Pretentii

Prin decizia civila nr. 688 R/01.10.2010 Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat de recurenta-reclamanta APIA, împotriva sentintei civile nr. 773 din 19 iulie 2010 a Judecatoriei Z, în contradictoriu cu intimata SC T C P SRL.

A casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut:

Prin cererea înregistrata sub nr.1145/3.06.2010 la Judecatoria Z reclamanta APIA - Centrul Judetean Teleorman a chemat în judecata pe pârâta S,C. T C P SRL solicitând obligarea  acestuia la restituirea sumei de 30.000 lei, actualizata cu dobânda legala.

În motivarea cererii reclamanta a aratat ca în baza ordinului MADR nr.687/2007 (adaptat în baza OUG nr.123/2006 aprobata prin legea nr.125/2007) a acordat pârâtei sprijin banesc pentru înfiintarea culturii de grâu pe suprafata de 660 ha.

Pârâta a invocat exceptia  necompetentei materiale a instantei, cauza fiind trimisa spre competenta solutionare  la Tribunalul T, sentinta pronuntata de aceasta instanta fiind la rândul ei casata si cauza trimisa spre competenta solutionare la Judecatoria Z, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal apreciind ca litigiul dintre parti nu este un litigiu administrativ, ci unul de drept comun.

Judecatoria Z prin sentinta civila 773 din19.07.2010 a admis exceptia lipsei concilierii prealabile si a respins ca prematura actiunea.

Pentru a hotarî astfel instanta a retinut ca desi un contract încheiat în baza unui act administrativ, în limitele determinate de prevederile ordinului MADR nr.687/2007 exclude  principiul libertatii de vointa caracteristic contractelor civile, instanta este  tinuta de hotarârea instantei de recurs care a calificat litigiul dintre parti ca fiind unul de drept comun si nu unul administrativ.

Având în vedere ca pârâta S.C. T C P SRL este o societate comerciala si a încheiat acest contract în desfasurarea activitatii sale economice, s-ar putea presupune (prin excludere), în aplicarea prevederilor art.56 C.com., ca respectivul contract este unul comercial.

Conform art.720/1 C. pr. civ. „în procesele si cererile în materie comerciala evaluabila în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul va încerca concilierea directa cu cealalta parte”.

Din probele administrate în cauza nu se face dovada îndeplinirii acestei proceduri, prin urmare, în baza art.720/1 C.pr.civ. si urmatoarele instanta a admis exceptia prematuritatii actiunii invocata de catre pârâta, si a sa respins  cererea reclamantei ca fiind prematura.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta APIA Centrul Judetean solicitând admiterea recursului si modificarea hotarârii în sensul admiterii actiunii.

În motivarea recursului se arata, în esenta, ca actiunea este întemeiata pe Codul Civil si pe actele normative în baza carora s-a acordat sprijinul financiar, si nu pe Codul Comercial, fiind o actiune în pretentii, având ca obiect recuperarea pentru bugetul de stat a subventiilor încasate necuvenit.

Intimata SC T C P SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului motivând, în esenta, ca litigiul dedus judecatii nu este civil deoarece intimata are calitatea de comerciant . În ipoteza admiterii recursului se solicita casarea cu trimitere întrucât instanta de fond nu a solutionat cauza în fond.

Analizând actele si lucrarile dosarului tribunalul constata ca recursul este fondat având în vedere urmatoarele considerente.

 Prin decizia civila nr. 1016 din 22.04.2010 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a a casat sentinta civila nr. 1985/2009 a Tribunalului T Sectia CMASCAF si a trimis cauza spre solutionare Judecatoriei Z.

Pentru a decide astfel curtea a retinut ca obiectul litigiului este o actiune în pretentii, întemeiata pe dispozitiile Codului Civil, instanta competenta pentru solutionarea actiunii fiind instanta de drept comun.

Aceasta retinere a curtii este obligatorie pentru instanta de fond, conform art. 315 alin 1 Cod Pr. Civila, instanta nemaiavând posibilitatea sa recalifice actiunea ca fiind una comerciala.

De altfel fiind vorba de un sprijin financiar acordat în scopul înfiintarii de culturi agricole, actiunea în recuperarea acestuia nu are un caracter comercial, sprijinul acordat de stat pentru agricultori nefiind un fapt  de comert unilateral sau mixt pentru a fi incidente dispozitiile art. 56 Cod Comercial.

Fata de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 312 Cod Pr. Civ. va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la aceiasi instanta, instanta urmând sa solutioneze actiunea civila în pretentii pe fond.

Domenii speta

Spete similare