Fond funciar

Dosar nr. 3808/109/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 199

Şedinţa publică de la 27 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE V. T.

Grefier G. G.

S-a luat în examinare pentru soluţionare  în primă instanţă, acţiunea civilă formulată de reclamanţii P. D., P. E., S. G., S. E., în contradictoriu cu pârâţii M. P. şi  P. M. P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat E. M. pentru reclamanţi şi consilier juridic I. E. pentru pârâţi. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: reclamantul S. G. personal şi asistat de avocat E. C., reclamanţii P. D., P. E. şi S. E. fiind reprezentaţi de avocat E. C. şi consilier juridic I. E. pentru pârâţii M. P. şi P. M. P.

Tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Avocatul reclamanţilor solicită proba cu înscrisurile de la dosar  şi alte înscrisuri pe care urmează să le depună la dosar după ce va lua legătura cu părţile lipsă pe care le reprezintă şi proba cu expertiză tehnică de specialitate ale căror obiective le va formula după depunerea înscrisurilor.

Reprezentanta pârâţilor arată că nu solicită alte probe în afara înscrisurilor de la dosar. Arată că este de acord cu admiterea probelor solicitate de avocatul reclamanţilor.

Tribunalul, în baza art.167 C.proc.civ. încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de ambele părţi prin reprezentanţi.

Tribunalul respinge cererea formulată de avocatul reclamanţilor, pentru administrarea altor înscrisuri având în vedere că potrivit art.112 pct.5 c.proc.civ.înscrisurile se depun o dată cu cererea de chemare în judecată sub sancţiunea decăderii, existând posibilitatea administrării ulterioare şi a altor înscrisuri dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.138 c.proc.civ, or în cauză reclamanţii nu au făcut dovada existenţei vreunuia din cazurile prevăzute de art.138 c.proc.civ.

Tribunalul constată cauza  în stare de judecată şi pune în discuţie, din oficiu,  disjungerea capătului de cerere nr.2 privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,34 ha  şi din oficiu, excepţia de necompetentă materială în soluţionarea acestui capăt de cerere şi acordă cuvântul pe excepţia invocată şi pe fondul cauzei în ce priveşte capătul nr.1 al cererii de chemare în judecată privind anularea dispoziţiei nr.630/2009.

Avocatul reclamanţilor arată în ceea ce priveşte competenţa, că T. A. are competenţă şi că există o strânsă legătură între cele două capete de cerere prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent având în vedere că terenul este ocupat de construcţii ce aparţin unei societăţi comerciale. În cazul de faţă nu se acordă depăgubiri băneşti şi nu pot fi analizate distinct cele două capete de cerere, astfel că apreciază că nu se impune disjungerea.

Reprezentanta pârâţilor arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei.

Avocatul reclamanţilor arată în ceea ce priveşte capătul I al cererii, că - a P. M. P. este emisă de un organ necompetent, având în vedere că notificarea a fost adresată P. J. A. Pe fond solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată. Arată că la dosar sunt depuse dovezi din care rezultă că autorul reclamanţilor a figurat în registrul agricol al comunei B.cu suprafaţa de - ha. din care a dat o parte şi că diferenţa este cea care face obiectul litigiului. Din actele depuse la dosar de către P. M. P. prin reprezentant, rezultă că terenul este ocupat de cele două societăţi comerciale. Reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, astfel că solicită admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată. De asemenea solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale invocată prin întâmpinare.

Reprezentanta pârâţilor solicită respingerea cererii potrivit motivelor expuse prin întâmpinarea depusă la dosar.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii P. D. , P. E., S. G. şi S. E. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii m. P. şi p. M. P. ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr.- a p. M. P. şi stabilirea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de - ha situat în municipiul P., c. G., ce se acordă în condiţiile legii speciale.

