Ordonanţă preşedinţială

Prin decizia civilă nr. 553 R/27.08.2010 tribunalul admite recursul declarat de recurentul reclamant I.A., împotriva sentinţei civile nr. 1665 din 12 iulie 2010 a Judecătoriei Alexandria, în contradictoriu cu intimata pârâtă M.C.

Modifică, în tot, sentinţa în sensul că admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul I. A., împotriva pârâtei M. C. şi dispune reluarea lucrărilor la imobilul situat în Alexandria.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut:

Prin acţiunea înregistrată la data de 1 iulie 2010 la Judecătoria Alexandria, reclamantul I. A. a chemat în judecată pîrîta M.C., pentru ca pe cale de ordonanţă preşedinţială , să i se permită continuarea lucrărilor la imobilul din Alexandria,  lucrări ce au fost sistate prin sentinţa civilă. 1817/27.08.2009.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1050 din 28.04.2010, s-a stabilit hotarul despărţitor conform raportului de expertiză pe aliniamentul H-U-T-S-R-P-O-N-M-B, respingându-se capătul de cerere privind ridicarea construcţiilor . Întrucât din schiţa raportului de expertiză rezultă că, construcţia deja existentă şi construcţia nouă pentru care există fundaţie sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantului , că deţine pentru acestea autorizaţie de construcţie, a solicitat să i se permită continuarea lucrărilor sistate în mod provizoriu.

A depus la dosarul cauzei autorizaţia de construire.

Instanţa de fond, ca urmare a examinării cererii formulate, a apreciat că nu sunt întrunite  condiţiile prevăzute de art. 581 C.p.c., întrucât ordonanţa preşedinţială este o instituţie care , conduce la luarea unor măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar periclita prin întârziere şi care nu s-ar putea repara.

A reţinut că instanţa trebuie să cerceteze numai aparenţa acestui drept, limitându-se la a stabili în favoarea cărei părţi există aparenţa unei situaţii juridice legale. Instanţa a reţinut că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului care a construit imobilele în baza autorizaţiei de construire nr. 313/1.09.2009, imobile aflate pe terenul proprietatea sa, aşa cum rezultă pe sentinţa civilă nr. 1050/2010, însă, din motivele invocate de reclamant, nu rezultă urgenţa măsurii solicitate.

Cu actele depuse la dosar, reclamantul nu a făcut dovada că , împiedicarea efectuării lucrărilor de finisaj, ar avea consecinţe asupra stării imobilelor şi anume degradarea acestora. În concret, instanţa a reţinut că, reclamantul nu a făcut dovada urgenţei măsurii ce a solicitat a fi luată.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1665 din 12 iulie 2010, Judecătoria Alexandria a respins cererea formulată de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul I. A., criticând-o pentru aceea că, în mod greşit prima instanţă a reţinut că, nu poate lua măsuri vremelnice în acest caz, întrucât, prin neefectuarea lucrărilor de finisaj, există riscul ca cele efectuate să se degradeze, iremediabil iar autorizaţia de construire pe care o deţine va expira până la soluţionarea dosarului de fond, de grăniţuire.

Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate, instanţa de recurs apreciază că recursul este întemeiat.

În mod corect a reţinut instanţa că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, întrucât prin sentinţa civilă de stabilire a liniei de hotar, s-a stabilit în primă instanţă, pe baza unui raport de expertiză, că, imobilele construite sunt pe terenul său, însă, a apreciat greşit că nu există urgenţă în luarea măsurii solicitate de reclamant pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Aşa cum rezultă din autorizaţia de construire nr. 313/1.09.2009, aceasta a fost acordată pe o perioadă de 12 luni, astfel încât, este evident faptul că, reclamantului nu i-au rămas decât câteva zile la dispoziţie pentru efectuarea lucrărilor. Pe de altă parte, aşa cum a susţinut reclamantul , există deja lucrări începute, care, neterminate, s-ar putea distruge, ceea ce ar însemna pierderi financiare pentru acesta.

Totodată, tribunalul apreciază şi faptul că, prin continuarea acestor lucrări, singurul care s-ar expune unui risc este însuşi reclamantul, nu partea adversă, în ipoteza în care s-ar modifica sentinţa pronunţată pe fond, în primă instanţă şi reclamantul ar fi obligat, eventual să-şi ridice lucrările.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. 2 C.p.c., va admite recursul, va modifica  sentinţa recurată , în sensul că, va admite cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamantul I. A. şi va dispune reluarea lucrărilor la imobil.

Domenii speta

Spete similare