Obligatia de a face

Prin sentinta civila nr. 1685 din  6 octombrie 2010 Judecatoria Rosiori de Vede a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei si a respins actiunea formulata de reclamanta S Gh  împotriva pârâtului B I.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca actiunea reclamantei are ca obiect raspunderea pârâtului pentru viciile ascunse ale lucrarii, respectiv ca dreptul la actiune al acesteia este prescris fata de prevederile art. 11 si 5 din Decretul nr. 167 /1958 si data introducerii actiunii : 29 iulie 2010.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta – reclamanta S  Gh, aceasta criticând sentinta ca fiind netemeinica si nelegala.

Prin decizia civila nr. 79 din 21 ianuarie 2011, s –a admis recursul declarat de recurenta – reclamanta, sentinta fiind casata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, pe motiv ca, în mod gresit, prima instanta a solutionat actiunea, pe temeiul raspunderii pârâtului pentru vicii ascunse.

Procedând la rejudecarea cauzei, prin sentinta civila nr. 432 din 16 martie 2011 Judecatoria Rosiori de Vede a respins, ca nefondata, exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, precum  si actiunea formulata de reclamanta S Gh împotriva pârâtului B I.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca pârâtul a executat o lucrare de izolare exterioara la apartamentul reclamantei, lucrare de care reclamanta nu a fost multumita înca de la predarea acesteia.

A retinut ca la momentul predarii lucrarii, reclamanta a fost nemultumita si de faptul ca s –au folosit materiale în mod excesiv, respectiv,  ca pârâtul a folosit o alta, persoana pentru executarea lucrarii.

Fata de obiectul actiunii: obligatie de a face si prevederile Decretului nr. 167/1958 a apreciat ca termenul de prescriptie de 3 ani nu  s-a împlinit, asa încât, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de pârât, este nefondata.

Pe fondul pricinii, a retinut ca nu s –a  facut dovada certa a legaturii de cauzalitate dintre fapta pârâtului- executarea lucrarii si  deficientele  aparute, pentru a fi angajata raspunderea pârâtului, conform art. 998 – 999 Cod Civil .

Pentru a retine astfel, prima instanta a avut în vedere si împrejurarea ca, desi a pus în discutia partilor, administrarea probei cu  expertiza tehnico -  judiciara, reclamanta  nu a înteles sa  administreze o astfel de proba.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs recurenta – reclamanta  S Gh, aceasta criticând sentinta ca fiind  netemeinica si nelegala.

A motivat recurenta – reclamanta ca în mod gresit s –a respins actiunea desi  intimatul- pârât se face vinovat de nerespectarea  angajamentului constând în executarea unei lucrari de calitate , în termen scurt si fara  participarea  vreunui tert la efectuarea lucrarii.

A sustinut ca actiunea trebuia admisa întrucât a achitat întregul pret al lucrarii, iar intimatul- pârât a recunoscut ca lucrarea are deficiente.

În fine, a aratat ca lucrarea efectuata de intimatul – pârât a fost de proasta calitate si incompleta, nefiind aplicata a doua tencuiala si stropitul peretilor.

În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art.304 pct. 9 Cod procedura civila.

Intimatul – pârât B I nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu s –au administrat probe noi.

Tribunalul, verificând legalitatea si temeinicia hotarârii, fata de criticile formulate, constata recursul nefondat.

Sustinerile recurentei – reclamante potrivit carora intimatul – pârât nu ar fi respectat întelegerea dintre parti privitoare la executarea lucrarilor, nu au fost dovedite.

Astfel, cum a retinut si prima instanta, între parti s –a încheiat o conventie potrivit careia intimatul – pârât s –a obligat sa execute pentru recurenta- reclamanta o lucrare de izolare  exterioara la apartamentul acesteia.

Privitor la modul de executare a lucrarii, martorul  C F (f. 24 Dosar fond) a relatat ca a observat ca peretele apartamentului s –a decolorat.

De asemenea, martorul P P (f. 25 Dosar fond) a declarat ca a vazut lucrând o singura  persoana, ca aceasta lucra” mai neglijent”, ca materialul era risipit pe jos si ca „ personal „ nu i –a placut cum lucra.

Or, singure, aceste declaratii nu fac dovada ca intimatul – pârât nu ar fi respectat  conventia încheiata între parti, respectiv ca lucrarea nu ar fi fost una de calitate.

Sub acest aspect, desi în sedinta publica din data de 16.03. 2011, prima instanta a pus în discutia partilor proba cu expertiza  tehnico- judiciara, recurenta – reclamanta a aratat ca nu întelege sa solicite administrarea acestei probe.

O astfel de proba ar fi fost de natura sa lamureasca daca decolorarea peretelui s –a datorat modului în care a fost executata lucrarea, daca lucrarea a fost executata corespunzator, respectiv, daca intimatul- pârât a folosit materialele achitate de recurenta- reclamanta.

Cum sarcina probei îi incuba  recurentei – reclamante, conform art. 1169 Cod Civil, în mod corect prima instanta a respins actiunea , ca nedovedita.

De asemenea, prin actiunea introductiva, recurenta – reclamanta a aratat ca la  momentul predarii lucrarii a achitat intimatului – pârât,  integral,  manopera.

Or, din  nici o proba nu rezulta ca intimatul – pârât, primind pretul lucrarii, ar fi recunoscut ca aceasta prezinta deficiente, respectiv, ca s –ar fi obligat sa le  remedieze, cum sustine recurenta-reclamanta.

În fine nefondata este si ultima critica, atâta timp cât recurenta- reclamanta nu a înteles sa solicite administrarea probei cu expertiza tehnico- judiciara pentru a se stabili calitatea lucrarii executate de catre intimatul- pârât, respectiv daca aceasta a fost una completa, daca a  inclus operatiuni de tencuiala si stropire a peretilor, specifice unei  astfel de lucrari.

Ca atare, pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 alin.(1) Cod procedura civila se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta  S Gh.

Domenii speta

Spete similare