Efectul plângerii contraventionale asupra confiscarii bunurilor dispuse prin procesul verbal de contraventie. Cerere de restituire a bunurilor confiscate pe calea ordonantei presedintiale. Conditii de admisibilitate.

Decizie 139 din 18.02.2010


Efectul plângerii contraventionale asupra confiscarii bunurilor dispuse prin procesul verbal de contraventie. Cerere de restituire a bunurilor confiscate pe calea ordonantei presedintiale. Conditii de admisibilitate.

Ceea ce se suspenda în cazul formularii plângerii împotriva procesului verbal de contraventie este declansarea procedurii valorificarii bunurilor confiscate, iar nu însasi masura confiscarii .În examinarea conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale, ,se apreciaza ca nu este îndeplinita conditia urgentei atunci când nu  se  probeaza vreo vatamare cauzata de nerestituirea bunurilor, simpla obligatie de plata a chiriei pentru trailerele  pe care se afla încarcate bunurile confiscate, neputând  justifica urgenta cererii câta vreme blocarea trailerelor nu se datoreaza pârâtului, acestea putând fi descarcate si folosite în alte scopuri de catre transportator.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 139 R /18 februarie 2010,dosar nr. 1331/210/2009)

Prin sentinta civila nr.1164 din 10.12.2009 pronuntata de Judecatoria Chisineu Cris în dosar nr.1331/210/2009  s-a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul I.D., împotriva pârâtei G. F. Arad, ca neîntemeiata.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

În fapt, în baza procesului verbal de contraventie seria G nr. 0089375/21.11.2009 s-a dispus amendarea reclamantului cu suma de 1500 lei si confiscarea a 11 autoturisme retinându-se în sarcina reclamantului faptul ca a efectuat activitati comerciale fara a fi autorizat.

Prin prezenta cerere reclamantul solicita ca pe calea ordonantei presedintiale instanta sa dispuna restituirea autovehiculelor confiscate catre reclamant pâna la solutionarea irevocabila a plângerii contraventionale.

În drept, potrivit art. 581 C. proc civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Asadar, în cazul procedurii speciale a ordonantei presedintiale, pe lânga conditiile generale care trebuie îndeplinite în cazul oricarei actiuni civile, admisibilitatea ordonantei presedintiale presupune îndeplinirea unor conditii speciale si anume urgenta, caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului.

În speta, nu este îndeplinita conditia caracterului urgent prevazut de art. 581 C. proc civ, întrucât reclamantul nu indica nici un motiv pentru care prin nerestituirea autovehiculelor  s-ar cauza acestuia o vatamare care nu ar putea fi reparata altfel.

Instanta nu a putut retine sustinerea reclamantului potrivit careia urgenta ar fi justificata de plata chiriei pentru trailerele care urmau sa transporte autovehiculele întrucât în cazul admiterii plângerii aceasta are posibilitatea recuperarii integrale a pagubelor provocate de la intimata.

Instanta a mai constatat faptul ca suspendarea executarii în ceea ce priveste masura confiscarii consta în aceea ca pâna la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti prin care se solutioneaza plângerea contraventionala bunurile confiscate nu pot fi valorificate.

Suspendarea executarii nu consta în restituirea bunurilor confiscate întrucât aceasta ar echivala cu o desfiintare temporara a masurii confiscarii si nu cu suspendarea ei, în sensul prevazut de dispozitiile art.41 din OG 2/2001.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul I. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul admiterii cererii de ordonanta presedintiala, astfel cum a fost formulata.

În motivare arata ca retinerea bunurilor confiscate înainte de a se obtine un titlu executoriu este nelegala deoarece s-ar realiza în fapt o executare silita, fapt interzis de art.37 din OG nr.2/2001.

Prin întâmpinare intimata G.F. Arad, arata ca dupa formularea unei plângeri împotriva procesului-verbal, ope legis, opereaza suspendarea executarii, în sensul ca aceasta masura (confiscarea) nu este urmata si de valorificarea bunurilor, ci bunurile ramân în aceasta stare (în custodie) pâna la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti ce se va pronunta în solutionarea plângerii.

Verificând hotarârea atacata prin prisma criticilor formulate si tinând seama de dispozitiile art.299 si urmat., respectiv 581 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca recursul promovat în cauza este nefondat, întrucât instanta de fond a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, atât sub aspectul starii de fapt retinute, cât si al dispozitiilor legale aplicabile.

Astfel, principala problema criticata prin prezenta cale de atac se refera la modul în care prima instanta a interpretat dispozitiile art.32 al.3 din OG nr.2/2001, recurentul opinând ca, potrivit prevederilor aratate anterior, masura confiscarii bunurilor este suspendata de drept de la data înregistrarii plângerii contraventionale la Judecatoria Chisineu Cris, respectiv de la data de 24.11.2009.

Instanta de recurs nu a împartasit aceasta opinie a recurentului, întrucât ceea ce se suspenda în cazul formularii plângerii împotriva procesului verbal de contraventie este declansarea procedurii valorificarii bunurilor confiscate, acest fapt rezultând din interpretarea dispozitiilor art.24 al.1 coroborat cu art.41 din OG nr.2/2001.

Altfel spus, potrivit art.24 al.1, agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua în privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facând mentiunile corespunzatoare în procesul-verbal.

Pe de alta parte, potrivit art.31 al.3, plângerea suspenda executarea. În ce priveste masura confiscarii, executarea acesteia este reglementata la cap.5 (art.41) din OG nr.2/2001, capitol în care se porneste de la premisa existentei unui titlu executoriu, reprezentat de hotarârea judecatoreasca irevocabila sau procesul verbal neatacat la instanta; asadar, potrivit art.41 al.1 si 2 confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus masura în conditiile legii (al.1); în caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal, bunurile confiscate se restituie de îndata celui în drept (alin.2 art.41).

Or, în situatia în care interpretarea recurentului referitor la dispozitiile art.32 al.3 ar fi cea justa,  n-ar exista nici o explicatie logica a reglementarii cuprinse în art.41 al.2 privind restituirea bunurilor confiscate; mai mult, potrivit art.41 al.3, daca bunurile confiscate au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui în drept o despagubire care se stabileste în raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.

În concluzie, tribunalul a constatat ca în mod corect prima instanta, analizând conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, a apreciat ca nu este îndeplinita conditia urgentei, în sensul ca reclamantul nu a fost în masura a justifica vreo vatamare cauzata de nerestituirea autovehiculelor, vatamare ce nu ar putea fi reparata altfel; faptul ca reclamantul este nevoit a plati chiria celor doua trailere pe care se afla încarcate autovehiculele confiscate, nu poate justifica urgenta cererii sale, câta vreme blocarea trailerelor nu se datoreaza intimatei, acestea putând fi descarcate de autovehiculele confiscate si folosite în alte scopuri de catre transportator.

Fata de cele expuse anterior, considerând legala si temeinica hotarârea primei instante, în baza art.312 al.1 Cod procedura civila tribunalul a respinge recursul declarat de petent.