Contestaţie la executare. Executarea silită a titlului executoriu în conformitate cu art. 3711 alin. (2) Cod procedură civilă.

Prin contestaţia la executare înregistrată la  Judecătoria Z sub nr. 1959/10.09.2009 contestatoarea SC „M N” SRL a solicitat în contradictoriu cu  intimata  D M şi Biroul Executorului Judecătoresc N V, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 152/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc N V.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că  a încercat să execute de  bunăvoie obligaţiile din  titlul  executoriu – sentinţa civilă nr.751/11.09.2008 a Judecătoriei Z -  însă  intimata-creditoare D M a refuzat să  accepte această modalitate de executare şi a recurs la executorul judecătoresc.

Prin încheierea de şedinţă din 14.12.2009, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc N V.

În urma  administrării probelor, Judecătoria Z, prin sentinţa civilă nr. 164 din  22.02.2010, a admis contestaţia la executare, a anulat toate actele de executare  efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc N V în dosarul de executare nr. 152/2009 şi a dispus întoarcerea executării , obligând intimata să restituie contestatoarei, suma de 2728,75 lei.

Intimata a fost  obligată, de asemenea, la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare în sumă de 1197 lei.

Prima instanţă a reţinut că , aşa cum rezultă  din probele administrate în cauză, contestatoarea SC „M N „SRL a încercat  să-şi îndeplinească de bunăvoie obligaţiile  stabilite prin titlul  executoriu, în luna aprilie 2009, încât executarea silită pornită de intimata-creditoare D M este nelegală, încălcându-se principiul prevăzut de art. 3711 alin. 1 Cod Procedură Civilă, potrivit  căruia „obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau  printr-un  alt titlu se aduce  la îndeplinire de bunăvoie”.

Împotriva acestei  sentinţe, în termen legal a declarat recurs intimata D M, criticând-o pentru  nelegalitate  şi netemeinicie  sub următoarele aspecte:

 - În nenumărate rânduri i-a solicitat  debitoarei SC „M N „SRL să  execute de bunăvoie  obligaţiile stabilite prin  titlul  executoriu, însă de  fiecare dată aceasta  a refuzat, fiind nevoită  să  o  notifice de trei ori, la date diferite şi  să  formuleze şi plângere penală împotriva administratorului societăţii, G N M D. Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Z, din 21.09.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a acestuia, reţinându-se că  deşi  definitivă şi  irevocabilă şi neexecutată de bunăvoie, hotărârea  ce reprezintă titlu  executoriu nu a fost  pusă în executare întrucât  creditoarea D M nu a apelat  la executorul judecătoresc.

Prima instanţă a înlăturat probele administrate  la cererea intimatei-creditoare, reţinând  greşit că debitoarea SC „M N” SRL ar fi  încercat  să-şi  îndeplinească obligaţiile de bunăvoie, în  realitate, martorii audiaţi pentru intimată au arătat că  debitoarea  nu a permis intimatei accesul în scara blocului până  când executorul judecătoresc  nu a descuiat  uşa de la intrarea în scară şi a desfiinţat grilajul.

 - Motivarea  hotărârii este superficială, contrar dispoziţiilor art. 261 alin. (5) Cod Procedură Civilă,  nu  cuprinde motivele care au  format  convingerea instanţei şi nici  motivele pentru care au  fost  înlăturare cererile  şi apărările intimatei.

Instanţa nu a analizat şi nici  nu  s-a pronunţat pe toate capetele de cerere şi asupra tuturor mijloacelor de probă, făcând  o  greşită apreciere a probatoriului şi o aplicare  greşită a  textelor de lege incidente în cauză.

 - Greşit s-a dispus scoaterea din cauză a Biroului Executorului Judecătoresc N V prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, atâta timp cât actele de executare efectuate de acesta erau supuse controlului  cu privire la valabilitate şi legalitate.

