Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază şi acţiunile în procesul penal. Scopul şi regulile de bază ale procesului penal

Prezumţia de nevinovăţie. In dubio pro reo

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază şi acţiunile în procesul penal. Scopul şi regulile de bază ale procesului penal

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- prezumţia de nevinovăţie

- in dubio pro reo

C. proc. pen., art. 52

Potrivit art. 52 C. proc. pen., care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce se impune este achitarea inculpatului de către instanţa de judecată.

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA PENALA - Dosar nr. 1031/331/2009 -DECIZIA PENALĂ NR. 5/09.05.2012 - autor, judecător Costache Elena Raluca

Prin sentinţa penală nr.71/2010 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în baza art.108 al.1 lit.a şi al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat  inculpatul B.M. la  pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza.art.71 al.1,2 Cod penal i s-au interzis  inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.108 al.1 lit.a şi al.2 lit.a din Legea nr.46/2008  cu aplic.art.37 lit.b Cod penal  a fost condamnat  inculpatul B.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În tem.art.71 al.1,2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile  prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a  şi lit.b Cod penal.

S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat părţii civile T.S. prin restituirea materialului lemnos tăiat fără drept.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte înregistrat sub nr. 1071/P/2008 emis la data de 22 aprilie 2009 au fost trimisi in judecată inculpatii B.M. şi B.M., pentru săvârsirea infractiunii de tăiere fără drept de arbori, prev.si ped.de art. 108 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal, pentru fiecare din cei doi inculpaţi.

S-a retinut prin rechizitoriu că la data de 20 iunie 2008 inculpatii, cu ajutorul unui topor împrumutat, au tăiat din pădurea proprietatea părtii vătămate T.S. un arbore molid, nemarcat de organele silvice, având o valoare de 566,7 lei care depăseste de 6,44 ori pretul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

De asemenea, prin acelasi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.M. si B.M. pentru infractiunea prev.si ped.de art. 20 cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Jud. Vălenii de Munte sub nr. 1031/331 din 8 mai 2009.

În cursul cercetării judecătoresti, după verificarea regularitătii actului de sesizare, au fost audiati inculpatii, in conformitate cu disp.art. 323 cod procedură penală raportat la art. 69 si următoarele cod procedură penală, acestia recunoscand săvârsirea faptei pentru care au fost trimisi in judecată şi propunand in apărare audierea martorilor D.V. si D.C.C.

De asemenea, a fost audiată si partea vătămată T-S., care s-a constituit parte civila cu suma de 10.000 lei, reprezentand contravaloarea arborelui tăiat.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr.1071/P/2008 intocmit de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Valenii de Munte s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor pentru savarsirea  infractiunii de taiere de arbori prevazuta si pedepsita de art.108 alin.1 lit.a si alin.2 lit.a din Lg.46/2008 cu aplicarea art.37 lit.b C.p comisa prin aceea ca  la data de 20 iunie 2008 inculpatii cu ajutorul unui topor imprumutat au taiat din padurea proprietatea partii vatamate T.S. un arbore molid nemarcat de organele silvice avand o valoare de 566,7 lei care depaseste de 6,44 ori pretul mediu al unui m.c de masa lemnoasa pe picior.

Cu ocazia efectuarii urmaririi penale s-au administrat urmatoarele probatorii : referat de terminare a urmaririi penale, rezolutie de incepere si confirmare a urmaririi penale, proces verbal de depistare, planse fotografice, declaratia partii vamate T.S., declaratii de martor, fisa de cazie, referat ancheta sociala, declaratii de inculpat , procese verbale de prezentare a materialului de urmarire penala si acte.

Audiati inculpatii atat in faza de urmariere penala cat si cu ocazia efectuarii cercetarii judecatoresti inculpatii au recunoscut savarsirea faptelor.

