Ucidere din culpă

Prin sentinta penala nr. 340 din 01.07.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava  în dosarul nr. 5126/314/2008, În baza art.178 alin.1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul R. C., la o pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa.

În baza art.81 C.p. s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art.82 C.p.

În baza art.359 al.1 C.p.p. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.p. referitoare la revocarea suspendarii conditionate si executarea pedepsei aplicate în regim de detentie în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.71 C.p. i s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b si lit.c teza finala Cod penal pe durata executarii pedepsei principale si s-a facut aplicarea art.71 alin.5 C.p.

S-a luat act ca partile vatamate D. A. I., domiciliat în …, D. E. domiciliata  în  … si D. D.-G., domiciliat în …  nu s-au constituit parti civile.

În baza art.14 si art.346 C.pr.pen. raportat la 998,999 C.civ s-au admis, în parte, actiunile civile formulate de partile civile P. P., B. (fosta P.) A., P. M., P. G., P. D. si P. E. toti domiciliati în  …. si a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC …. SA, dupa cum urmeaza:

- la plata sumelor de 3000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 2000 lei reprezentând cheltuieli cu parastasele, 2000 lei cheltuieli de transport catre partile civile P. D., P. E., P. P., B. (fosta P.) A., P. M., P. G.;

- la plata sumei de 15000 lei reprezentând daune morale catre partile civile P. D. si P. E.

În baza art.191 C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC … SA la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 700 lei din care suma de 200 lei în fondul Ministerului Public cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de urmarire penala, iar 500 lei în fondul Ministerului Justitiei cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Suceava nr. 5/P/2006 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului R. C. pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin. 1 si 2 C.p.

În motivarea actului de sesizare a instantei s-a retinut ca, în data de 24.11.2005, în jurul orei 22.00, în timp ce se afla în Statia de Sortare Costîna, prin nerespectarea masurilor de prevedere pentru manevrarea si parcarea utilajului cu nr.de inventar 43-76-265, din culpa, l-a accidentat pe P. G. care, în urma leziunilor suferite  a decedat.

Aceasta situatie de fapt a fost probata cu urmatoarele mijloace de proba: proces – verbal de sesizare din oficiu al organelor de politie, rezolutia cu nr. 617/P/2005 din 14.12.2005 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Suceava, proces – verbal de sesizare din oficiu al procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Suceava, proces – verbal cercetare la fata locului, proces – verbal recercetare la fata locului, însotit de planse foto, schita si CD cu fotografii realizate de V. L. la data de 24.11.2005 în localul apartinând PF S. M., declaratiile fratelui victimei, P. P., copie dupa certificatul medical constatator al decesului nr. 70/2005, raportul medico legal de necropsie cu nr. 541/C/12.12.2005 a S.M.L. Suceava, însotit de plansa foto, raport de expertiza medico – legala cu nr. 140/A/26.04.2006 a S.M.L. Suceava, proces – verbal de examinare criminalistica a obiectelor de îmbracaminte apartinând victimei cu care se afla îmbracata în momentul efectuarii necropsiei, însotit de plansa foto, proces – verbal de examinare criminalistica a obiectelor de îmbracaminte apartinând victimei identificate în containerul tip vagon, însotit de plansa foto, raport de expertiza tehnica judiciara cu nr. 328/28.03.2007, raport de constatare tehnico – stiintifica privind detentia comportamentului simulat cu nr. 80944/07.06.2006 a Laboratorului Poligraf Suceava, proces – verbal de examinare criminalistica a organelor de politie, însotit de plansa foto, adresa din data de 12.07.2006 a Serviciului Mecanizare – Transport Suceava din cadrul S.C. ….S.A., proces – verbal de conducere în teren, însotit de plansa foto, proces – verbal de confruntare între învinuitul R. C. si martorul S. A. V., declaratiile inculpatului R. C. si declaratiile martorilor.

În cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati: inculpatul R. C., partea vatamata P. P. si martorii C. C., V. L., B. C., A. I., A. M., A. I., C. D., S. A., S. I., S. M., P. N., H. O., Z. C., D. A. M., declaratiile acestora fiind consemnate în proces-verbal separate atasat la dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta de fond a constatat ca situatia de fapt mentionata în actul de sesizare a fost corect retinuta si pe deplin probata.

Astfel, în dupa amiaza zilei de 24.11.2005, dupa terminarea programului de lucru, în jurul orei 17,00, un grup de aproximativ 12 persoane, toti muncitori la Statia de Sortare Costîna, printre care victima P. G., inculpatul R. C. si martorii P. N., V. L., A. I., B. I., Z. C. si C. D. s-a deplasat la barul apartinând PF S. M., situat pe raza loc. Darmanesti, la o distanta de aproximativ 500 m de balastiera, unde au sarbatorit ziua martorului C. C. Aici grupul mentionat a consumat mari cantitati de bauturi alcoolice, aproximativ 6 sticle de tarie si un litru de vin. În jurul orei 20,00 . C., A. I. si V. L. au parasit localul. De asemenea, între timp, mai multi muncitori au plecat din bar, la petrecere ramânând victima, inculpatul si martorul P. N.

În jurul orei 21,30 P. G. a parasit pentru aproximativ un sfert de ora localul. Desi înainte de acest moment victima a fost bine dispusa, glumind si chiar dansând cu S. M., dupa ce a revenit, s-a asezat pe treptele scarii din lemn situata în interior, unde a stat aproximativ 5 minute fara a scoate vreun sunet, gesticulând haotic din mâini.

