Respingerea plangerii petentei impotriva Rezolutiilor Parchetului

Sentinţă penală 51 din 08.02.2011


Sentinta penala nr. 51

Data : 08 feb.2011

Autor: Marin Viorel

Domeniu asociat:  Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)

Titlu : Respingerea plangerii petentei impotriva Rezolutiilor Parchetului.

Prin plangerea adresata acestei instante  si înregistrata sub nr. 1483/105/2010 petenta C. M. , domiciliata in B., str.P. jud.P., a formulat în temeiul art. 278/1 c.p.p. impotriva rezolutiilor nr.808/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova si nr.31/II/2/2010.

In motivarea plangerii , petenta a aratat ca cele doua rezolutii nu pot fi considerate legale si temeinice, deoarece nu s-a efectuat  o cercetare efectiva si aprofundata , conform dispozitiilor si normelor europene.

Petenta a precizat ca a formulat plangere la instanta  de judecata intrucat organul de urmarire penala a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimati , fara  a exista referat de la organul de politie si s-au format 5 dosare, aflate pe rolul organelor judiciare, incalcandu-i-se dreptul la un proces echitabil si nerealizarea obligatiei privind efectuarea unei anchete oficiale si aprofundate in scopul aflarii adevarului  , solicitand instantei de judecata sa admita plangerea , sa desfiinteze solutiile date de parchet in cauza , respectiv neinceperea urmaririi penale fata de intimati  si sa dispuna refacerea urmaririi penale  si respectiv inceperea urmaririi penale fata de acestia.

Instanta  din oficiu a dispus atasarea dosarului de urmarire penala 808/P/2009  si 31/II/2/2010  ale Parchetului .

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului , instanta  retine urmatoarele

Prin ordonanta nr.808/P/2009 din data de 15.12.2009 a Parchetului , s-a dispus  neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorii C. G., S. P., D. N., G.T. , G. T. D., G. A. M. si B. S., pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. si ped. de disp.art. 215 al.1,3,s i 5 c.p. , apreciindu-se ca nu sunt întrunite in cauza elementele constitutive ale acestei infractiuni.

Prin aceiasi ordonanta s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind savarsirea de catre aceiasi faptuitori a infractiunilor de inselaciune prev. si ped. de art. 215 al.1 si 3 c.p. si de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. si ped. de art. 246 c.p. în favoarea  Parchetului.

In motivarea acestei ordonante Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova a retinut pe baza probatoriilor existente la dosarul de urmarire penala  urmatoarele:

La data de 08.09.2009, C. M. s-a adresat Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova cu o plangere în care solicita efectuarea de cercetari în vederea stabilirii vinovatiei si tragerii la raspundere penala a numitilor C. G., S. P. , D. N. , G. T.  D., G. A.M. , B. S. pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 215 al.1,3,5 c.p. si  abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. si ped. de art. 246 c.p.

In motivarea plangerii, persoana vatamata a aratat ca a avut începând cu anul 1973 , calitatea de chirias într-o locuinta aflata la acea data în administrarea statului roman,imobilul fiind  situat în orasul B., str. P. nr.17, jud.P..

Din sustinerile  persoanei vatamate s-a retinut ca în anul 1994, la initiativa faptuitorului C. G. , functionarii din cadrul societatii care administra spatiul locativ ar fi întocmit  un contract de vanzare cumparare a imobilului respectiv în favoarea exclusiva a numitei C. J.(mama persoanei vatamate), în scopul preluarii ulterioare a imobilului de  catre faptuitorul C. G.

Persoana vatamata a apreciat valoarea prejudiciului care i s-ar fi creat, prin faptul ca C. J.a înstrainat imobilul în litigiu catre C. G.si C. E. , iar acestia din urma l-au înstrainat la randul lor catre numitii  G.T. D.si G. A.M.  la suma de 5 miliarde lei vechi, din care 4 miliarde vechi daune materiale si 1 miliard lei vechi daune morale.

Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova  a retinut in urma efectuarii actelor premergatoare in cauza  ca la data de 10 iulie 1985, intre I.G.C.L. -U.P. C. Sectia B. si C. J.a fost încheiat un contract de închiriere a spatiului din fondul locativ de stat la care persoana vatamata face referire în plangere, respectiv cel situat în str. Paltinului nr.17, din orasul B.-T.

Din analiza contractului de vanzare -cumparare autentificat sub nr.501/22.02.2011 , la Biroul Notarului Public P.M. din C., jud.Prahova, numitii C. G. si C. E.au instrainat catre G.T. D. si G. A.M. locuinta C.1 în suprafata utila de 46,81 mp, anexa C2 în suprafata utila de 19,20 mp si anexa C.3 în suprafata utila de 1,96 mp situata in intravilanul orasului B., T., str. P. nr.17 -Bl 1033, tarlaua 8, parcela 579/23, jud.Prahova , nr.cadastral provizoriu 374, orasul B., jud.Prahova.

Din continutul aceluiasi contract de vanzare -cumparare rezulta ca vanzatorii au dobandit imobilul respectiv prin cumparare autentificata sub nr. 990/1006 la  Biroul Notarului Public P.M. din C., transcris la nr. 2418/1996 la Judecatoria Campina, de la C. J., care l-a dobandit la randul ei prin cumparare de la SC Conti SA Ploiesti, cu contract de vanzare cumparare nr.50203/1994, transcris la nr.8557/1994 la Notariatul Campina.

Pretul de vanzare  al imobilului instrainat de numitii C.l G. si C. E. catre G. T. D. si G. A.M., a fost de 100 milioanei lei vechi.

In raport de cele aratate , organul de urmarire penala a apreciat ca fata de valoarea contractului , nu se poate retine existenta unui prejudiciu mai mare de 200 .000lei , sens in care in baza disp.art. 228 al.4. c.p.p rap.la disp.art. 10 lit.d. c.p.p. si art. 42- 45 c.p.p., a dispus neînceperea urmaririi penale pentru infractiunea de inselaciune petru care s-a formulat plangere in cauza, respectiv inselaciune cu consecinte deosebit de grave si s-a declinat competenta de solutionare a acestei plangeri in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Campina sub aspectul comiterii infractiunii de înselaciune prev. de disp.art. 215 al.1 si 3 c.p. precum si aceleia de abuz in serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 c.p.

Solutia precizata mai sus s-a dispus prin Ordonata 808/P/2009 din 15.12.2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, a fost atacata cu plângere in conditiile prevazute de lege, iar prin Rezolutia 31/II/2/2010 din data de 11.03.2010 a Prim Procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova,aceasta fiind respinsa ca neintemeiata .

In motivarea acestei solutii s-a aratat in esenta ca prejudiciul  la care face referire petenta nu depaseste in cauza suma de 200.000 lei , si deci , incadrarea corecta din punct de vedere juridic a pretinsei inselaciuni comise de faptuitori este aceea prevazuta de disp.art. 215 al.1 si 3 c.p. , fara retinerea si a aliniatului 5 de la acelasi articol, in sensul ca prin fapta comisa de acestia s-ar fi produs consecinte deosebit de grave .

Împotriva ambelor solutii s-a formulat plangere in termen legal de catre petenta , aceasta criticandu-le  asa cum s-a aratat mai sus pe motivul ca in cauza nu s-a facut o cercetare aprofundata , in urma careia se putea constata  ca prejudiciul cauzat de catre faptuitori este peste suma de 200.000 lei, ceea ce ar atrage competenta de solutionare a Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova si nu au fost administrate suficiente probatorii pentru a se stabili vinovatia faptuitorilor, sub aspectul infractiunii precizate.

