Ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Radauti la data de 27 ianuarie 2011, sub nr. 502/285/2011, reclamantul P. G. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. G. C. F., ca pe cale de ordonanta presedintiala sa-i fie încredintat spre crestere si educare minorul P. G. H. S., pâna la pronuntarea hotarârii de divort între soti.

În fapt,  reclamantul a aratat ca urgenta prezentei actiuni se justifica prin faptul ca minorul in vârsta de 6 ani, se afla intr-un mediu neadecvat, in prezenta bunicilor materni, mama sa nefiind apta sa-i supravegheze cresterea, educarea, dezvoltarea psihica si fizica a acestuia. Mai mult decât atât, minorul este încadrat in sistemul de învatamânt belgian, sistem pe care si l-a însusit si care este diferit de cel din România, care ar fi o noutate pentru el. Situatia actuala existenta în acest caz este una speciala, datorata starii de sanatate a pârâtei, care a fost diagnosticata din anul 2006 cu "anevrism de artera comunicanta anterioara si operat, sindrom de lob prefrontal", fiind initiata punerea sub interdictie a acesteia prin cauza civila nr. 16449/245/2010 a Judecatoriei Iasi.

A mai aratat reclamantul ca, minorul P. G. H. S., pâna in perioada verii, a locuit in Belgia, s-a acomodat climatului social belgian, fiind vorbitor de limba franceza, frecventând gradinita si integrându-se in mod firesc in aceasta comunitate.

În prezent socrii sai, refuza întâlnirea si contactul sau cu copilul, minorul locuind acum intr-un mediu neadecvat, fiind lipsit de prezenta efectiva a parintilor, care sa-l sustina sufleteste, emotional, material, educational, fapt ce poate adânci trauma acestui copil, care este privat momentan de afectiunea tatalui, în acelasi timp în care boala de care sufera sotia sa, au transformat-o pe aceasta dintr-o persoana matura, apta, o mama desavârsita, într-o persoana incapabila sa se descurce singura ori sa se poata îngriji de copil, in momentul de fata ea fiind în totalitate dependenta de parintii sai, care îi asigura toate necesitatile, inclusiv supravegherea zilnica, 24h/24, curatela fiind deja instituita.

Or, in aceste conditii vitrege de existenta atât pentru sotia sa, cat si pentru parintii acesteia, îngrijirea si a unui copil de 6 ani devine practic imposibila, iar mediul creat afecteaza psihic, emotional si traumatizeaza un minor in plina dezvoltare, dat fiind faptul ca doua persoane vârstnice nu pot gestiona viata, educatia ori divertismentul minorului, bunica materna cauzând un climat negativ din punct de vedere emotional asupra minorului, nerealizând proportia impactului prezent si viitor asupra psihicului minorului.

În drept, reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.100 Codul familiei raportat la art. 42 Codul familiei si pe dispozitiile art. 107, art. 86 si art. 94 Cod familiei.

Pârâta a formulat întâmpinare aratând ca actiunea de fata nu îndeplineste cerintele prev. de art.581-582 Cod procedura civila, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibila pe cale de ordonanta presedintiala, iar pe fond ca neîntemeiata si cerere reconventionala, prin care a solicitat sa-i fie ei încredintat minorul spre crestere si educare pâna la solutionarea actiunii de divort.

A sustinut pârâta ca în fapt minorul traieste în prezent în acelasi mediu în care a fost crescut de la vârsta de 5 luni, beneficiind alaturi de ea, de bunici si de bona de o îngrijire corespunzatoare, fiind tratat cu blândete si afectiune, minorul este atasat puternic de mama sa si de bunicii care l-au crescut si frecventeaza aceeasi gradinita la care a fost înscris si anterior plecarii în Belgia, în anul 2008.

A mai sustinut pârâta, ca realizeaza venituri, este sustinuta financiar de parintii sai astfel ca nu este lipsita de mijloacele materiale necesare pentru cresterea armonioasa si lipsita de griji a minorului, oferindu-i în acelasi timp iubire, întelegere si ocrotire, care la vârsta la care este acum minorul, sunt prioritare. Desi recuperarea în urma accidentului nu este totala, nu este lipsita de discernamânt, nu este iresponsabila sau incapabila sa se descurce singura si îi poate oferi minorului iubirea de mama si afectiunea de care acesta are nevoie, având în vedere ca împreuna cu parintii sai s-a ocupat de cresterea acestuia de la nastere si pâna în prezent si îi pot oferi conditii optime de crestere si educare, atât materiale cât si afective.

De asemenea, a sustinut ca minorul este mai atasat de ea si de parintii sai si a solicitat a se avea în vedere disponibilitatea fiecaruia dintre cei doi parinti în ceea ce priveste implicarea în cresterea si educarea copilului.

Prin sentinta civila nr. 1465 din data de 8 aprilie 2011, Judecatoria Radauti a respins cererea reclamantului P. G. T. pentru încredintare minor -pe cale de ordonanta presedintiala, formulata în contradictoriu cu pârâta P. G. C. F., a admis cererea reconventionala si, în consecinta a încredintat minorul P. G. H. S., fiul lui T. si C.-F., nascut la data de …i,  pâna la solutionarea actiunii de divort a partilor, spre crestere si educare pârâtei-reclamante P.G. C. F..