Cu ajutorul martorului S. M., P. G. a fost ridicat din acel loc si asezat pe un scaun. Aici a ramas într-o pozitie inerta, având capul aplecat spre piept, alb la fata, parând ca doarme. Având în vedere starea acestuia, inculpatul R. C., martorii P. N. si S. M. l-au dus pe P. G. la autoturismul apartinând lui S. I., venit între timp la fata locului. În tot acest timp, victima a parut în stare de inconstienta, neavând nici un fel de reactie. Cu masina mentionata, cei cinci s-au deplasat la balastiera, unde au ajuns în jurul orei 22,00.

În ziua respectiva, în jurul orei 17,00, martorul S. A. V. a intrat de serviciu, fiind paznic la Statia de Sortare Costîna. Conform declaratiei acestuia, în jurul orei 21,00, un sofer al R.A.D.P. Suceava a venit cu o autobasculanta, întrebând daca R. . s-a întors de la petrecere. Persoana respectiva i-a solicitat lui S. A. V. sa îi spuna inculpatului, în momentul în care revine la unitate, sa încarce basculanta cu material antiderapant, parcând vehiculul în fata corpului de cladire în care sunt amenajate birourile.

În jurul orei 23.00, au ajuns la balastiera sotii S., inculpatul R. C. si martorul P. N., iar ultimii doi mentionati l-au scos pe P. G. din autoturism. Deoarece acesta nu putea sta în picioare, a fost culcat de inculpat si martor pe jos, cu fata în sus, în apropierea containerelor tip vagon unde erau cazati muncitorii.

Întrucât victima nu avea asupra sa cheile usii de acces în baraca, P. N. a parasit incinta balastierei pentru a se întâlni cu martorul C. ., care dormea în aceeasi baraca cu P. G.

Între timp, S. A. V. i-a relatat inculpatului solicitarea soferului R.A.D.P., astfel încât R. C. a pornit încarcatorul frontal pe pneuri marca Slaova Wolla, cu nr. de inventar 43-76-265, care era parcat lânga containerele tip vagon. Inculpatul a condus utilajul prin fata baracilor spre dreapta sa, trecând prin zona dintre containere si locul unde era culcat P. G. Deoarece R. C. a constatat ca utilajul pierde ulei de la o garnitura, a renuntat sa efectueze lucrarea de încarcare cu balast a autobasculantei si a luat hotarârea sa duca vola în locul unde fusese parcata anterior.

În vederea realizarii scopului propus, inculpatul a efectuat o manevra spre înapoi, cu spatele. Întrucât utilajul nu avea luminile de mers înapoi în functiune, vizibilitatea din cabina era foarte redusa, desi locul în care fusese culcat P. G. se afla la aproximativ 15 m de un stâlp cu bec.

În momentul când utilajul a ajuns în apropierea ultimei baraci, în vederea parcarii, era necesara efectuarea unei manevre cu spatele, pe directia dreapta spate. Inculpatul, care nu era dirijat la mersul înapoi, se afla întors pe jumatate în scaunul de conducere spre dreapta, privind prin geamul din spate, astfel încât partea stânga spate era în afara câmpului vizual a lui R. C. În acest moment al virajului, roata stânga fata a utilajului, aflata înclinata în curba – fiind roata directoare, a prins partial sub ea bazinul victimei P. G., în locul în care era culcat.

În timpul efectuarii manevrei de mers înapoi, martorul S. A. V. s-a deplasat pe jos în urma utilajului, astfel încât vedea fata acestuia. În partea din fata vola avea cupa ridicata de la sol aproximativ 30 – 40 cm. În momentul în care inculpatul R. C., a virat utilajul catre partea stânga în sensul de deplasare al martorului, cu intentia de a-l parca, S. A. V. a observat cum cupa acestuia a ajuns deasupra victimei.

Martorul a mentionat ca P. G. era asezat cu spatele pe sol si fata în sus. În momentul efectuarii manevrei de mers înapoi, când utilajul a ajuns în apropierea victimei a observat ca aceasta a fost întoarsa pe o parte, fara a fi rasucita. I-a strigat lui R. C. sa opreasca, fara a fi auzit.

Dupa ce inculpatul a parcat utilajul la aproximativ 10 – 15 m de locul unde se afla P. G., martorul i-a relatat lui R. C. ca a trecut peste P. G. si l-a agatat cu cupa. Ce doi s-au deplasat spre locul unde se afla acesta, fara a auzi vreun sunet, însa P. G. respira.

Ulterior inculpatul si P. N., reîntors la balastiera împreuna cu martorul C. D., l-au ridicat pe P. G., l-au dus în baraca si l-au pus pe pat, unde în timpul noptii a decedat.

Asa cum rezulta din procesul – verbal de cercetare la fata locului realizata de organele de politie la data de 25.11.2005 în prezenta martorului asistent P. N. dar si a inculpatului R. C., în unul din vagoanele dormitor folosite de muncitori, pe patul din dreapta jos a fost identificat cadavrul victimei, asezata cu fata în sus. P. G. era îmbracat cu o camasa de corp de culoare alba si pantaloni de culoare închisa, tip blug care erau rupti în zona prohabului. Cadavrul era rigid si prezenta o vânataie în partea dreapta a bustului. Cei doi colegi de serviciu au mentionat ca au fost împreuna cu victima la localul apartinând PF S. unde au consumat bauturi alcoolice pâna în jurul orei 22.00, când lui P. G. i s-a facut rau. Întrucât nu putea sta în picioare, victima a fost transportata la statia de sortare, unde a fost culcata în patul unde a fost gasita decedata. C. D., a mentionat ca a dormit în acelasi vagon cu P. G. care pe parcursul noptii s-a foit si a respirat greu, fara a da importanta acestui lucru, întrucât cunostea starea avansata de ebrietate în care se afla colegul sau de munca. Când s-a trezit, în jurul orei 04.30, a observat ca victima decedase.

