Declinare de competenta

Sentinţă penală 54 din 01.02.2012


Sentinta penala nr. 54

Data 01.02.2012

Autor: Dinu Iulian

Domeniu asociat : competenta materiala

TITLU: declinare de competenta

Asupra recursului penal de faţă, constată :

Prin sentinţa penala nr.2054/15.11.2011 Judecătoria Ploiesti, a condamnat inculpatul U.M. în com.P., judeţul B. cetăţean român, studii - 8 clase, fără ocupaţie, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în com.P., sat C., jud.B. şi fără forme legale în com.P. sat G., nr.21, jud.P., CNP -, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 al.1 lit. a C.p. şi art.3201 al.7 Cpp, faptă din 29/30.10.2009, la pedeapsa de 1 an închisoare .

În baza art.61 al.1 Cp,  s-a dispus revocarea liberarii condiţionate din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.8/04.01.2006 a Judecătoriei T., definitivă prin neapelare, şi contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare cu restul rămas neexecutat de 885 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 885 zile închisoare.

A fost condamnat inculpatul U.M., fiul lui I.şi A., născut la data de în com.P., judeţul B., cetăţean român, studii - 8 clase, fără ocupaţie, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în com.P., sat C., jud.B. şi fără forme legale în com.P., sat G., nr.21, jud.P., CNP -, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1,2 C.p. cu aplicarea art. 37 al.1 lit. a C.p. şi art.3201 al.7 Cpp, faptă din 29/30.10.2009, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare .

În baza art.61 al.1 Cp, s-a dispus revocarea liberarii condiţionate din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.8/04. 01.2006 a Judecătoriei T., definitivă prin neapelare, şi contopeşte pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu restul rămas neexecutat de 885 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a Cp şi art.34 al.1 lit.b Cp,  au fost  contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3  ani şi 6 luni închisoare.

S-a facut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a şi b C.p., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

În baza art.14 şi art.346 Cod procedură penală şi art.998, 999 Cod civil,

s-a admis acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă S. S., domiciliată în com.P. sat G., nr.19, jud.P., în contradictoriu cu inculpatul U.M.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 30 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art.191 al.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare.

În baza art.189 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa aceasta sentinta prima instanţă a reţinut ca în noaptea de 29/30.10.2009, inculpatul U. M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul N.C.. În jurul orelor 04.00, inculpatul s-a deplasat către propria locuinţă. Ajuns însă la locuinţa părţii vătămate S.S., inculpatul a luat hotărârea să pătrundă în domiciliul acesteia, fără a avea vreun motiv să procedeze în acest mod.

În continuare, inculpatul a escaladat gardul, a spart unul dintre geamurile casei părţii vătămate şi prin spaţiul format a pătruns în interiorul locuinţei.

Partea vătămată s-a trezit şi l-a găsit pe inculpat ascuns într-una dintre camere, începând să strige după ajutor, plecând să caute un obiect pentru a se apăra. 

Inculpatul a sărit tot pe fereastră şi a fugit de la locuinţa părţii vătămate.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus.

Prima instanţa a reţinut situaţia de fapt arătată mai sus coroborând declaraţiile inculpatului cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, cu declaraţiile părţilor civile şi cu menţiunile cuprinse de procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala, solicitând admiterea exceptiei si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Ploiesti.

Instanţa din oficiu la termenul de judecata din data de 1.02.2012 a invocat excepţia de necompetenta materiala a instanţei in raport de art.28/1 alin.3 C.p.p. si declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Curţii de Apel Ploiesti.

După cum se poate observa, inculpatul a fost trimis în judecata pentru savarsirea unei infractiuni prevazute de art. 217 c.p. si , respectiv, art.192 al.2. c.p.

Daca în ceea ce priveste infractiunea  de distrugere prev. de art. 217 c.p., competenta  de solutionare a recursului, avand în vedere ca acţiunea penala se porneste pentru această fapta la plangere prealabila, revenea tribunalului, pentru cea de a doua fapta de violare de domiciliu in forma agravata, respectiv  art. 192 al.2. c.p., competenta de solutionare a recursului  conform dispozitiilor procedurale sus-mentionate revine Curtii de Apel.

In raport de aceste considerente este evident ca întreaga competenta în ceea ce priveste solutionarea recursului, este atrasa de fapta mai grava, respectiv violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2. c.p. 

Fata de cele de mai sus tribunalul in baza art. 28/1 al.3. c.p.p. va admite excepţia de necompetenţă materială.

În baza art. 39 si art. 42 c.p.p.  va declina competenţa de solutionare a cauzei in favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

1