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca potrivit disp.art.581 alin.(1) Cod procedura civila,  instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

În materia raportului de familie, art.613^2 Cod procedura civila, prevede ca pe tot timpul procesului de divort, instanta poate lua masuri vremelnice cu privire al încredintarea copiilor minori.

Conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, astfel cum sunt reglementate de art.581 alin.(1) Cod procedura civila, se refera la urgenta, caracter vremelnic si neprejudecarea fondului.

În speta, reclamantul a  solicitat pe cale de ordonanta presedintiala, încredintarea minorului P. G. H. S. spre crestere si educare, invocând starea de sanatate a mamei minorului, care nu-i permite sa-i supravegheze cresterea si educarea si mediul neadecvat în care acesta se afla, respectiv prezenta bunicilor materni.

Reclamantul a sustinut ca mediul natural al minorului este cel din Belgia, unde a acesta a locuit si unde a beneficiat de o educatie mult mai valoroasa si este interesul minorului ca acesta sa-i fie încredintat lui spre crestere si educare pentru a avea o viata de familie normala.

Instanta a apreciat ca sunt întrunite în cauza cerintele de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.

Astfel urgenta este data fiind prezumata de legiuitor în cazul masurii privitoare la minor, care pot fi luate pâna la solutionarea cererii de divort, nefiind necesara o justificare suplimentara în acest sens.

De asemenea, este îndeplinita conditia privind neprejudecarea fondului, instanta cercetând aparenta drepturilor invocate de parti, fara a administra un probatoriu complex, urmând ca probatoriul sa fie administrat în contextul solutionarii actiunii de divort.

Este îndeplinita si conditia caracterului vremelnic al masurii ce urmeaza sa fie luata, masura fiind luata pe o perioada determinata, pâna la solutionarea actiunii de divort a partilor.

Instanta a retinut ca minorul P. G. H. S., de la vârsta de 5 luni a fost crescut de bunicii materni la Radauti, pâna în aprilie 2008, când minorul a plecat împreuna cu mama si bunica materna în Belgia, unde au locuit cu tatal minorului pâna în iulie 2010 când s-au reîntors în Radauti, reclamantul ramânând în Belgia, unde se afla si în prezent.

Dupa reîntoarcerea în Radauti, minorul a fost reînscris la gradinita „Sfânta Maria” din localitate (el frecventând cursurile aceste gradinite si perioada 2007-2008), în grupa pregatitoare si dupa cum a rezultat din caracterizarea întocmita de educatoarea minorului (fila 170) depusa la dosar, minorul este un copil bine îngrijit, bine hranit, îmbracat curat, politicos, activ, foarte inteligent, sociabil si comunicativ, care este adus la gradinita si luat la terminarea programului acasa de catre mama lui. Dupa cum a rezultat din adeverinta medicala întocmita de medicul de familie al minorului, acesta este un copil foarte bine îngrijit cu o dezvoltare psiho-motorie corespunzatoare vârstei, medicul aratând ca, copilul a fost adus  la consultatie de catre mama si bunica sa.

În prezent, reclamantul se afla în Belgia, este angajat, iar aparatoarea reclamantului în instanta, ca si prin concluziile depuse, a sustinut ca în contextul în care minorul va fi încredintat pâna la solutionarea divortului reclamantului, acesta îsi va suspenda contractul de munca din Belgia si se va reîntoarce în tara, urmând sa locuiasca la Iasi, la o sora a sa, împreuna cu minorul.

Fata de sustinerile partilor, instanta a apreciat ca pâna la vârsta de 6 ani, minorul a fost crescut preponderent de mama si bunicii materni la Radauti, el locuind în Belgia pe perioada scurta, de aproximativ doi ani, împreuna cu parintii si cu bunica materna. Raportat la aceasta situatie se poate considera ca mediul familial stabil în care a crescut si s-a dezvoltat minorul este în Radauti alaturi de mama si bunici materni si nicidecum în Belgia. De altfel,  reclamantul nu intentioneaza sa locuiasca pâna la solutionarea actiunii de divort în Belgia împreuna cu fiul sau, ci în Iasi la o sora a reclamantului, locatie complet straina pentru minor.

În ceea ce priveste mediul familial din Radauti, nu s-a putut retine ca dezvoltarea minorului ar fi afectata de starea de sanatate a mamei acestuia,  atât timp cât din înscrisurile depuse la dosar, adeverinta din partea educatoarei si a medicului de familie, a rezultat fara echivoc preocuparea mamei alaturi de bunica pentru cresterea si educarea minorului, situatie confirmata si în referatul de ancheta sociala întocmit de Directia de Asistenta Sociala Radauti, în care s-a specificat ca minorul este atasat de mama si de bunici materni, aratându-se ca mama are un comportament normal fata de minor, au preocupari comune, îi citeste povesti, fac puzzle, îl duce si-l  aduce zilnic de la gradinita.  De altfel, mama si bunici materni au angajat si o bona pentru minor, ceea ce denota un interes sustinut pentru a-i asigura acestuia conditii superioare pentru crestere si  educare.