Din raportul medico–legal de necropsie cu nr. 5411/C/12.12.2005 a S.M.L. Suceava a rezultat ca moartea lui P. G. a fost violenta si s-a datorat socului traumatico – hemoragic cu hemoperitoneu instalat ca urmare a rupturii vezicii urinare si fracturii complexe la bazin. Dupa morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin comprimarea corpului (bazinului) între doua planuri dure. În momentul decesului, victima se afla în stare de intoxicatie etilica acuta, cu alcoolemie de 3,15 g %o. Prin gravitatea lor, leziunile au fost sigur si direct letale. Moartea lui P. G. poate data din 25.11.2005.

În cauza s-a dispus si efectuat o expertiza medico – legala pentru precizarea mecanismului de producere a leziunilor.

Asfel, conform expertizei cu nr. 140/A/26.04.2006 a S.M.L. Suceava, dupa topografia lor, leziunile s-au putut produce prin comprimarea bazinului victimei între doua planuri dure dintre care unul reprezentat de un obiect contondent cu lungimea de cel putin 30 cm, prezentând proeminente aflate la o distanta de aproximativ 8 cm una de alta si de sol. Zona excoriata de 12/6 cm cu crusta hematica din fosa iliaca dreapta s-a putut produce prin comprimare de catre un corp contondent pe un plan osos (creasta iliaca). Plagile contuze, relativ superficiale, dispuse orizontal în regiunea pelviana, situate la dimensiune ce variaza între 6,5 cm, 7 cm si 8 cm au putut fi produse prin comprimare cu un obiect contondent prezentând proeminente aflate la o distanta de aproximativ 8 cm una de alta.

Zonele echimotice, usor confluente de la nivelul membrelor inferioare, fata anterioara si posterioara a ambelor coapse, regiunea poplitee si 1/3 superioara a gambei drepte au putut fi produse prin comprimarea brusca urmata de oprirea circulatiei si staza masiva venoasa la nivelul membrelor inferioare si a micului bazin, mai putin probabil prin lovire activa. În momentul producerii comprimarii, victima se afla în pozitie de clinostatism (culcat). Având în vedere gravitatea leziunilor si sediul lor, P. G. nu ar fi putut sa se mobilizeze de la locul accidentului, luând diferite pozitii. Între producerea leziunilor si momentul decesului, durata de timp este greu de aproximat, avându-se în vedere si starea de intoxicatie etilica.

 Concluziile expertizei medico-legale s-au coroborat cu procesul verbal din data de 26.11.2005 de examinare criminalistica a utilajului marca „Wolla”, care a fost condus în noaptea de 24/25.11.2005 de R. C. în incinta punctului de lucru Costîna pe raza comunei Darmanesti, în care s-a constatat ca latimea anvelopei este de 60 cm, toate cele patru anvelope sunt acelasi model, prevazute pe banda de rulare cu adâncituri dispuse paralele cu o grosime spre interiorul anvelopei de 4 cm, la partea mediana de 4 cm, iar spre exterior de 7,5 cm, fiind situate simetric la 12,5 cm una fata de cealalta. În partea din fata se afla montata o lama metalica cu latimea de 25 cm, grosimea de 1,5 cm si lungimea de 2,77 cm, prevazuta cu 9 dinti din otel dispusi la o distanta între 14 si 16 cm. Din declaratia lui R. C. rezulta ca lama metalica a fost montata ulterior, fiind de aceleasi dimensiuni cu cea veche existenta în momentul producerii accidentului. Pe partea inferioara a cupei, în zona exterioara, se afla transversal patru proeminente metalice, cu o grosime de 0,5 cm dispuse paralel una fata de cealalta.

De asemenea, din cuprinsul procesului verbal de examinare criminalistica a hainelor cu care era îmbracata victima rezulta ca pantalonii tip salopeta prezentau în partea din fata, în zona prohabului, rupturi prin agatare la distanta de 30 cm de partea superioara si 10 cm de prohab, care se continuau cu ruptura pe o distanta de 12 cm a prohabului, în partea dreapta a acestuia pe verticala. De la prohab, pe cracul stâng, pantalonul era descusut pe o portiune de 16 cm, iar de la prohab, pe cracul drept, pe o portiune de 7 cm. Buzunarul stâng aplicat pe partea din fata a fost gasit descusut pe o lungime de 20 cm, pe toata portiunea dinspre prohab. Partea posterioara a pantalonului, pe cracul stâng, pe cusatura exterioara, în zona genunchiului, la 54 de cm de bata superioara, prezenta o portiune descusuta pe o lungime de 20 cm. Pantalonii de tip blug, pe cracul drept, la 5 cm de prohab, prezentau o ruptura de 10 cm, inclusiv bata. În continuarea fermoarului, pantalonii prezentau o ruptura situata spre interior pe o lungime de 17 cm. De asemenea, pantalonii prezentau, în zona buzunarului stâng, o ruptura de 12 cm lungime.

Martorul S. A. V. a declarat ca inculpatul a renuntat sa încarce basculanta cu material antiderapant si a efectuat o manevra de deplasare cu spatele a utilajului, pe acelasi drum, având cupa ridicata la nivelul aratat anterior. S. A. V. a mai mentionat ca, la un moment dat, victima a fost agatata de cupa utilajului, fiind întoarsa pe o parte, la un moment dat observând ca partea de jos a corpului victimei era sub cupa volei, iar cealalta jumatate în afara acesteia. Dupa incident inculpatul a parcat cu spatele în zona parcului auto, dupa primul vagon dormitor.