În motivarea cererii s-a arătat că autorul comun P. P. a fost proprietarul suprafeţei de - ha, astfel cum rezultă din certificatul privind rolul fiscal pentru perioada 1951-1955, teren care a fost preluat de către cooperativa agricolă de producţie. S-a mai susţinut că în baza Legii nr.18/1991 s-a formulat cerere de reconstituire pentru întregul teren, care a fost admisă în parte doar pentru suprafaţa de - ha, întrucât s-a constatat că o parte din teren este ocupată de construcţii. S-a mai arătat că după intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, autorul a formulat notificare pentru suprafaţa nerestituită, cerere care a fost respinsă prin dispoziţia nr.- a p. M. P. Totodată s-a mai susţinut că dispoziţia este lovită de nulitate întrucât competenţa de soluţionare a cererii revenea C. L. de F. F. P.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001.

În dovedire au fost depuse fotocopii de pe înscrisuri (f.6-26).

La data de 23.07.2009 a fost depusă întâmpinare de către intimatul p. M. P. (f.38) , prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor P. E., S. G. şi S. E. , având în vedere că dispoziţia nr.630/2009 a fost emisă doar pe numele moştenitorilor P. ., P. C. şi P. D.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că din adeverinţa de rol agricol nr.-, rezultă căautorul P.P. a deţinut în perioada 1959-1961 112 ari teren situat în P., str.N.B. nr.-, cu menţiunea că "în anul 1961 a intrat în G.A. şi rămâne total 15 ari", şi în baza Legii nr.18/1991 şi a legii nr.247/2005 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

1.În ce priveşte capătul nr.1 al cererii de chemare în judecată, vizând constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr.- a p. M. P., pentru încălcarea normelor de competenţă materială, tribunalul reţine că acesta este întemeiate pentru următoarele considerente:

Din interpretarea coroborată a art.25 alin 1 din Legea nr.10/2001 republicată cu art.8 din acelaşi act normativ , în cazul terenurilor care fac obiectul legilor fondului funciar , primarul, în calitate de şef al unităţii administrativ-teritoriale notificate- nu are competenţa materială de a soluţiona notificarea, fiind necesar ca potrivit art.V alin 2 din Titlul I al Legii nr.247/2005 să-şi decline competenţa de soluţionare a notificării în favoarea comisiei locale de fond funciar.

În primul rând este de subliniat că dacă persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate a uzat de una din procedurile prevăzute de legile reparatorii, fie procedura fondului funciar (prevăzută de Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000), fie la procedura stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelelor naţionalizate prevăzută de Legea nr.10/2001 , atunci partea nu mai poate recurge la cealaltă procedura, potrivit regulii  "electa una via, non datur recursus ad alteram", exceptând situaţia când s-a respins cererea de stabilire a dreptului de proprietate, tocmai pe considerentul că partea solicitantă trebuia să recurgă la cealaltă procedură legală.

În al doilea rând dacă persoana solicitantă s-a folosit de procedura de reconstituire a fondului funciar, dar nu s-a obţinut restituirea integrală a ternului, nu se putea  solicita restituirea în natură potrivit Legii nr. 10/2001. Astfel potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor acestor legi. Rezultă că sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, acele terenuri care au făcut obiectul legilor anterioare de restituire.[în acelaşi sens: I.C.C.J., s.civ.şi de prop.int., dec.nr.1930/2005]

În cauză potrivit certificatului de rol fiscal pe anul 1951 (f.12)  autorul părţilor P. P. a figurat înscris registrul agricol al comunei B., cu suprafaţa de -ha, în pct."G. I", iar conform extrasului de pe rolul agricol , pe anul 1959 a figurat cu suprafaţa de - ha în pct."G. ".Deasemenea potrivit cererii din 6.03.1962 (f.62) autorul părţilor s-a înscris în fostul GAC cu toată suprafaţa din registrul agricol.