Distinct, desi în cauza reclamantul a invocat starea de sanatate precara a pârâtei, si imposibilitatea acesteia de a se ocupa din acest motiv de cresterea minorului,  conform evaluarii psihologice a pârâtei depusa la dosar, aceasta în prezent are o gândire logica, cu un nivel mediu bun prezentând interes pentru activitati ce se refera la educarea si instruirea copilului, manifestând interes si preocupare pentru copil si manifestându-si atasamentul fata de acesta, concluzionându-se ca pacienta a recuperat mult din disfunctia cognitiva, fiind însa afectata de situatia prezenta, respectiv „divortul intentat de sot si încercarea acestuia de a i se încredinta lui copilul”. Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulti a respins încadrarea pârâtei în criteriile medico-psihosociale aprobate pentru acordarea unui grad de handicap, dupa cum a rezultat din certificatul depus la dosar. Stabilirea exacta a starii de sanatate a pârâtei si a influentei pe care starea de sanatate o are în ceea ce priveste cresterea minorului presupune administrarea altor probe, expertize medico-legale, anchete sociale complexe efectuate cu participarea unor specialisti, probe care nu pot fi administrate în acest cadru procesual.

Instanta a considerat ca pâna la solutionarea actiunii de divort, cadru în care vor fi analizate toate probele necesare pentru ca instanta sa se pronunte asupra situatiei minorului, este în interesul copilului ca acesta sa ramâna în mediul familial în care a crescut, cu care este obisnuit, alaturi de mama si bunici materni, neexistând nicio justificare pentru  luarea minorului din acest mediu, si plasarea lui alaturi de tata, un parinte cu care minorul nu a locuit niciodata singur, într-un mediu necunoscut, la o matusa, în Iasi, pentru o perioada scurta, dar care presupune întreruperea cursurilor gradinitei pe care minorul le frecventeaza, ceea ce  nu este în interesul lui.

Nu este cert si nu s-a facut nicio dovada în acest sens, ca reclamantul ar avea posibilitatea legala de a-si întrerupe contractul de munca din Belgia  pâna la solutionarea actiunii de divort, pentru a locui în Iasi împreuna cu minorul, existând posibilitatea ca, în cazul încredintarii minorului tatalui,  minorul sa locuiasca în Iasi cu o persoana straina, ceea ce nu corespunde interesului real al minorului.

În acest context, instanta a apreciat ca pâna la solutionarea actiunii de divort este oportun ca minorul sa locuiasca în continuare cu mama si bunicii materni, ceea ce corespunde în cel mai mare grad nevoilor minorului si interesului acestuia, astfel încât instanta a respins cererea formulata de reclamant  si a admis cererea reconventionala dispunând încredintarea minorului pâna la solutionarea actiunii de divort a parintilor, mamei sale. 

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea acestuia asa cum a fost formulat si  modificarea în tot a sentintei civile atacate

În motivare a aratat ca instanta in mod gresit a respins actiunea sa, admitând actiunea formulata de pârâta si a încredintat minorul spre crestere si educare acesteia.

In fapt, a introdus actiunea de încredintare a minorului pe calea ordonantei presedintiale justificând urgenta acestei masuri in privinta interesului superior al minorului.

Instanta trebuie sa ia masura de încredintare a minorului in considerarea criteriului interesului superior al copilului.

Pentru notiunea de interes a copilului se va avea in vedere, in primul rând, dispozitia legala potrivit careia parintii sunt obligati sa îl creasca, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea sa fizica, morala si intelectuala, potrivit cu însusirile sale, conform art. 101 C. Fam. si se va tine seama de complexitatea elementelor ce concura la precizarea întelesului acestei notiuni.

Astfel, la încredintarea copilului unuia dintre parinti, in aplicarea principiului unei îngrijiri personalizate si individualizate pentru fiecare copil (art. 6 litera f din Legea 272/2004), instanta trebuie sa tina seama exclusiv de interesul copilului, determinat nu numai de posibilitatile materiale si de vârsta copilului, de comportamentul parintilor înainte de desfacerea casatoriei, de gradul de atasament si preocupare pe care au manifestat-o fata de copil, precum si de legaturile afective ce s-au stabilit intre parinti si copil. Aceste criterii formeaza un ansamblu guvernat de principiul egalitatii, neputându-se retine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criterii.

Potrivit Deciziei de îndrumare nr. 10/1969 a fostului Tribunal Suprem care îsi pastreaza si astazi forta obligatorie, in determinarea interesul copiilor minori se tine seama de o serie de factori, printre care: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, intelectuala si morala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, vârsta copilului, comportarea parintilor fata de copil înainte de divort, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie,

In acest caz, instanta nu a luat in considerare faptul ca minorul se afla intr-un mediu neadecvat, in prezenta bunicilor materni, alaturi de mama care nu este apta sa-i supravegheze cresterea, educarea, dezvoltarea psihica si fizica a acestuia.

In solutionarea actiunii introduse pe calea ordonantei presedintiale, instanta nu a avut in vedere faptul ca prin respingerea actiunii introduse de reclamantul parat si încredintarea minorului spre crestere si educare mamei, a oferit de fapt aceste atributii bunicilor, in conditiile in care situatia actuala existenta in acest caz este una speciala, întrucât starea de sanatate a mamei nu este una obisnuita, aceasta fiind diagnosticata din anul 2006 cu "anevrism de artera comunicanta anterioara si operat, sindrom de lob frontal".