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara nr.328/28.03.2007 efectuat în cauza, în ceea ce priveste cauzele favorizante ale producerii accidentului, expertul a mentionat starea de intoxicatie etilica acuta a victimei, care în momentul decesului avea o alcoolemie de 3,15 g %o. Moartea s-a produs dupa minim doua ore din momentul accidentului. Având în vedere ca într-o ora ficatul poate produce prin oxidare cca. 0,15 g%o rezulta ca în momentul accidentului, alcoolemia era mai mare, de aproximativ 3,5 g%o. Tinând cont ca la 3 g %o perceptia senzoriala este profund alterata, iar la 4 g%o se instaleaza coma alcoolica, este cert ca P. G. era inconstient în momentul accidentului. O alta cauza favorizanta a reprezentat-o împrejurarea ca utilajul avea farurile de mers înapoi nefunctionale, astfel încât pentru efectuarea unei asemenea manevre vizibilitatea era foarte scazuta. Conducerea înapoi, conform legislatiei rutiere, respectiv art. 165 alin. 1 lit. b din Regulament, este interzisa pe o distanta mai mare de 50 m. Desi nu suntem în situatia circulatiei pe drumurile publice, regulile speciale se aplica si în acest caz, respectiv inculpatul putea sa conduca utilajul înapoi numai pilotat.

În legatura cu posibilitatea de evitare a producerii accidentului, expertul mentioneaza ca victima, din cauza starii de intoxicatie etilica acuta, nu putea evita în niciun fel producerea acestuia. Din punct de vedere uman, sotii S. I. si M., împreuna cu P. N. si R. ., puteau evita accidentul daca duceau victima într-un loc lânga baraci si nu ar fi abandonat-o în mijlocul drumului de santier.

R. C. putea evita accidentul daca nu conducea utilajul fara lumini de mers înapoi, pe o distanta mai mare de 50 m depilotat si ar fi tinut minte unde, el si ceilalti mentionati anterior, au asezat victima culcata pe sol.

Expertul a mai mentionat ca în sarcina conducatorului utilajului R. C. se poate retine încalcarea art. 12 din Normele Generale de Protectia Muncii, aprobate prin Ordinul Comun cu nr. 508/933/2002 al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale (act în vigoare la data producerii accidentului), conform caruia angajatii îsi desfasoara activitatea în asa fel încât sa nu expuna la pericole de accidente persoana proprie sau alti angajati, având obligatia utilizarii corecte a echipamentelor tehnice, precum si  încalcarea Regulamentului de ordine interioara, care interzice angajatilor sa lucreze pe agregate în afara programului normal de munca.

În prima declaratie data, inculpatul a mentionat ca în realitate victima a fost lasata la o distanta de aproximativ 1,5 m de baraca. Dupa ce i-a spus paznicul ca ar fi trecut peste P. G,, l-a întrebat pe P, N, daca a vazut ceva pe sub cupa volei, acesta spunându-i sa se culce linistit. A aratat ca pe timpul mersului înapoi cu vola nu functionau farurile ce trebuiau utilizate pentru o asemenea manevra, drumul fiind luminat numai de lampile de avarie. Victima a fost ridicata de inculpat si P, N,, moment în care a aparut si S, A, V,, care i-a spus ca a trecut cu utilajul peste P. 

Ulterior, inculpatul a declarat ca victima a fost data jos din masina la o distanta de 20 m de baraca, unde a fost întinsa pe zapada, dupa care s-a dus la utilaj pe care l-a pornit si cu care s-a deplasat prin incinta punctului de lucru, trecând cu siguranta pe lânga P. G. A parcurs o distanta de aproximativ 100 m, dar sesizând ca îi curge ulei, a revenit spre locul unde fusese anterior parcat. Dupa ce a coborât din masina, împreuna cu P. N., au dus victima în interiorul vagoanelor folosite pentru dormit, unde l-au asezat pe un pat, fara a observa nimic suspect.

Instanta de fond a apreciat ca declaratiile inculpatului, în sensul ca ar fi trecut cu Wola în mod sigur pe lânga corpul victimei, sunt contrazise de declaratiile martorului S. A. V. care se coroboreaza cu concluziile expertizei medico legale efectuate din care rezulta ca leziunile s-au putut produce prin comprimarea corpului (bazinului) între doua planuri dure dintre care unul reprezentat de un obiect prezentând proeminente aflate la o distanta de aproximativ 8 cm una de alta si de sol, precum si cu concluziile proceselor verbale de examinare criminalistica din care reiese ca anvelopele sunt prevazute pe banda de rulare cu adâncituri dispuse paralel, cu grosimea spre interiorul anvelopei de 4 cm, la partea mediana de 4 cm, iar spre exteriorul cauciucului de 7,5 cm, fiind simetrice la distanta de 12,5 cm una fata de alta, aspecte ce sustin situatia de fapt retinuta, în sensul ca roata a prins partial corpul lui P. G.

De asemenea, inculpatul a mai aratat ca martorul S. V. nici nu era de fata în momentul în care a condus wola, aspect contrazis de catre martora S. M. care a declarat ca în momentul în care a ajuns la balastiera, acolo se afla paznicul, un baiat tânar cu mustata.

Astfel, prima instanta a apreciat ca varianta sustinuta de catre inculpat în sensul ca victima ar fi fost lovita de un autoturism în timpul cât se afla la bar, astfel cum declara martora D. A. M., aceasta fiind cauza decesului nu este sustinuta de probele administrate în cauza. Astfel, expertiza medico-legala efectuata concluzioneaza ca, prin gravitatea lor, leziunile au fost strict si direct letale. Victima P. G. nu ar fi putut sa se mobilizeze de la locul accidentului, luând diferite pozitii, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati. De altfel, chiar inculpatul a declarat în fata instantei ca, în momentul în care l-a asezat pe P. G. pe pamânt, precum si atunci când l-a transportat în camera, acesta respira. Martorii S. M. si S. I. au mentionat ca în timpul cât P. G. a fost deplasat cu autoturismul spre balastiera, nu au vazut ca victima sa prezinte vreun semn în urma unei agresiuni. De asemenea, martorii A. I., V. L. si C. C. au precizat ca la plecare au dat mâna cu victima, fara însa sa constate ceva anormal la comportamentul acestuia. În ceea ce priveste declaratiile martorului P. N., instanta constata ca acestea sunt contradictorii în ceea ce priveste comportamentul victimei în timpul transportului catre balastiera, în prima declaratie mentionând ca aceasta dadea din mâini, la un moment dat a încercat sa o apuce de mâna pe martora S. M., iar în fata instantei faptul ca pe timpul transportului nu a avut nicio reactie. De asemenea, martorul C. D. a declarat în fata instantei ca, în momentul în care victima a fost adusa în vagon, hainele erau rupte, aspect ce se coroboreaza si cu declaratiile martorilor care au observat victima a doua zi dupa accident.