Astfel din administrarea probatoriului in cauza a rezultat ca la data de 20 iunie 2008 inculpatii cu ajutorul unui topor imprumutat au taiat din padurea proprietatea partii vatamate T.S. un arbore molid nemarcat de organele silvice avand o valoare de 566,7 lei care depaseste de 6,44 ori pretul mediu al unui m.c de masa lemnoasa pe picior. Pretul arborelui taiat de catre inculpati a fost comunicat prin adresa nr.5653/23.06.2008 de catre RNP ROMSILVA - Ocolul Silvic Valeni (f.12 up).

 Potrivit declaratiei partii vatamate T.S. date in fata organelor de urmarire penala (f.16 up) materialul lemnos taiat ilegal a fost in intregime recuperat.

 Din declaratiile martorilor audiati in cauza D.V. si D.C.C., instanţa de fond a reţinut faptul ca acestia impreuna cu organele jandarmeriei i-au surprins pe inculpati in padurea apartinand partii vatamate T.S. imediat dupa ce au taiat un arbore, martorul D.C.C. mentionand ca la acea data in padure s-au aflat mai multe echipe formate din jandarmi si personal silvic una dintre acestea urmarindu-i pe inculpati.

 S-a observat de către judecătorul fondului că aceste declaratii se coroboreaza atat cu procesul verbal de depistare incheiat la data de 20 iunie 2008 (f.6 up) proces verbal semnat atat de catre inculpati, martorii din prezenta cauza si partea vatamata, plansele foto cat si cu celelalte probe din dosarul cauzei.

S-a precizat că faptul ca cei doi inculpati au o stare materiala precara si copii minori in intretinere, asa cum rezulta din anchetele sociale efectuate in cauza, nu reprezinta o justificare pentru savarsirea infractiunilor astfel ca aceasta aparare nu poate fi avuta in vedere in circumstantierea pedepsei.

La dozarea pedepsei au fost avute in vedere criteriile generale prevazute de art.72 C.pen, precum si faptul ca inculpatii au recunoscut savarsirea faptei.

 Astfel instanta  in baza art.108 al.1 lit.a şi al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B.M., la  pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza.art.71 al.1,2 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.108 al.1 lit.a şi al.2 lit.a din Legea nr.46/2008  cu aplic.art.37 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B.M,  la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În tem.art.71 al.1,2 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile  prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a  şi lit.b Cod penal.

 S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat părţii civile T.S. prin restituirea materialului lemnos tăiat fără drept.

 În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile  pentru apărătorul din oficiu, în suma de câte 300 lei pentru fiecare inculpat s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Prahova.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel cei doi inculpaţi, solicitând admiterea apelurilor, achitarea acestora în temeiul art 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. c C.p.p., întrucât inculpaţii nu au săvârşit fapta reţinută în sarcina lor, ei au găsit acel arbore tăiat de alte persoane, iar din declaraţia martorului asistent rezultă că i-a văzut pe inculpaţi când fasonau un lemn, astfel încât sunt nevinovaţi, cu atât mai mult cu cât beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, iar îndoiala profită acestora.

În faza procesuală a apelului, au fost reaudiaţi cei doi inculpaţi, la data de 22.09.2010, filele 19-22, au fost reaudiaţi martorii din acte, la data de 30.03.2011, D.C.C., filele 75-76 şi D.V., filele 77-78, ultimul fiind martorul asistent la încheierea procesului verbal de depistare din data de 20.06.2008, filele 6-7 d.u.p.

Totodată, pe parcursul soluţionării cauzei în faţa instanţei de apel, au fost obţinute în repetate rânduri relaţii de la Direcţia Naţională a Pădurilor-ROMSILVA-Direcţia Silvică Prahova, cu privire la preţul unui metru cub de masă lemnoasă, pentru a se verifica dacă fapta reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor mai constituie infracţiune potrivit Legii nr. 46/2008-Codul Silvic, având în vedere decizia de recurs în interesul legii nr. XII/18.02.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.

De asemenea în aplicarea deciziei de recurs în interesul legii nr. II/15.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în cauză a fost citată în calitate de parte vătămată şi Direcţia Naţională a Pădurilor-ROMSILVA-Direcţia Silvică Prahova.

La termenul de judecată din data de 19.10.2011, apelantul inculpat B.M.  şi-a retras apelul formulat în cauză, conform declaraţiei sale de la fila 103 dosar apel.