Gravitatea situatiei paratei reclamante este evidentiata si prin initierea punerii sub interdictiei a paratei reclamante P. G. C., prin cauza civila nr. 16449/245/2010 a Judecatoriei Iasi.

Încredintarea copilului unei alte persoane decât unuia dintre parinti, in cauza fiind vorba despre o încredintare a copilului, in mod indirect bunicilor materni ai acestuia prin prisma faptului ca mama minorului este pusa sub curatela, este o masura extrema, legiuitorul in cuprinsul art. 42 alin. 2 C. fam., stabilind conditia motivelor temeinice.

Cu prilejul aprecierii starii de fapt, instanta va trebui, înainte de toate, sa stabileasca in ce masura parintii copilului pot sa-i asigure acestuia dezvoltarea fizica si intelectuala normala, putând opta in sensul solutiei anuntata anterior numai in cazul in care probatoriul administrat ar releva faptul ca prin încredintarea copilului la un parinte ar fi primejduita dezvoltarea normala a acestuia.

Interesul copilului presupune a lua decizii privind educarea si îngrijirea acestuia, precum si necesitatea de a avea alaturi de el un parinte apt de a-si asuma drepturile si obligatiile parintesti si, in principal, responsabil pentru deciziile pe care le ia pentru minor.

Dincolo de sustinerile optimiste ale reprezentantului paratei reclamante referitoare la evolutia pozitiva a starii de sanatate a acesteia (situatie neprobata), în prezent intimata este pusa sub curatela, nefiind apta sa ia decizii nici macar pentru propria persoana astfel încât, aceasta situatie contravine dispozitiilor art. 98 alin. 2 din Codul Familiei potrivit caruia ”cel care are nevoie el însusi de ocrotire nu poate asigura ocrotirea efectiva a altei persoane”.

Având în vedere aceasta situatie, in prezent parata reclamanta nu poate lua decizii importante si urgente cu privire la minor. Copilul se afla la vârsta la care este predispus la „bolile copilariei” sau la accidente, situatii ce comporta prezenta permanenta a unui parinte apt sa ia decizii precum, aplicarea unui tratament ori încuviintarea unei internari sau chiar interventii chirurgicale, pentru care trebuie sa-si dea acordul scris prin semnarea unor documente de acord cu privire la aceste proceduri medicale.

Mai mult decât atât, anevrismul de care sufera parata-reclamanta a fost diagnosticat ca fiind de natura congenitala, existând posibilitatea ca acesta sa se fi transmis si minorului. In aceste conditii, se impune si monitorizarea acestuia pentru o eventuala aparitie a aceleiasi afectiuni, analize medicale ce presupun prezenta permanenta a unui parinte in deplinatatea facultatilor mintale care sa urmareasca si sa îsi dea acordul pentru aceste controale medicale.

Asa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de înscriere la gradinita a minorului, acesta a fost semnat de catre bunica, in calitate de curator al mamei, reiesind in mod clar faptul ca, cel putin pentru prezent, atributiile parintesti nu pot fi exercitate de catre pârâta-reclamanta. Atât timp cat aceasta se afla sub curatela, fiind inapta a-si gestiona propriile interese, pârâta-reclamanta nu poate decide cu privire la interesele minorului.

Nu in ultimul rând, relevant este si faptul, ca o consecinta a afectiunii sale medicale, ca pârâta-reclamanta nu are nici un fel de venituri.

Datorita faptului ca acest minor locuieste acum intr-un mediu neadecvat, cat si faptul ca este lipsit de prezenta afectiva a parintilor, care sa-l sustina sufleteste, emotional, material, educational, se adânceste trauma acestui copil, care este privat la acest moment de afectiunea parentala.

Viata sa actuala din preajma bunicilor materni este una total nepotrivita. Minorului ii sunt oferite conditii precare de existenta, fiind vorba de doua persoane vârstnice care îl îngrijesc, ce nu pot gestiona viata, educatia ori divertismentul minorului, viata fiindu-i îngradita atât financiar, cat si afectiv.

Mediul natural al minorului este cel din Belgia (unde a locuit si pana in vara anului 2010), beneficiind de o educatie mult mai valoroasa, oferindu-i-se toate conditiile din punct de vedere afectiv, psihic si fizic, raportat la necesitatile vârstei de 6 ani.

A apreciat ca interesul aratat si insistenta sa de a i se încredinta spre îngrijire minorul reprezinta o garantie a faptului ca lasarea minorului in îngrijirea sa este in prezent cea mai buna decizie cu privire la interesul suprem al copilului.

In drept, a invocat disp.  art.299 si urm. Cod proc. Civ. art. 98 alin.2 Codul Familiei, Legea nr.272/2004.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei civile atacate  ca fiind legala si temeinica.

În motivare a aratat ca în mod corect instanta de fond a respins actiunea reclamantului si a considerat ca este in interesul minorului ca acesta sa ramana in mediul familial in care a crescut, cu care este obisnuit, alaturi de persoane care ii ofera suport afectiv si material, respectiv alaturi de mama, la Radauti.

In solutia pe care a pronuntat-o, instanta de fond a tinut cont pe deplin de interesul superior al minorului, considerând ca mediul in care locuieste acum acesta este corespunzator nevoilor sale, mai mult, este mediul in care acesta a fost crescut de la vârsta de 5 luni.