Tribunalul facand propria apreciere asupra probatoriilor existente la dosarul de urmarire penala cat si a înscrisurilor depuse cu ocazia solutionarii plângerii ,precum si a criticilor formulate de petenta ,retine ca plângerea formulata de aceasta este nefondata, pentru motivele ce se vor arata in continuare :

Prin ordonanta 808/P/2009 din 15.12.2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, s-a dispus in temeiul art. 228 al.1. c.p. rap.la art. 10 lit.d. si art. 42 si 45 c.p.p. neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorii C. G. , S.P., D. N., G. T. D. , G. A.M. si B. S., sub aspectul comiterii  infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, prev. si ped. art. 215 al.1. ,3 si 5 c.p.apreciindu -se ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiunii sub aspectul laturii obiective, dispunându-se totodata si declinarea competentei de solutionare a cauzei sub aspectul comiterii infractiunii de insalciune prev. de disp.art.215 al.1 si 3 c.p. si abuz in serviciu prev. de art. 246 c.p. in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Campina.

Asa cum reiese din actele dosarului nr.808/P/23009 ,la data de 8.09.2009 acestei unitati de parchet i s-a adresat cu plângere persoana vatamata împotriva faptuitorilor aratati,  sub aspectul infractiunilor precizate, aratându-se ca prin incheierea unor contracte succesive de vanzare cumparare in anii 1994 , 1996 si 2001,  de catre mama acesteia, numita C. J.si fratele sau C. G. a fost împiedicata sa foloseasca imobilul din B. , str.P. nr. 17, imobil fata de care apreciaza ca are un drept propriu si pentru care a evaluat producerea unui prejudiciu de circa 400.000 lei.

Din analiza actelor si lucrarilor din dosarul de urmarire penala , reiese ca actele de vânzare cumparare cu privire la locuinta in suprafata de 46,81 mp si cele doua anexe vândute in anul 1994 numitei C. J. de catre SC Conti SA Ploiesti si apoi de catre aceasta fiului sau C. G. in anul 1996, si apoi acela prin care acelasi imobil s-a vândut familiei G. au fost intocmite in conditiile legii , iar in ceea ce priveste responsabilitatea persoanelor care au participat la intocmirea acestor acte de dispozitie  contestate de catre petenta , in dosarul 547/P/2005 s-a pronuntat de catre Parchetul de pe laga Tribunalul Prahova o rezolutie de neîncepere a urmaririi penale,solutie care nu a fost infirmata de instanta de judecata.

Din analiza actelor de vanzare -cumparare la care s-a facut referire mai sus,nu rezulta indicii cu privire la inducerea in eroare a vreunei persoane cu prilejul întocmirii acestora, avand drept consecinta cauzarea unui prejudiciu care sa depaseasca suma de 200.000 lei.

De altfel, in privinta vanzarilor care au avut loc in anii 1994 si 1996 , nici nu mai poate fi exercitata actiunea  penala in cauza, intrucat s-a implinit termenul de prescriptie al raspunderii  penale, iar in privinta vanzarii din anul 2001, atata timp cat  pretul vanzarii nu a fost mai mare de 200.000 lei, nu se poate retine ca prejudiciul suferit ar avea o valoare de circa 400.000 lei , intrucat valoarea bunului este aceea care rezulta din actele autentice întocmite de-a lungul timpului ( 1994,1996 si 2001).

In speta, prin inscrisurile depuse petenta nu a dovedit existenta unui prejudiciu cauzat in cauza, la valoarea indicata de aceasta, respectiv 400.000 lei, iar pe de alta parte, mama acesteia putea dispune ca si proprietar de imobilul respectiv, fara a fi conditionata de existenta unui pretins drept locativ al petentei care a locuit cu mama sa ,in calitate de chirias in acelasi imobil inainte de incheierea actelor de vanzare - cumparare.