Examinand sentinţa atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul, conform art. 379 şi urm. C.p.p., a constatat urmatoarele:

Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte înregistrat sub nr. 1071/P/2008 emis la data de 22 aprilie 2009 au fost trimisi in judecată inculpatii B.M. şi B.M., pentru săvârsirea infractiunii de tăiere fără drept de arbori, prev.si ped.de art. 108 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal.

S-a retinut prin rechizitoriu că la data de 20 iunie 2008 inculpatii, cu ajutorul unui topor împrumutat, au tăiat din pădurea proprietatea părtii vătămate T.S. un arbore molid, nemarcat de organele silvice, având o valoare de 566,7 lei care depăseste de 6,44 ori pretul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

De asemenea, prin acelasi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.M. şi B.M. pentru infractiunea prev.si ped.de art. 20 cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

 La baza celor reţinute în actul de sesizare a instanţei de fond, a stat în principal procesul verbal de depistare din data de 20.06.2008, filele 6-7 d.u.p., precum şi declaraţia martorului D.C.C., fila 20 d.u.p., dar şi declaraţiile inculpaţilor B.M., filele 24-25 d.u.p. şi B.M., filele 31-32 d.u.p.

Însuşindu-şi situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, instanţa de fond a observat că această situaţie este confirmată de probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, din coroborarea cărora a concluzionat că cei doi inculpaţi sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 108 al. 1 lit. a şi al. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008.

Tribunalul a apreciat că această concluzie a primei instanţe este eronată, fiind rezultatul unei interpretări greşite a probelor care în opinia Tribunalului nu confirmă cele reţinute în rechizitoriu.

Astfel, s-a subliniat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor ce li se impută, în condiţiile în care deşi în primele declaraţii ale acestora, a lui B.M., filele 24-25 d.u.p. şi a lui B.M., filele 31-32 d.u.p., au recunoscut că ei au tăiat arborele în speţă, în declaraţiile ulterioare, date în faţa instanţei de fond, fila 14, B.M. şi fila 15, B.M., dar şi cu prilejul reaudierii lor, la data de 22.09.2010, filele 19-22, de către instanţa de apel, aceştia au precizat că nu ei sunt cei care au tăiat arborele aparţinând părţii vătămate T.S., ei fiind cei care au găsit arborele deja tăiat şi se pregăteau să-l cureţe de ramuri şi să-l încarce în căruţa cu care se aflau în pădurea respectivă, moment în care au intervenit forţele de ordine din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Prahova care au încheiat procesul verbal de depistare din data de 20.06.2008, filele 6-7 d.u.p., martor asistent fiind numitul D.V.

Declaraţiile martorului D.C.C., fila 20 d.u.p., fila 17 dosar fond şi filele 75-76 dosar apel susţin teoria inculpaţilor, în sensul că acest martor afirmă de fiecare dată că nu i-a văzut pe cei doi inculpaţi cum tăiau arborele, ci că ştie că au fost prinşi în fapt de jandarmi, martorul fiind chemat de jandarmi după momentul prinderii inculpaţilor, de faţă fiind şi martorul D.V.

Mai mult, în sensul celor de mai sus sunt şi declaraţiile martorului D.V., care a asistat la încheierea procesului verbal de depistare din data de 20.06.2008, ce nu a fost audiat în faza de urmărire penală şi care în faţa instanţei de fond, fila 16, cât şi a instanţei de apel, filele 77-78, a precizat că i-a găsit în pădure pe inculpaţi însoţiţi de jandarmi, că nu a văzut când a fost tăiat arborele, că nu i-a văzut pe inculpaţi tăind respectivul arbore şi că acesta era tăiat mai demult, întrucât tăietura era îngălbenită, lucru care nu s-a consemnat în procesul verbal.

Acelaşi martor precizează că nu i s-a citit procesul verbal de depistare, doar i s-a dat să-l semneze.