Asa cum a aratat si prin întâmpinarea depusa la instanta de fond, pentru o mai buna întelegere a situatiei, este relevanta expunerea, in ordine cronologica, a perioadelor in care minorul a locuit la Radauti, alaturi de mama, bunici si bona, precum si scurta perioada in care a locuit in Belgia.

În luna ianuarie 2005, cand H. avea doar 6 luni, a fost adus la Radauti, de cresterea lui ocupandu-se bunicii materni.

În luna octombrie 2005, parata a primit o bursa in Belgia si a pleacat pentru 1 an la specializare, in luna noiembrie acelasi an, reclamantul a intrat in concediu de paternitate si a urmat-0 pe parata in Belgia, minorul ramânând in grija bunicilor materni la Radauti, unde se afla si in prezent.

In luna ianuarie 2006, dupa ce au petrecut impreuna sarbatorile de iarna in România, in drum spre Belgia, a avut loc acest neasteptat accident, parata suferind un anevrism. Datorita faptului ca lucra ca si medic rezident in Belgia, in baza asigurarii medicale, a fost operata si a beneficiat de tratament de recuperare pana in luna iulie 2006, cand a revenit in tara. In aceasta perioada, de cresterea minorului s-au ocupat bunicii materni si o bona angajata si platita de acestia.

In perioada ianuarie 2005-aprilie 2008, minorul a fost crescut exclusiv de parata si de bunici (exceptând perioadele in care a fost la specializare si perioada de recuperare medicala din Belgia, cand de cresterea lui H. s-au ocupat doar bunicii si bona), paratul locuind in Belgia, acesta venind in România doar in concedii.

 A mentionat ca la fiecare vizita se juca foarte putin cu minorul, apoi se retragea in fata calculatorului, pretinzând care are de lucrat pentru serviciu. Din octombrie 2006 reclamantul lucreaza in Belgia, revenind in România doar in concediu.

In luna aprilie 2008, a plecat impreuna cu minorul si cu bunica materna in Belgia unde a locuit pana in data de 27.06. 2010 (cu exceptia vacantelor de vara pe care le-a petrecut la Radauti) cand s-au întors in tara deoarece relatiile dintre parti s-au racit, reclamantul spunandu-i ca doreste sa ramana pentru o perioada singur in Belgia.

In solutionarea actiunii, instanta a avut in vedere interesul superior al minorului, apreciind ca este în interesul acestuia sa ramana in grija mamei, sa-i fie încredintat acesteia.

Împrejurarea ca minorul se afla in grija mamei si a bunicilor materni nu este de natura a pune in pericol starea emotionala a acestuia, din contra, mediul in care se afla acesta in prezent este cel in care H. a crescut pana in prezent, alaturi de persoane care îi pot oferi deplina afectiune si stabilitate emotionala.

Mai mult, minorul este puternic atasat fata de mama sa si fata de  bunicii care l-au crescut, frecventeaza aceeasi gradinita la care a fost înscris si anterior plecarii in Belgia în anul 2008.

Sustinerile sale, atat cu ocazia judecarii fondului, cat si în prezent, sunt însotite de acte doveditoare. Astfel, din caracterizarile efectuate atat de catre medicul de familie al minorului, cat si de catre educatoarea gradinitei frecventate de H., a reiesit ca acesta este bine îngrijit, bine hranit, îmbracat curat, politicos, foarte inteligent, sociabil si comunicativ, este un copil vesel,

Daca sustinerile reclamantului ar fi reale si minorul ar creste într-un mediu neadecvat, un mediu în care sa nu fie iubit si ocrotit, este clar ca acesta si-ar pune  amprenta asupra dezvoltarii sale emotionale si asupra integrarii sale atat la gradinita, cat si fata de celelalte persoane cu care interactioneaza. Insa, din contra, minorul este foarte bine dezvoltat, este sanatos si comunicativ, starea medicala in care se afla intimata nu este de natura a afecta dezvoltarea armonioasa a minorului.

O eventuala admitere a cererii pe cale de ordonanta presedintiala nu ar face decât sa scoata minorul din mediul natural in care acesta a crescut si s-a dezvoltat, sa-l desparta de mama si de bunicii care l-au crescut, sa-l desparta de prieteni pentru a fi dus intr-o casa straina (la sora reclamantului)

Nici pe departe nu poate fi primita sustinerea reclamantului cum ca in prezent minorul traieste intr-un mediu neadecvat fiind traumatizat emotional. Minorul traieste in acelasi mediu in care a fost crescut de la vârsta de 5 luni, cu acordul reclamantului, in aceleasi conditii si alaturi de aceeasi bunici care timp de 6 ani i-au dat o educatie corespunzatoare (aceleasi persoane care au educat-o pe parata si aceasta a ajuns medic rezident in Belgia!!- tatal paratei având studii superioare). Parata, alaturi de bunici si bona, manifesta un interes crescut fata de cresterea si educarea minorului, acesta beneficiaza de o îngrijire corespunzatoare, mediul in care se afla nu este unul traumatizant sau ostil, ba din contra, este un mediu in care este tratat cu blândete, primeste afectiune, lucruri de care nu ar beneficia daca ar fi încredintat tatalui si dus in Belgia, departe de oamenii care l-au crescut si care îl iubesc.