Fata de cele mai sus-retinute, instanta de fond a constatat ca în drept, fapta inculpatului R. C. care, în data de 24.11.2005, în jurul orei 22.00, în timp ce se afla în Statia de Sortare Costîna, prin nerespectarea masurilor de prevedere pentru manevrarea utilajului tip wola, din culpa, l-a accidentat pe P. G. care, în urma leziunilor suferite, a decedat, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.1, 2 Cod penal.

Astfel, inculpatul a încalcat prevederile art.165 alin.1 lit.b din HG nr.85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice întrucât a condus utilajul fara lumini de mers înapoi, pe o distanta mai mare de 50 m depilotat, precum si prevederile art.12 din Normele Generale de Protectia Muncii, aprobate prin Ordinul Comun cu nr. 508/933/2002 al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, conform caruia angajatii îsi desfasoara activitatea în asa fel încât sa nu expuna la pericole de accidente persoana proprie sau alti angajati, având obligatia utilizarii corecte a echipamentelor tehnice.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanta a constatat ca inculpatul a savârsit infractiunile cu vinovatie sub forma culpei simple, acesta nu a prevazut rezultatul faptei, desi trebuia si putea sa-l prevada. Prima instanta a retinut ca atitudinea faptuitorului fata de fapta si de consecintele acesteia se obiectiveaza în actiunile sale anterioare, concomitente si ulterioare comiterii faptei si trebuie stabilita pe baza de probe. Astfel, cunoscând locul unde se afla victima,  faptul ca aceasta nu se putea deplasa de acolo si ca, în drumul parcurs, utilajul trece pe lânga aceasta, precum si faptul ca farurile din spate ale utilajului nu functionau, acesta nefiind pilotat, fara a avea vizibilitatea necesara manevrarii wolei în siguranta,  inculpatul trebuia si putea sa prevada ca risca sa accidenteze victima.

La aplicarea si individualizarea pedepsei inculpatului R. C, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art.72 C.p, si anume limitele de pedeapsa pentru infractiunea savârsita, gradul de pericol social concret al faptei savârsite de inculpat, împrejurarile în care aceasta a fost comisa astfel cum rezulta acestea din situatia de fapt retinuta, persoana inculpatului –necunoscut cu antecedente penale.

În functie de toate aceste circumstante reale si personale, prima instanta a apreciat ca o pedeapsa îndreptata spre minimul special reprezinta o masura de constrângere, dar si un mijloc de reeducare eficient, raspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.52 Cod penal.

Apreciind, în contextul probelor deja administrate, ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, luând în considerare în acest sens faptul ca inculpatul se afla la prima confruntare cu rigorile legii penale, în baza art.81 C.p. instanta de fond a suspendat conditionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art.82 C.p.

În baza art.359 al.1 C.p.p., prima instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.p. referitoare la revocarea suspendarii conditionate si executarea pedepsei aplicate în regim de detentie în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare. 

În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta de fond a retinut ca natura faptei savârsite, modalitatea de comitere, urmarile produse, ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.p., motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei. Totodata se va face aplicarea art.71 alin.5 C.p.

Pe latura civila, analizând conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998,999 Cod civil,  art.1000 alin.3 Cod civil, instanta de fond a constatat urmatoarele:

La data producerii accidentului, inculpatul era angajat la SC ….SA, iar utilajul condus de acesta era detinut de catre societate si folosit de catre inculpat în vederea exercitarii functiilor încredintate de catre societate. Conform art.1000 alin.3 Cod civil, comitentii raspund pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor în functiile ce li s-au încredintat, asadar, pentru ca raspunderea comitentului sa fie angajata, este necesar ca în persoana prepusului sa fie întrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie prevazute de art.998-999 Cod civil, respectiv existenta unui prejudiciu suferit de partea civila, a unei fapte ilicite a prepusului prin care s-a cauzat acel prejudiciu si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita savârsita de prepus si prejudiciul cauzat partii civile, precum si doua conditii speciale, existenta raportului de prepusenie si prepusul sa fi savârsit fapta în functiile încredintate.

Instanta de fond a retinut ca fiind dovedite conditiile mentionate, neavând relevanta faptul ca inculpatul a savârsit fapta ilicita în afara programului de lucru cât timp se afla în exercitarea unei sarcini în legatura cu atributiile de serviciu ale acestuia.

Prima instanta a retinut ca fundamentarea raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului se bazeaza pe ideea de garantie, respectiv garantie a comitentului în solidar cu prepusul fata de victima prejudiciului, garantie menita sa ofere victimei posibilitatea de a fi despagubita.

Referitor la actiunea civila exercitata de catre partile civile P. P., B. (fosta P.) A., P. M., P. G., P. D. si P. E., instanta de fond a constatat ca acestia s-au constituit parti civile în cauza cu suma de 70.000 lei (f. 90) din care 2000 lei, reprezentând cheltuieli de transport la proces din luna septembrie pâna în prezent, 20.000 lei cheltuieli de înmormântare si cu parastasele, 6000 lei achitarea unui credit bancar la BRD, 7000 lei reprezentând un grilaj de piatra funerara, 2500 lei cheltuieli cu transportul în cursul urmaririi penale, iar partile civile P. D. si P. E.  (f121,122) au solicitat daune morale  în cuantum de 32.500 lei (diferenta pâna la 70.000 lei reprezentând cheltuielile mentionate).

În ceea ce priveste daunele materiale solicitate, partile nesolicitând probe în dovedirea acestora, instanta de fond a avut în vedere ca nu a fost dovedita contractarea si achitarea creditului bancar mentionat si nici contravaloarea grilajului de piatra funerara.

În privinta celorlalte cheltuieli, fiind evident ca partile au suferit un prejudiciu material, luând în considerare în acest sens argumentul notorietatii, instanta de fond  a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC … SA, la plata sumelor de 3000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 2000 lei, reprezentând cheltuieli cu parastasele, 2000 lei cheltuieli de transport catre partile civile P. D., P. E., P. P., B. (fosta P.) A., P. M., P. G.

Referitor la daunele morale solicitate de catre partile civile P. D. si P. E., prima instanta a apreciat ca suma de 15000 lei reprezinta o reparatie echitabila si justa a prejudiciului moral suferit de acestea, sens în care a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC … SA la plata acestor sume.

Instanta de fond a luat act ca partile vatamate D. A. I., D. E. si D. D.-G. nu s-au constituit parti civile.

În baza art.191 C.p.p. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC … SA la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 700 lei din care suma de 200 lei în fondul Ministerului Public cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de urmarire penala, iar 500 lei în fondul Ministerului Justitiei cu titlu de cheltuieli judiciare din faza de judecata.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava,  inculpatul R. C. si partea responsabila civilmente SC … SA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin motivele de apel depuse la fila 6 ds., Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale atacate si în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsa orientata spre maximul prevazut de lege si înlaturarea prev. art. 64 lit. c Cod penal. În motivare, a aratat ca interzicerea acestui drept este determinata de periculozitatea condamnatului care s-a folosit de functia, de profesia sa pentru a savârsi infractiunea. Prin savârsirea infractiunii, folosindu-se de functia, de profesia sa, condamnatul este socotit nedemn sa o mai exercite în continuare, pe o anumnita perioada de timp, stabilita de instanta. Raportat la situatia de fapt, a apreciat ca în cauza nu se poate retine ca inculpatul R. C. s-a folosit de o activitate, profesie sau functie pe care o detinea pentru savârsirea infractiunii. Totodata, a apreciat ca nu se poate retine faptul ca aceasta calitate a fost determinata în savârsirea infractiunii, în sensul ca s-a folosit de aceasta pentru producerea rezultatului incriminat de legea penala. Astfel, instanta urmeaza a avea în vedere faptul ca interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal poate fi dispusa doar atunci când infractiunea a fost comisa cu intentie, iar la stabilirea si individualizarea pedepsei, va avea în vedere modul si mijloacele de savârsire a faptei, urmarea produsa prin savârsirea infractiunii si nu în ultimul rând persoana si conduita inculpatului, care a negat comiterea infractiunii.

În consecinta, a apreciat ca prin aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal, nu este atins scopul preventiv si educativ al pedepsei.

Inculpatul R. C., prin aparatorul sau, a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale atacate si în rejudecare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penala.

În motivare, a aratat ca din probele administrate în cauza nu rezulta ca se face vinovat de savârsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 1 si 2 C.p., solutia de condamnare fiind data doar pe baza declaratiei unui singur martor ocular si a probelor stiintifice incomplete, care nu au stabilit daca urmele lasate de wola corespund cu cele de pe corpul victimei. A mai aratat ca instanta de fond a retinut ca anvelopa vehiculului de 4 tone ar fi prins partial corpul victimei, ori daca aceasta ar fi presat abdomenul victimei, ar fi strivit organele interne ale acesteia, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât din raportul de necropsie a rezultat ca aceste organe erau integre. Fata de probatoriul administrat în cauza, a apreciat ca nu poate fi condamnat pentru o fapta pe care nu a comis-o, având în vedere presupunerea expertului care a concluzionat ca este posibil ca victima sa fi fost lovita partial de anvelopa si declaratia unui singur martor ocular, care la întrebarile instantei de fond, a aratat ca nu-si mai aminteste cum s-au întâmplat lucrurile. Astfel, a considerat ca în cauza se impune aplicarea principiului “in dubio pro reo”, toate probabilitatile si presupunerile rezultate din probele stiintifice nu fac decât sa nu rastoarne prezumtia de nevinovatie care profita inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, a aratat ca a solicitat în fata instantei de fond respingerea actiunii civile ca tardiv formulata, întrucât partile vatamate s-au constituit parti civile dupa mai multe termene de judecata, însa instanta nu a tinut cont de acest lucru. A mai aratat ca instanta de fond a acordat despagubiri civile partilor vatamate, în conditiile în care acestea nu au dovedit latura civila, acordând aceste despagubiri dupa propria apreciere, fara sa lectureze sentinta de partaj în care partile civile acestea au aratat ca au cheltuit o suma mult mai mica cu înmormânatarea, respectiv 3480 lei.  Mai mult decât atât instanta de fond a dispus introducerea în cauza a mostenitorilor partilor civile, însa fara a dispune emieterea de adrese acestora pentru a le preciza ca se pot conctitui parti civile în cauza, trecând la solutionarea laturii civile.

