instantei cât si cele doua realizate în cursul executarii silite sunt diferite semnificativ de raportul extrajudiciar în ceea ce priveste pretul de circulatie al imobilului (desi preturile tehnice identificate de cei trei experti sunt comparabile).

În ceea ce priveste atitudinea partii vatamate, este adevarat ca aceasta nu a contestat valoarea de circulatie stabilita în cadrul procesului de partaj, însa motivatia oferita (în sensul ca urmarea obligarea la plata unei sulte mai mici) este pertinenta din punct de vedere juridic, desi o astfel de atitudine poate fi condamnabila din alt punct de vedere. Sub aspectul ca plângerea penala a fost formulata la aproximativ 3 ani si jumatate de la data întocmirii raportului de expertiza, tribunalul constata pe de o parte ca aceasta împrejurare nu are relevanta asupra întrunirii elementelor constitutive ale infractiunii, iar pe de alta parte ca petenta a actionat în mod constant împotriva executarii silite, prin actiuni civile, chiar daca cauzele au fost în majoritate solutionate în baza unor dispozitii procedurale. Chiar trecând si peste aceste considerente, trebuie retinut ca legea penala nu distinge dupa cum cel prejudiciat este sau nu diligent ori de buna-credinta.

În consecinta, fata de cele retinute mai sus, Tribunalul constata ca intimatul a procedat la efectuarea ambelor rapoarte de expertiza cu încalcarea dispozitiilor referitoare la inspectarea imobilului, stabilirea suprafetei reale a acestuia si a conditiilor concrete referitoare la raportul cerere-oferta al pietei imobiliare specifice, ceea ce a dus la stabilirea unei valori de piata subestimate a apartamentului petentei si i-a cauzat astfel o vatamate a intereselor legale în cadrul procedurii de executare silita.

Pentru aceste motive, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b va respinge recursul declarat de recurentii intimati S. D. A., G. M. A. si B. E. L. împotriva S.p.478 din 13 noiembrie  2009 pronuntata de Judecatoria Suceava, ca nefondat. În baza art. 193 alin. 6 Cpp va respinge ca nefondata cererea recurentilor intimati de obligare a recurentei petente la plata cheltuielilor judiciare din recurs.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe fiecare dintre recurentii intimati  la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. raportat la art. 3856 alin. 3 C.p.p. va admite recursul formulat de petenta I. E. împotriva sentintei penale nr. 478 din 13 noiembrie  2009 pronuntata de Judecatoria Suceava. Va casa în parte S.p.478 din 13 noiembrie  2009 pronuntata de Judecatoria Suceava si în rejudecare:

În baza art. 278¹ alin. 8 lit. c C.p.p. va admite în parte plângerea formulata de petenta I. E. împotriva ordonantei din 10.04.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Suceava data în dosarul nr. 1591/P/2008 si mentinuta de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Suceava prin rezolutia din 1 iunie 2009 data în dos. nr. 505/II/2/2009.

Va desfiinta în parte ordonantele atacate si trimite cauza Judecatoriei Suceava în vederea solutionarii pe fond a infractiunii de abuz în serviciu contre intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod  penal privind pe intimatul S.D..

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii.  În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare din recurs vor ramâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare