Cheltuieli de judecata constând în onorariu avocatial.Culpa procesuala.

Decizie 36 din 12.01.2011


Cheltuieli de judecata constând în onorariu avocatial.Culpa procesuala.Exercitarea cu buna credinta a drepturilor procesuale.

Conform art.246 alin.3 Cod proc.civ. daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare în judecata, instanta, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecata, acesta din urma  fiind în culpa procesuala pentru declansarea actiunii civile si provocarea pârâtului la avansarea cheltuielilor de judecata cu titlu de onorariu de avocat. 

La aprecierea cuantumului acestui onorariu trebuie sa se tina seama de dispozitiile art. 274 alin.3 Cod proc.civ.,respectiv de obiectul cauzei, precum si de complexitatea procesului asa cum se prefigura ea la momentul primirii de catre pârât a cererii de chemare în judecata si a încheierii contractului de asistenta juridica.

Daca în fata primei instante, munca efectiva prestata de avocat nu a acoperit cuantumul onorariului de avocat perceput,în principal datorita conduitei culpabile a reclamantului care a renuntat la judecata, o exercitare cu buna credinta a profesiei de avocat si a drepturilor procesual presupunea includerea prestatiei avocatiale din  recurs în onorariul perceput în fata primei instante si pentru care avocatul nu a avut sansa sa îsi etaleze calitatile profesionale si sa îndeplineasca activitatile de asistenta juridica ce erau previzibile la momentul comunicarii cererii de chemare în judecata. O asemenea conduita era ceruta de însusi obiectul recursului care nu mai viza fondul cauzei, ci un aspect adiacent, mai putin important si cu privire la care solutia putea fi previzibila pentru orice avocat cu minima experienta.

(Tribunalul Arad-sectia civila, dosar nr. 10.790/55/2010,decizia civila nr.  36 R/ 12 ianuarie 2011)

Prin încheierea nr.9405/1 noiembrie 2010 pronuntata în dosar nr.10.790/55/2010,Judecatoria Arad a luat act de renuntarea la judecata în ce priveste actiunea formulata de reclamantul S.D.O. în contradictoriu cu pârâtul G. C.D., având ca obiect actiune în constatare si a obligat reclamantul sa plateasca pârâtului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta, fata de cererea de renuntare la judecata formulata de reclamant si având în vedere dispozitiile art. 246 Cod procedura civila, a luat act de renuntarea la judecata în ce priveste actiunea formulata de reclamantul S.D.O.

În baza art. 246 alin. 3 Cod procedura civila, vazând ca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare în judecata si ca pârâtul a solicitat cheltuieli de judecata, a obligat reclamatul la plata cheltuielilor de judecata catre pârât, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocatial, conform chitantei.

Împotriva acestei instante a declarat recurs reclamantul,solicitând instantei de control judiciar, în urma admiterii caii de atac, eliminarea din dispozitivul încheierii atacate a dispozitiei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata catre pârât în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocatial. În motivele recursului a aratat ca este pensionat de boala si nu are posibilitatea materiala de a achita onorariul avocatial, care, în aprecierea sa, este prea mare raportat la prestatia domnului avocat prezent la un singur termen de judecata.

În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 6, art. 482 pct. 6 si art. 445 alin.2 si art.274 pct. 3 Cod procedura civila.

Prin concluziile scrise intimatul a solicitat în esenta, respingerea recursului ca netemeinic si nelegal si mentinerea ca temeinica si legala  a  hotarârii atacate. A apreciat ca atâta vreme câr reclamantul a achitat onorariul avocatial în momentul depunerii cererii de chemare în judecata, nu se justifica cererea sa de neobligare la plata cheltuielilor de judecata. A mai sustinut ca în fata primei instante a depus întâmpinare prin avocat si ca abia ulterior, la termenul din 1 noiembrie 2010 reclamantul a renuntat la judecata, dupa depunerea si comunicarea întâmpinarii.

Analizând sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul nu este fondat, solutia judecatoriei fiind legala si temeinica în raport de prevederile art.246 si art.274 Cod proc.civ.

Conform art.246 alin.3 Cod proc.civ. daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare în judecata, instanta, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Prin urmare, câta vreme pârâtul a solicitat plata cheltuielilor de judecata avansate în proces, cu titlu de onorariu de avocat, solutia judecatoriei de acordare a lor este legala, atâta vreme cât renuntarea a intervenit cu mult dupa comunicarea cererii de chemare în judecata, respectiv dupa comunicarea întâmpinarii. Împrejurarea ca recurentul nu are posibilitatea materiala de a achita un asemenea onorariu avocatial este irelevanta, acesta fiind în culpa procesuala pentru declansarea actiunii civile si provocarea pârâtului la avansarea cheltuielilor de judecata cu titlu de onorariu de avocat. 

În ce priveste critica legata de nereducerea de catre prima instanta a cuantumului acestui onorariu în conditiile art.274 alin.3 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca suma de 1.000 de lei perceputa cu titlu de onorariu de avocat pentru judecata în fata primei instante nu este nepotrivit de mare în raport de obiectul cauzei, precum si de complexitatea procesului asa cum se prefigura ea la momentul primirii de catre pârât a cererii de chemare în judecata si a încheierii contractului de asistenta juridica. Împrejurarea ca ulterior, reclamantul a renuntat la judecata nu poate sa împieteze asupra dreptului pârâtului de a-si recupera cheltuielile de judecata avansate într-un cuantum rezonabil si proportional cu valoarea obiectului cererii si complexitatea previzibila a cauzei.

Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul S.D.O. în contradictoriu cu intimatul G.C.D., împotriva încheierii nr.9405/1 noiembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.10.790/55/2010, având ca obiect actiune în constatare.

Desi recursul a fost respins, instanta de recurs nu a mai acordat alte cheltuieli recurentului,apreciind ca  acestea nu sunt justificate. Daca în fata primei instante, munca efectiva prestata de avocat nu a acoperit cuantumul onorariului de avocat perceput, de 1.000 de lei, în principal datorita conduitei culpabile a reclamantului, o exercitare cu buna credinta a profesiei de avocat si a drepturilor procesuale presupunea includerea prestatiei avocatiale din recurs în onorariul de 1.000 de lei perceput în fata primei instante si pentru care avocatul nu a avut sansa sa îsi etaleze calitatile profesionale si sa îndeplineasca activitatile de asistenta juridica ce erau previzibile la momentul comunicarii cererii de chemare în judecata. O asemenea conduita era ceruta de însusi obiectul recursului care nu mai viza fondul cauzei, ci un aspect adiacent, mai putin important si cu privire la care solutia putea fi previzibila pentru orice avocat cu minima experienta.