Partea responsabila civilmente SC … SA a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale atacate si în rejudecare, achitarea inculpatului si înlaturarea dispozitiei privind obligarea sa la despagubiri civile, motivat de faptul ca nu poate avea calitate de parte responsabila civilmente în cauza. În motivare, a aratat ca instanta de fond a preluat în întregime datele retinute în actul de sesizare al instantei, ignorând probele cu privire la accidentul a carei victima a fost P. G., respectiv acesta s-a produs în afara orelor de program si fara a avea legatura cu munca sa, asa cum si inculpatul a aratat ca a actionat în afara programului de lucru, fara a desfasura o munca în favoarea SC … Sa, în intervalul orar 22:30-23:00, societatea neavând obligatii de nici o natura fata de RADP Suceava sau raporturi contractuale. Referitor la expertiza efectuata privind dinamica incidentului din incinta balastierei SC … Sa unde “ se odihnea” victima, expertul a aratat în mod clar ca incidentul din balastiera unde se aflau dormitoarele muncitorilor, daca a existat, acesta s-a produs cu încalcarea tuturor regulamentelor de ordine interioara, contract de munca, fisa postului si normele de protectie a muncii. Însa, instanta de fond a motivat ca nu are relevanta faptul ca incidentul s-a produs în afara orelor de program, fara a avea legatura cu incidentul, întrucât totuti inculpatul se afla în exercitarea unei sarcini în legatura cu atributiile sale de serviciu. Astfel, a apreciat ca aceasta motivare nu poate fi primita, în conditiile în care  SC … Sa nu avea nici un fel de relatii de colaborare cu RADP Suceava, iar inculpatul nu a primit nici un ordin scris sau verbal ca sa lucreze pentru RADP Suceava în timpul programului sau înafara programului de lucru. Fata de cele aratate, a apreciat ca nu poate avea calitate de parte responsabila civilmente în prezenta cauza. Sub aspectul laturii civile, a aratat ca în mod gresit instanta l-a obligat pe incupat la plata despagubirilor civilse, fara a exista vreo proba în acest sens.

Analizând actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta apelata, din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, în conformitate cu dispozitiile art. 371 si 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca apelurile  declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava, inculpatul R. C. si partea responsabila civilmente SC … SA  sunt fondate, din urmatoarele considerente:

În ceea ce priveste latura penala a cauzei, Tribunalul urmeaza a examina în primul rând sustinerile inculpatului si ale partii responsabile civilmente, care au sustinut ca este incident cazul de achitare prevazut de art. 10 lit. c Cpp.

Sub acest aspect, prima instanta a facut o analiza detaliata a probatoriului administrat, în toata complexitatea sa (declaratii si probe stiintifice), si a analizat sustinerile inculpatului constând în aceea ca utilajul condus de acesta nu l-ar fi atins pe defunct, concluzionând în mod corect ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii si ca aceasta a fost savârsita de inculpat. Instanta de apel îsi însusete analiza efectuata de instanta de fond cu privire la stabilirea situatiei de fapt si atitudinea subiectiva a inculpatului, urmând a completa cele retinute prin prisma probatoriului administrat în apel si a criticilor/cererilor formulate de parti.

În primul rând în ceea ce priveste concluziile investigatiilor medico-legale, atât raportul de expertiza 670/A din 25.11.2009 (f. 110 dsapel) cât si avizul nr.20437 din 17.03.2010 al Comisiei de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale (f. 172 dsapel) concorda în aspectul esential – modalitatea concreta în care corpul victimei a fost comprimat si daca leziunile traumatice au fost produse de utilajul volla sau alt autovehicul trebuie stabilite pe cale de ancheta întrucât nu sunt criterii medico-legale pentru clarificarea aspectelor sus-mentionate.

În consecinta, având în vedere ca aceste concluzii ale expertizei au fost avizate de catre Comisia de avizare, iar între cele doua acte medico-legale nu exista contradictii, efectuarea unor investigatii medicale suplimentare nu se justifica. Desi este adevarat, asa cum a sustinut aparatorul inculpatului, ca nu s-a raspuns la întrebarea instantei referitoare la care parte a vehicolului ar fi comprimat corpul victimei, aceasta împrejurare se explica neechivoc prin aceea ca nu se poate stabili, din punct de vedere medico-legal, daca leziunile traumatice au fost produse de utilajul volla sau alt autovehicul. Pe de alta parte, solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale, este atât netemeinica (întrucât investigatiile medico-legale efectuate nu sunt contradictorii) cât si nelegala. Din cuprinsul HG 774/2000 rezulta ca, urmare a avizului Comisie de avizare si întrucât aceasta nu a considerat necesara o noua expertiza, se poate solicita doar, în conformitate cu art. 26 alin. 1 teza ultima, avizul Comisiei superioare medico-legale; ulterior acestui moment o noua expertiza poate fi efectuata doar în conditiile art. 28 din HG 774/2000.

În ceea ce priveste dinamica accidentului, asa cum aceasta rezulta din probatoriul administrat, Tribunalul retine ca defunctul a fost agatat de partea de dedesubt a cupei vollei, asa cum a sustinut în mod constant martorul S. A. V. (foto 18, f. 152 dsup). Sustinerea inculpatului în sensul ca victima a fost lovita de un autovehicul în momentul în care a iesit din barul martorilor S. nu poate fi primita fata de concluziile actelor medicale (în sensul ca, asa cum a retinut si instanta de fond, leziunile au fost strict si direct letale), fata de declaratiile martorilor ce au vazut comportamentul victimei de la bar pâna la santier si fata de momentul în care aceasta sustinere a fost facuta (la un interval mare de timp de la data decesului, iar singurul martor – identificat de asemenea cu întârziere de catre inculpat – a afirmat cu certitudine ca incidental observat a avut loc pe data de 25.11.2005, f. 142 dsfond).

Pe de alta parte, pantalonii defunctului erau rupti (asa cum rezulta din procesul verbal de examinare criminalistica), iar martorii audiati nu au indicat ca pantalonii ar fi fost rupti în timpul în care defunctul s-a aflat la bar sau în timpul transportului. Chiar inculpatul a aratat (f. 101 verso dsup) ca daca defunctul ar fi avut pantalonii rupti în timpul transportului ar fi ramas dezbracat.