Nu este adevarata sustinerea reclamantului ca minorul locuieste alaturi de mama si de bunici în conditii precare de existenta. Asa cum a aratat, minorul locuieste in aceleasi conditii in care a locuit pana la plecarea in Belgia, cu acordul reclamantului, într-o casa cu 4 camere, bina îngrijita, curata, dotata corespunzator (2 centrale termice - una pe gaz, una pe lemne, tamplarie termopan, apa curenta, mobilata corespunzator, etc.) la curte, într-un oras linistit, lipsit de agitatia si aglomeratia unei metropole belgiene. Toate sustinerile sale vis - a - vis de conditiile de locuit sunt evidentiate si in anchetele sociale, întocmite atat in prezentul dosar, cat si in dosarul de divort

Nici pe de parte reclamantul nu a avut dreptate cand a sustinut ca parata este lipsita de mijloacele materiale si financiare necesare pentru cresterea armonioasa si lipsita de griji a minorului. Parata realizeaza venituri, este sustinuta financiar de parinti, care, mai mult, au si angajat o bona care locuieste permanent alaturi de acestia din data de 07.01.2008.

Intr-adevar, veniturile reclamantului sunt mai mari, dar oare interesul suprem al minorului se masoare in mijloacele materiale pe care le-ar putea asigura reclamantul in detrimentului timpului efectiv pe care l-ar petrece cu minorul? Oare dezvoltarea armonioasa a unui minor are la baza asigurarea doar a unor conditii materiale în schimbul afectiunii si atasamentului Nu poate fi primita sustinerea reclamantului ca bunicii "nu pot gestiona viata, educatia ori divertismentul minorului, viata fiindu-i îngradita financiar si afectiv". Un copil nu trebuie "gestionat”. El trebuie iubit, înteles si ocrotit, mama si bunicii fiind singurii care ii pot oferi in prezent aceste lucruri.

Chiar daca reclamantul a realizat constant venituri, implicarea financiara a acestuia in cresterea minorului a fost una minima, perioada cat acesta a locuit in Belgia împreuna cu parata si bunica materna fiind una lipsita de o serie de lucruri absolut necesare cresterii sale.

În prezent minorul frecventeaza gradinita la program redus, pana la ora 12, restul timpului petrecându-l alaturi de familie.

In ipoteza în care minorul ar fi încredintat reclamantului, acesta ar fi nevoit sa stea la gradinita la program prelungit, cel putin pana la ora 17-18 cand reclamantul s-ar întoarce de la serviciu. Pana la ora de culcare s-ar afla doar în prezenta reclamantului, fiind lipsit de iubirea mamei si de atentia bunicilor, a rudelor, a prietenilor din România. Cine va avea grija de minor in perioada vacantelor sau daca se îmbolnaveste Reclamantul prefera ca minorul sa fie îngrijit de straini in detrimentul mamei si a bunicilor

La vârsta la care este acum minorul, nevoia prioritara este afectiunea si cresterea intr-un mediu corespunzator, in nici un caz un mediu strain, persoane straine nu ar putea sa-i ofere ceea ce îi ofera in prezent mama si bunicii

Într-adevar, recuperarea paratei in urma accidentului nu este totala, insa nici pe departe parata nu este lipsita de discernamânt, nu este iresponsabila sau incapabila sa se descurce singura!! Indiferent de boala de care ar suferi, iubirea de mama si afectiunea fata de copil nu-i poate lipsi niciodata.

Asa cum a dovedit prin înscrisuri, pârâtei i s-a refuzat de catre o comisie specializata, acordarea unui grad de handicap, aspect care a scos  in evidenta împrejurarea ca aceasta nu este pe atat de bolnava cum a sustinut reclamantul.

Intr-adevar, imediat dupa accidentul suferit pârâta a avut o stare de sanatate precara, insa evolutia ei este foarte buna, aspect care a rezultat din evaluarile psihologice depuse la dosar.

Mat mult, parata se ocupa îndeaproape de educatia minorului pentru a contribui la dezvoltarea sa intelectuala raportat la cerintele vârstei si având in vedere ca este acum in grupa pregatitoare. Asa cum s-a evidentiat si in anchetele sociale si in caracterizari, mama se ocupa îndeaproape de nevoile minorului, fiind sustinuta de catre parinti si de catre bona, care locuieste in casa cu acestia si care s-a ocupat îndeaproape de minor inca din momentul nefericitului accident din ianuarie 2006.

In mod corect instanta de fond a apreciat ca minorul nu este într-o situatie nici macar iminenta care sa reclame îndepartarea lui din mediul în care a crescut de când s-a nascut pâna în prezent, de lânga persoanele ce i-au fost alaturi mereu si care se ocupa cu grija si afectiune de copil, din localitatea unde frecventeaza zilnic gradinita si dus într-un loc în care sa locuiasca alaturi de persoane cu care acesta a avut doar o legatura sporadica.

Pârâta nu a înteles atitudinea reclamantului si manifestarile ”de afectiune" in situatia in care acesta s-a înversunat cu orice pret sa scoata copilul din mediul in care este bine crescut, bine educat si iubit, pentru a fi dus intr-un mediu necunoscut pentru acesta, unde in mod sigur nu ar primi atat de multa dragoste si atentie cum primeste in prezent la Radauti.