Prin cererea nr.6681/18.03.1991 (f.13) autorul P. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate,  pentru suprafaţa de - ha, deţinută înainte de colectivizare, cerere validată parţial, prin reconstituirea dreptului în natură pentru suprafaţa de - mp , potrivit titlului de proprietate nr.- (f.20) şi prin acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de - mp, potrivit HCJ nr.250/10.05.2007, anexa 23, poziţia 16 (f.26).

În cauză având în vedere că astfel cum rezultă din probele administrare terenul ce a aparţinut defunctului P. P. a fost preluat prin cooperativizare, tribunalul apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile 8 alin 2 din Legea nr.18/1991, republicată, raportat la art.11 din acelaşi act normativ, fiind incidentă în cauză aşadar excepţia prevăzută de art.8 din Legea nr.10/2001, iar reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se realiza în conformitate cu art.2 din Legea nr.1/2000, astfel încât emiterea dispoziţiei nr.- a p. M. P. s-a realizat cu încălcarea normelor de competenţă materială mai sus menţionate. Nu s-ar putea că în cauză ar fi incident cazul de stabilire a dreptului de proprietate prevăzut de 29 alin 1 din Legea nr.10/2001, republicată, astfel cum a fost modificat prin Decizia Curţii Constituţionale nr.83/2008 (publicată în M.Of. nr.559 din 24 iulie 2008), întrucât pe de o parte, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că terenul revendicat se află în patrimoniul unor astfel de societăţi comerciale, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că terenul ar fi fost preluat cu titlul valabil de asemenea societăţi.

De asemenea nu poate fi reţinută ca justificată nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  (de fapt excepţia lipsei calităţii procesuale active )a reclamanţilor, invocată de către intimatul p. M.P. , având în vedere că aceştia au dobândit prin încheierea contractelor de cesiune a drepturilor litigioase toate drepturile ce au aparţinut defunctului P. P.

Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite primul capăt de cerere şi va constata nulitatea absolută a dispoziţiei nr.- a p. M. P.

2.În ce priveşte capătul al doilea de cerere vizând stabilirea de despăgubiri pentru suprafaţa de - ha, pretins a fi preluată de la defunctul P. P., tribunalul având în vedere faptul, că astfel cum s-a arătat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, este reglementată de Legea nr.18/1991, precum şi faptul că plângerea de fond funciar întemeiată pe art.53 din Legea nr.18/1991 este de competenţa judecătoriei, în a cărui rază teritorială se află terenul solicitat (normă de competenţă materială absolută), iar în cauză se contestă refuzul de a se reconstitui dreptul de proprietate , prin acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de - ha, tribunalul în baza art.159 c.proc.civ. raportat la art.53 din Legea nr.18/1991, republicată, va disjunge capătul al doilea de cerere, va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina capătul nr.2 al cererii de chemare în judecată în favoarea J. P.

În baza art.274 c.proc.civ.vor fi obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Dispune disjungerea capătului nr.2 privind acordarea de despăgubiri pentru terenul de - ha al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii P. D. şi P. E., domiciliaţi în municipiul P., B. L., nr.-, bl.-, et.-, ap.-, judeţul Argeş; S. G. şi S. E., domiciliaţi în municipiul P., str.B., nr.-, judeţul A., în contradictoriu cu M. P. şi p. M. P.

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, privind capătul de cerere vizând acordarea de despăgubiri.

Declină competenţa de soluţionare a capătului nr.2 de cerere disjuns în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Admite capătul nr.1 al cererii de chemare în judecată şi dispune anularea dispoziţiei nr.- a P.M. P.

Obligă intimaţii la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

Cu apel în termen de 15 zile pe primul capăt de cerere .

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare pe capătul 2 de cerere.

Pronunţată în şedinţă publică azi 27 Octombrie 2009, la Tribunalul Argeş-Secţie Civilă.

Preşedinte,

V. T. Grefier,

G. G.

Red.VT/Tehnored.VT

4 ex/11.11.2009

1

Domenii speta

Spete similare