În consecinţă, constatând că cele reţinute în procesul verbal de depistare din data de 20.06.2008, nu se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor din faza de cercetare judecătorească şi nici cu cele ale martorilor D.C.C. şi D.V., instanţa de apel a observat că în cauză nu există probe directe sau indirecte, în sensul celor reţinute în actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpaţilor.

Potrivit art. 52 C. proc. pen., care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce se impune este achitarea inculpatului de către instanţa de judecată.

În Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

- vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte "erga omnes";

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Faptul că inculpaţii au fost inconsecvenţi în declaraţiile date în faţa organelor judiciare este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., "inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia."

Potrivit art. 69 C. proc. pen. "declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."

Împrejurarea că iniţial cei doi inculpaţi au recunoscut că ei au fost cei care au tăiat arborele aparţinând părţii vătămate T.S. poate fi explicat prin aceea că ambii inculpaţi sunt recidivişti în modalitatea post executorie şi că astfel au sperat că nu vor fi trimişi în judecată, dacă vor colabora cu organele de ordine, acesta fiind de altfel motivul pentru care nu s-au opus la sosirea jandarmilor, nu au fugit şi au fost paşnici.

De altfel, declaraţiile acestora din faza de umărire de la filele 24-25 şi 31-32 d.u.p., nu au fost scrise de aceştia, ci numai semnate de inculpaţi, la dosarul de urmărire penală neexistând declaraţii olografe ale inculpaţilor.

Că evenimentele s-au derulat în modul prezentat de inculpaţi rezultă din declaraţiile martorilor D.C.C. şi D.V. care au relatat că au asistat la încheierea procesului verbal de depistare şi care nu au văzut personal cum cei doi inculpaţi au tăiat arborele.

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe baza unor probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpaţilor, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii.

Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci inculpaţii trebuie achitaţi.

În sensul celor de mai sus, s-a pronunţat şi Î.C.C.J., secţia penală, prin decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007.

În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-inculpat B.M., împotriva sentinţei penale nr. 71/23.03.2010 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând pe fond cauza :

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. l-a achitat pe inculpatul B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 108 al. 1 lit. a şi al. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 37 lit. b C.p., faptă din data de 20.06.2008, parte civilă fiind T.S., precum şi Direcţia Naţională a Pădurilor ROMSILVA-Direcţia Silvică Prahova, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

Totodată, tribunalul a constatat că apelantul-inculpat B.M., şi-a retras apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 71/23.03.2010 a Judecătoriei Vălenii de Munte, la termenul de judecată din data de 19.10.2011.

Drept urmare, în baza art. 373 C.p.p., tribunalul a extins efectele apelului declarat de apelantul-inculpat B.M. şi asupra inculpatului B.M. şi în consecinţă:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. l-a achitat pe inculpatul B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 108 al. 1 lit. a şi al. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 37 lit. b C.p., faptă din data de 20.06.2008, parte civilă fiind T.S., precum şi Direcţia Naţională a Pădurilor ROMSILVA-Direcţia Silvică Prahova, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

Deoarece potrivit disp. art.416 pct. 3 C.p.p., hotărârea primei instanţe, în privinţa inculpatului B.M., a rămas definitivă la data retragerii de către acesta a apelului formulat, respectiv la data de 19.10.2011 existând astfel posibilitatea emiterii de forme de executare de către instanţa de fond, pe numele acestui inculpat, tribunalul a dispus anularea formelor de executare întocmite pe numele acestui inculpat, în măsura în care s-au emis.

În baza art. 346 al. 3 C.p.p. instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă promovată de parte civilă T.S.

De asemenea, s-a luat act că Direcţia Naţională a Pădurilor ROMSILVA-Direcţia Silvică Prahova nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În cauză, s-a făcut aplicarea şi a disp. art. 192 al. 1 pct. 1 C.p.p., în sensul că s-a dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat, să rămână în sarcina acestuia, deoarece s-a apreciat că în speţă nu se regăseşte nici una din situaţiile enumerate limitativ de acest text de lege, cheltuielile judiciare avansate de stat nefiind determinate de partea vătămată constituită parte civilă T.S.

1

Domenii speta

Spete similare