O eventuala încredintare vremelnica a minorului catre reclamant nu ar face decât sa bulverseze copilul, sa-i distruga echilibrul emotional si afectiv. Oare s-a întrebat vreodata reclamantul ce isi doreste H. Oare l-a întrebat vreodata pe acesta unde doreste sa locuiasca si cu cine Poate daca reclamantul s-ar fi implicat cu toata dragostea si întelegerea spre minor, si-ar fi dat seama ca mediul in care copilul este cu adevarat fericit este la Radauti si nu in Belgia.

In acest sens a solicitat a se avea in vedere concluziile referatului de ancheta sociala întocmit de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Suceava din care a reiesit ca minorul ”îsi doreste sa fie vizitat de tata, dar vrea sa ramâna la bunicii materni pentru ca la tata este frig si ramâne singur când el merge la serviciu”, ”este atasat de bunicii  materni, de bona si mama, cu care doreste sa locuiasca in continuare, dar vrea sa îl vada si pe tata din cand in cand".

Recursul este nefondat.

A invocat recurentul faptul ca la pronuntarea solutiei de prima instanta nu s-a avut în vedere interesul superior al minorului, în conditiile în care acesta ar locui într-un mediu neadecvat, la domiciliul bunicilor materni, alaturi de mama sa care nu ar fi apta sa-i supravegheze cresterea, educarea, dezvoltarea psihica si fizica, fiind asadar privat de afectiunea parinteasca.

Aceste critici s-au bazat în esenta pe starea de boala a intimatei care din anul 2006 este diagnosticata cu ”anevrism de artera comunicanta anterioara si operat, sindrom de lob prefrontal", fiind initiata punerea sa sub interdictie în dosarul nr. 16449/245/2010 al Judecatoriei Iasi si, totodata, fiind instituita în favoarea sa curatela, apreciata de catre recurent ca o masura extrema, ce ar demonstra incapacitatea intimatei de a lua decizii inclusiv pentru propria-i persoana.

Se încearca asadar a se acredita ideea ca intimata ar fi lipsita de discernamânt, facându-se confuzie între interdictia judecatoreasca si curatela propusa pentru intimata prin dispozitia nr. 1367/19 iulie 2010 emisa de primarul mun. Iasi (f. 183) în scopul reprezentarii acesteia în dosarul de punere sub interdictie.

Or, în timp ce interdictia judecatoreasca este o masura de ocrotire luata de instanta fata de o persoana lipsita de discernamânt, în neputinta sa-si guverneze propriile interese, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, curatela în cauza reprezinta doar o etapa procesuala, dar obligatorie pentru acest gen de actiuni, asa cum rezulta din prev. art. 30 al. 2 din Decretul nr. 32/1954 raportat la art. 146 din Codul familiei conform carora presedintele sesizat cu o cerere de punere sub interdictie sesizeaza autoritatea tutelara de la domiciliul celui a carui punere sub interdictie se solicita în vederea numiri unui curator.

Este vorba asadar despre o etapa necontradictorie a procesului de punere sub interdictie în care instanta nu se poate pronunta asupra capacitatii persoanei, o concluzie în acest sens neputând fi trasa decât dupa etapa contradictorie, de administrare a probatoriului, prin hotarârea finala.

Asadar, faptul ca intimatei i-a fost numit curator în procesul de punere sub interdictie nu reprezinta decât o chestiune formala, fara efecte pe planul starii sale psihice, câta vreme nu s-a pronuntat o hotarâre irevocabila în acest sens.

Din contra, din actele si lucrarile dosarului reiese ca intimata, mama minorului, nu are o influenta negativa asupra cresterii, dezvoltarii fizice, morale si intelectuale a acestuia, astfel ca nu se impune, cel putin temporar, pâna la divort, schimbarea mediului sau de viata, cu care s-a obisnuit si care îi este prielnic.

Astfel, din evaluarea psihologica a intimatei întocmita de catre psiholog Luchian Magda (172) reiese ca aceasta a recuperat mult din disfunctia cognitiva suferita, având în prezent o gândire logica, cu un nivel mediu bun, prezentând interes pentru activitati ce se refera la educarea si instruirea copilului sau.

Din raportul psihosocial întocmit de Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului (depus în recurs) rezulta ca intimata petrece mult timp împreuna cu copilul sau, face multe activitati ludice si este capabila sa sesizeze daca copilul este în pericol, concluzionându-se ca nu au fost identificate aspecte care sa nu recomande mentinerea copilului lânga mama.

Din adeverinta medicala emisa de Cabinetul Medical Dr. Nuta Cristina-Mihaela la 29 martie 2011 reiese ca intimata manifesta preocupare pentru starea de sanatate a copilului sau, pe care îl aduce personal la consultatii, împreuna cu bunica materna, acesta fiind clinic sanatos, si bine îngrijit, lucru evidentiat potrivit medicului prin curba ponderala (f. 171).

De asemenea, din ”caracterizarea” minorului întocmita de catre educatoarea B. V. de la Gradinita ”Sf. Maria” Radauti pe care acesta o frecventeaza  în prezent, reiese ca intimata este cea care îl însoteste la cursuri, iar atunci când aceasta are alte activitati, bunica ori bona.