 - În ultimul  motiv de recurs se reiau  argumentele de la primul  motiv, susţinându-se că  greşit a reţinut prima instanţă, fără argumente pertinente, că  contestatoarea a  încercat  să-şi  execute de bunăvoie obligaţiile, înainte de începerea  executării  silite, ceea ce  nu  corespunde realităţii, înscrisurile pro causa depuse  de contestatoare la filele 41-42 din dosar sunt semnate  numai de  contestatoare şi nu  există semnătura vreunui martor pe acest  înscris,  care să confirme refuzul  semnării de către  intimata D M.

A mai precizat recurenta, că dacă contestatoarea i-ar fi  permis accesul în scara şi  holul  blocului, nu  ar fi fost nevoită să improvizeze o scară din fier montată în spatele blocului folosită până când executorul judecătoresc a descuiat uşa de la  intrarea în scara blocului  şi a  demontat grilajul din fier forjat  asigurat  cu două lacăte de către contestatoare la etajul  I  în faţa uşii de la intrarea în apartamentul recurentei-intimate.

 -Prin obligarea intimatei  la restituirea către contestatoare a sumei de 2728,75 lei, recurenta-intimată ar  fi obligată la dublă impunere – plata de două ori a aceleiaşi  sume.

A solicita în consecinţă, admiterea recursului şi pe fond  respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de întoarcere a executării în temeiul art. 299-316 Cod Procedură Civilă.

Intimata-contestatoare SC „M N” SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat  de  intimata D M, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,  pentru  argumentele următoare:

 - Contestatoarea s-a  conformat  dispoziţiilor  sentinţei încă  din luna aprilie 2009, când  creditoarea a refuzat permanent să accepte executarea de bunăvoie a sentinţei, în sensul că a refuzat să accepte atât cheile  de la uşile de acces în imobil , cât şi  recipisa prin care  s-a consemnat la dispoziţia creditorului suma de 410 lei reprezentând  cheltuieli de judecată.

Prin urmare, creditoarea  a trecut la executarea silită în scop  şicanator.

 - Hotărârea  este motivată, încât este nefondată susţinerea recurentei că aceasta nu  conţine  o motivare în sensul art. 261 alin. 5 Cod Procedură Civilă.

 - Şi celelalte  susţineri ale recurentei sunt nefondate, netemeinicia  lor rezultă  din probele administrate în cauză şi din argumentele invocate  în întâmpinare.

În drept,  s-au invocat dispoziţiile  art. 1116 şi 1143-1144 Cod Civil.

Recursul este  întemeiat în privinţa  motivelor I, IV şi V de recurs.

În conformitate cu  art. 3711 alin. (1) Cod Procedură Civilă, „Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe, sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie” şi în alin. (2) se prevede că „ În cazul în care debitorul nu  execută de bunăvoie  obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită...”

Martorii R A-L şi  A C-V (filele 49 şi  50 dosar fond) audiaţi la cererea intimatei D M au declarat  că la  uşa de acces din  holul  comun, există o  uşă metalică  montată de către contestatoarea SC „M N” SRL şi la etajul I  un grilaj  montat în faţa uşii de acces, care limitează accesul  intimatei la apartamentul său  de la etajul  I, încât aceasta a  fost  nevoită să improvizeze în spatele blocului o scară metalică.

Au mai precizat martorii, că până la  intervenţia executorului judecătoresc, contestatoarea  nu i-a permis intimatei D M accesul în  holul  comun, un motiv fiind acela că societatea contestatoare avea depozitate materiale  de construcţii pe scara blocului şi  ţinea uşa încuiată. Şi în momentul  sosirii executorului, existau materiale de  construcţie depozitate de către societate, iar  cheile de acces de la uşa metalică şi  de la grilaj, s-au predat intimatei de către  executorul judecătoresc în prezenţa martorului R A-L, a tatălui  intimatei şi a administratorului societăţii „M N” SRL.

În prezenţa martorului s-a tăiat  şi  grilajul de la etajul I şi  s-a întocmit  proces-verbal de către executorul judecătoresc, semnat şi de martor.