Examinând sustinerile martorilor si ale inculpatului referitor la locul în care acesta din urma si martorul P. l-au lasat pe defunct (respectiv distanta fata de baraca), Tribunalul constata semnificative contradictii. Atât martorii S. cât si inculpatul si martorul P. au aratat ca masina ce l-a transportat pe defunct s-a oprit la intrarea în statie de sortare, iar defunctul nu se putea deplasa singur, din cauza starii de ebrietate. Martorul S. a sustinut în mod constant, atât în cursul urmaririi penale cât si în fata instantei, ca defunctul a fost asezat initial pe zapada, în apropierea locului în care a oprit masina si nu lânga baraci (martorul a si indicat locul respectiv – foto 17 f. 152 dsup). Aceasta sustiunere se coroboreaza cu declaratia initiala a martorului P. (f. 201 dsup), conform careia defunctul era greu de deplasat si nu stiau daca are cheia de la baraca, astfel ca martorul a plecat dupa C. D. Inculpatul este singurul care a sustinut în mod expres si constant (cel putin în declaratiile date în calitate de învinuit, desi în declaratiile de martor pare a acredita sustinerile martorilor indicati mai sus) ca defunctul a fost lasat la 1,5 – 3 m distanta de baraca. Aceasta sustinere nu se coroboreaza cu declaratiile vreunui martor date în cursul urmaririi penale, ci doar, partial si implicit, cu declaratiile date de martora S. si martorul P., date în fata instantei (la peste 3 ani de la data incindentului), dar care însa nu indica distanta fata de baraca ci doar ca defunctul a fost deplasat în aceasta directie.

Sustinerile inculpatului sunt contradictorii si cu privire la altze aspecte, sustinând initial ca martorul P. l-ar fi asistat atunci când a mers înapoi cu volla (f. 100 verso dsup), pentru ca ulterior sa revina si sa arate (asa cum sustine si martorul P.) ca acest martor a revenit dupa ce s-a dat jos din utilaj (f. 108 dsup). Pe de alta parte, afirmatiile martorului S., esentiale în retinerea situatiei de fapt, sunt considerate de instanta de apel ca fiind credibile. Desi initial nu a declarat organelor de urmarire penala ca volla condusa de inculpat l-ar fi atins pe defunct, faptul ca a vazut acest moment este confirmat de inculpat care a sustinut în mod constant ca, dupa ce a coborât din volla, martorul S. i-a spus ca a vazut când cupa vollei l-a atins pe defunct.

În consecinta, având în vedere cele retinute atât în cuprinsul prezentei decizii cât si motivarea instantei de fond, Tribunalul concluzioneaza ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, iar inculpatul este autorul acesteia.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul apreciaza ca acestea au fost just si proportional individualizat si nu se impune a fi redozat în sensul coborârii acestora sub minimul special prevazut de lege, astfel cum a solicitat aparatorul inculpatului în prezenta cale de atac.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurari drept circumstante atenuante este atributul instantei de judecata si, deci, lasata la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere se va tine seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost savârsita, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de elementele care caracterizeaza persoana faptuitorului.

Ori în speta, având în atentie cerintele art. 74 Cod penal si tinând cont de natura faptei, de împrejurarile în care a fost savârsita, Tribunalul considera ca nu se impune retinerea în favoarea sa a circumstantelor atenuante. De altfel, instanta constata ca împrejurarile invocate de catre apelant, desi  nu constituie circumstante atenuante, au fost în mod corect avute în vedere de catre instanta de fond la individualizarea judiciara a pedepselor aplicate, acestea cuantificându-se la nivelul minimului special. De asemenea, pentru aceleasi motive, nu este fondat nici apelul Parchetului în sensul aplicarii unei pedepse mai severe fata de inculpat, cuantumul individualizat de prima instanta si modalitatea de executare fiind apreciate si de catre Tribunal ca suficiente pentru realizarea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de art. 52 Cp.

Sub aspectul aplicarii pedepsei accesorii, instanta de apel îsi însuseste în totalitate critica formulata de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava si urmeaza a dispune doar interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b, cu titlu de pedeapsa accesorie.

În ceea ce priveste solutionarea actiunii civile, criticile formulate atât de inculpat cât si de partea responsabila civilmente sunt întemeiate sub aspectul stabilirii daunelor materiale. Cheltuielile de transport acordate de catre prima instanta nu au fost în nici un fel dovedite astfel ca obligarea inculpatului si a partii responsabile civilmente la plata acestora nu se justifica în nici un cuantum. Sub aspectul cheltuielilor de în mormântare si a praznicelor ulterioare, Tribunalul constata ca prin S.civ.552 din 8.11.2006 a Judecatoriei Saveni, irevocabila (f. 135 ds apel), s-a stability cu autoritate de lucru judecat ca totalul cheltuielilor de înmormântare si a preznicelor ulterioare este de 3480 lei, suma ce urmeaza a fi retinut si de catre instanta penala.

Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. tribunalul admite apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava, inculpatul R. C. fiul lui I. si V., si partea responsabila civilmente SC … SA, cu sediul în …, împotriva S.p.340 din 1.07.2009 a Judecatoriei Suceava.

Desfiinteaza în parte sentinta apelata, iar în rejudecare dispune:

În baza art. 71 Cp interzice inculpatului drepturile accesorii prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b cu titlu de pedeapsa accesorie.

În baza art. 14 si 346 C.p.p., raportat la art. 998 C.civ. obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de 3480 cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare si praznice ulterioare) catre partile civile P. D., P. E., P. P., B. (fosta P.) A., P. M. si P. G.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu sunt în contradictie cu prezenta decizie

Domenii speta

Spete similare