În acest context probator, rezulta cu evidenta ca intimata este apta cel putin temporar sa-si exercite îndatoririle parintesti ce-i revin, neaflându-se în situatia în care recurentul sa fie nevoit sa le exercite singur, reglementata de art. 98 al. 2 Codul familiei, cum încearca sa acrediteze în recurs.

Întrucât intimata are asadar o implicare activa si constienta în cresterea si educarea copilului sau, tribunalul nu poate retine critica recurentului în sensul ca indirect minorul ar fi fost încredintat bunicilor materni.

Rolul bunicilor materni este doar de a o ajuta pe intimata în cresterea copilului sau, asa cum au procedat înca de când acesta avea cinci luni, aspect retinut de instanta de fond si necontestat în recurs.

A retinut instanta, pe baza înscrisurilor de la dosar (adeverinta nr. 130/8 noiembrie 2010 emisa de Gradinita ”Sf. Maria” Radauti, f. 174, contractul de scolarizare nr. 117/10 septembrie 2010 încheiat de aceeasi institutie) ca minorul a locuit la domiciliul parintilor materni din Radauti pâna în aprilie 2008, fiind înscris la gradinita de acolo, dupa care a plecat împreuna cu mama si bunica materna în Belgia, la recurent, locuind în acea tara pâna în iulie 2010 când s-au reîntors în Radauti, reluând în prezent cursurile la aceeasi gradinita.

Ca mediul în care s-a aflat minorul a fost unul potrivit o demonstreaza atât caracterizarea educatoarei, cât si concluziile evaluarii psihosociale la care a fost supus.

Potrivit doamnei educatoare B. V., minorul este bine îngrijit, bine hranit, îmbracat curat, politicos, activ, sociabil, comunicativ, foarte inteligent pentru vârsta lui – stie sa scrie si sa citeasca, stie sa numere foarte bine pâna la 300, face operatii mintale de adunare si scadere cu numere de la 1 la 20, are multe cunostinte generale în special despre animale, deseneaza frumos (f. 170).

Potrivit raportului psihosocial, minorul este spontan în dialog, are o relatie afectiva puternica cu bunicii materni, cu bona, are o relatie de suport afectiv cu mama sa pe care are tendinta sa o protejeze.

Prin urmare, nu pot fi retinute criticile recurentului în sensul ca viata alaturi de bunici ar fi nepotrivita, cel putin pâna la divort, câta vreme acestia si-au pus într-un mod frumos amprenta asupra dezvoltarii minorului din toate punctele de vedere, cu atât mai mult cu cât sunt persoane educate, cu studii, chiar universitare (f. 179, 178) si la o vârsta propice pentru a ajuta la cresterea si educarea unui copil.

În ceea ce priveste conditiile de locuit, acestea nu sunt deloc precare, cum sustine recurentul, familia G. având o casa proprietate personala compusa din 4 camere, bucatarie, baie si hol, mobilate cu cele necesare unui trai decent, încalzite cu centrala pe lemne si pe gaz metan, iluminate electric, cu apa de la hidrofor si cu fosa septica proprie (a se vedea ancheta sociala efectuata de Primaria Radauti – Directia de Asistenta Sociala, f. 10).

Faptul ca intimata nu realizeaza în prezent venituri nu constituie un element suficient pentru schimbarea brusca a mediului în care traieste minorul, cu atât mai mult cu cât parintii acesteia au venituri suficiente (a se vedea aceeasi ancheta sociala), iar de sustinerea financiara a minorului trebuie sa se ocupe si recurentul în calitate de parinte.

În fine, referirile recurentului la ”bolile copilariei”, ori la natura congenitala a bolii intimatei cu posibilitatea transmiterii ei si minorului, nu au relevanta, pe de o parte pentru ca se refera la simple ipoteze, iar pe de alta parte pentru ca s-a demonstrat cu întreg probatoriul administrat ca intimata ar sti sa gestioneze o astfel de situatie.

Pentru toate considerentele învederate apreciaza tribunalul ca o schimbare temporara si intempestiva a mediului de viata al minorului nu ar face decât sa-l bulverseze, sa-i distruga echilibrul emotional si afectiv, cu atât mai mult cu cât ramâne o necunoscuta domiciliul la care recurentul intentiona sa locuiasca cu minorul pâna la divort, în prima instanta facând vorbire despre domiciliul surorii sale din or. Iasi, iar în recurs aratând ca mediul natural al minorului este cel din Belgia.

Asa fiind, apreciind ca prima instanta a interpretat si aplicat corect la situatia de fapt dispozitiile  legale incidente (art. 613/2 Cod procedura civila), nefiind incident motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 rap. La art. 304/1 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de catre reclamantul P. G. T. – la Av. Chiperi Roxana – Iasi, str. Anastasie Panu nr. 23, bl. Muntenia, mezanin, , împotriva sentintei civile nr. 1465 din data de 8 aprilie 2011 pronuntata de Judecatoria Radauti în dosar nr. 502/285/2011, intimata fiind pârâta P.G. C. F., domiciliata în …, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronuntata  în sedinta publica din 09.06.2011.

Domenii speta

Spete similare