Depoziţiile martorilor se coroborează cu procesul-verbal întocmit la data de  16  septembrie 2009 de Biroul Executorului Judecătoresc  N V  din care reiese că în prezenţa şi  cu acordul părţilor, s-a desfiinţat grilajul  montat  pe scara de acces între etajele I şi II în blocul XXA, tronson 2, situat în Z,  executare cu care a  fost de acord şi  cel de al treilea proprietar  B  F.

Procesul-verbal  a fost întocmit de executorul judecătoresc în prezenţa apărătorilor celor două părţi, a fost  semnat de aceştia şi  tribunalul constată că  prin  acest  proces-verbal, s-a procedat la executarea silită a sentinţei civile nr. 751 din 11 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Z, ce reprezintă  titlu executoriu.

Menţiunile din acest  proces verbal infirmă depoziţiile  martorilor C I-C şi D P audiaţi pentru contestatoarea SC „M N” SRL, care au declarat,  contrar celorlalte probe administrate în cauză, că intimata a refuzat  primirea  recipisei ce conţine o sumă  de bani consemnată la  CEC pe numele acesteia, precum şi  a cheilor de la imobilul  proprietate comună.

Martorii sunt  angajaţi ai  societăţii debitoare şi  depoziţiile acestora sunt  subiective  şi pe de altă parte, există contradicţii în afirmaţiile acestora, arătând iniţial că intimata a  refuzat  primirea cheilor, pentru care ulterior  să declare că uşa de la intrare  în imobil era ţinută închisă iar la intrarea în apartamentul intimatei ,  era un grilaj  în dreptul uşii ,  grilaj desfiinţat  după venirea executorului judecătoresc.

Cât priveşte procesele – verbale de predare – primire întocmite la 27. 03. 2009 şi 27. 04. 2009 , acestea sunt semnate numai de contestatoarea SC  M N SRL şi nu pot fi invocate împotriva intimatei – creditoare.

Rezultă, prin urmare, că executarea titlului executoriu nu s-a făcut de bunăvoie de către contestatoarea - debitoare  SC M N SRL, în conformitate cu art. 371 1 alin ( 1 ) Cod Procedură Civilă aşa cum  susţine contestatoarea, fiind necesară  intervenţia  Biroului Executorului Judecătoresc N V care a procedat la executarea silită a titlului executoriu, în conformitate cu art. 3711 alin (2 ) Cod Procedură Civilă , întocmindu-se procesul – verbal din data de 16 septembrie 2009 .

În consecinţă,  se va admite  recursul declarat de intimata  D M în conformitate cu art. 312 alin ( 3 ) raportat  la art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă şi va fi modificată, în tot, sentinţa în sensul respingerii, ca nefondată, a contestaţiei la executare formulată de SC M N SRL, cu consecinţa menţinerii  actelor de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc  N V şi a înlăturării dispoziţiei privind întoarcerea executării .

În ceea ce priveşte  motivul III de recurs,  acesta este nefondat întrucât în  îndeplinirea atribuţiilor date în  competenţa lor prin Legea nr. 188/2000 privind  executorii judecătoreşti, aceştia nu au calitate de parte în procesele având ca obiect  contestaţii  la executare, în acest sens fiind şi jurisprudenţa  în materie şi Decizia nr. 162 /2003 a Curţii Constituţionale.

Nefondat este  şi motivul II de recurs referitor la  nemotivarea  hotărârii , întrucât sentinţa recurată conţine motivele de  fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s –au înlăturat cererile părţilor, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 261 alin (1) pct. 5 Cod Procedură Civilă  a căror  încălcare a fost invocată de  către recurenta intimată.

În consecinţă, se va admite recursul  declarat de recurenta intimată D M şi va fi modificată sentinţa, în sensul  celor dispuse, obligând intimata contestatoare la plata cheltuielilor de judecată către recurenta -  intimată, în cuantum de 697 lei – taxă  judiciară de timbru  şi onorarii  de avocat - în conformitate cu art. 274 Cod Procedură Civilă.

Domenii speta

Spete similare