Asa cum s-a aratat in practica judiciara  stabilirea incadrarii juridice a unei fapte penale este atributul exclusiv al organului judiciar, in speta organele de urmarire penala si nu al petentei, iar in privinta criticilor formulate de aceasta in sensul ca nu ar fi fost audiata in faza actelor premergatoare, se constata ca nu exista obligatie legala in acest sens a organelor de urmarire penala.

In raport de cele aratate, solutia pronuntata de Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova prin ordonata 808/P/2009 mentinuta prin rezolutia 31/II/2/2010 a Prim Procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, apare ca fiind  o solutie temeinica si legala, intrucat in mod evident un eventual prejudiciu cauzat persoanei vatamate nu ar putea depasi valoarea de 200.000 lei prev. de disp.art. 146 c.,p. in sensul de producere a unei consecinte deosebit de grave acesteia , iar prin declinarea competentei de solutionare a cauzei sub aspectul comiterii infractiunilor prev. de disp.art. 215 al.1 , 3 c.p. si a disp.art. 246 c.p., se asigura continuarea cercetarilor si eventuala tragere la raspundere penala  a faptuitorilor in masura in care se va stabili prin probatorii vinovatia acestora. 

In privinta aspectelor invederate de intimati prin concluziile scrise  depuse de catre aparatorul acestora, este de observat ca in fata instantei de judecata  nu s-a ridicat exceptia tardivitatii plangerii formulate de catre petenta si oricum, analizand din oficiu acest aspect invederat prin concluziile scrise din dosar la data de 03.02.2011, ulterior dezbaterilor , reiese ca oricum plangerea fost formulata in termen ,intrucat din dovada de primire a comunicarii rezolutiei nr. 31/II/2/2010,din 11.03.2010, aceasta a fost comunicata petentei la data de 17.03.2010, iar plangerea a fost formulata la data de 22.03.2010.

De asemenea, si plângerea initiala a fost formulata in termen legal, intrucat petenta a formulat plangere la data de 07.01.2010 , data postei, impotriva Ordonantei nr.808/P/2009 din 15.12.2009, adica in ultima zi, acesta calculandu-se pe zile libere.

Constatând ca organele de urmarire penala au pronuntat prin Ordonanta 808/P/2009 si Rezolutia nr. 31/II/2/2010 solutii legale si temeinice, pentru argumentele expuse pe larg mai sus,tribunalul urmeaza ca in baza disp.art. 278/1  al.8. lit.a cod procedura penala , sa respinga plangerea formulata de petenta C.M. , domiciliata in B., str.P. nr.17, jud.Prahova împotriva Ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova cu nr.808/P/2009 din data de 15.12.2009  si a Rezolutiei Prim - Procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova cu nr. 31/II/2/2010 din data de 11.03.2010, prin care a fost mentinuta ordonanta 808/P/2009 din 15.12.2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova,  ordonanta  prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorii intimati C.l G.,  S. P.,  D. N.,  G. T. D.,  G. A. M. , domiciliata in B. , str. C. G. nr. 405 sc,.B.et.3. ap.17, sector 1 si B. S., domiciliat in C., str. M. nr. 6, bl.18.sc. B, ap.28,  jud.Prahova, cercetati sub aspectul comiterii infractiunii de inselaciune prev. si ped. de disp.art. 215 al.1,3, si 5 cod penal,  retinandu-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni , ca nefondata.

Pentru aceleasi considerente, vor fi mentinute si  solutiile dispuse prin ordonanta si rezolutia precizata mai sus, ca fiind temeinice si legale.

In privinta cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza , in raport de solutia pronuntata  , petenta urmeaza  a fi obligata potrivit disp.art. 192 al.2. c.p.p. la cheltuieli judiciare catre stat, iar potrivit disp.art. 193 al.6. c.p.p., retinand  culpa procesuala a petentei in declansarea litigiului penal de fata, o va obliga pe aceasta si la cate 500 lei cheltuieli judiciare catre intimatii G.T. D. si G. A. M., reprezentând onorariul aparatorului ales conform chitantei depusa la dosar.

1