Casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante ca urmare a necercetarii fondului.

Casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante ca urmare a necercetarii fondului.

DECIZIA CIVILA NR. 185/RC/24.02.2009  (dosar nr. 6707/279/2007)

Prin sentinta civila nr. 2480 pronuntata la data de 3.06.2008 de Judecatoria Piatra Neamt a fost admisa exceptia de netimbrare si au fost anulate ca insuficient timbrate cererea de chemare în judecata formulata de reclamantii H.M. si H. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. Electrolux România S.A., si cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientii H. L. D., H. F. M. si O. H. F.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt la data de 06.11.2007, sub nr. 6707/279/2007, reclamantii au chemat în judecata pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la reactualizarea sumei de 79.252,91 lei conform indicelui preturilor de consum si rata inflatiei, de la data ramânerii definitive si irevocabile a sentintei civile nr.641 din data de 15.02.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt si pâna la data de 17.09.2007, data la care reclamantii au intrat efectiv în posesia sumei a carei actualizare o solicita, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantii au aratat ca la data de 04.02.2004 în locuinta lor a izbucnit un incendiu produs din cauza unui defect de fabricatie al unei combine frigorifice produsa de pârâta, urmare acestui eveniment unele bunuri mobile din apartamentul reclamantilor fiind distruse, altele grav deteriorate, iar altele, partial afectate de incendiu, au fost recuperate. Prin sentinta civila nr. 641 din data de 15.02.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, ramasa definitiva, irevocabila si învestita cu formula executorie, pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantilor suma de 79.252,91 lei reprezentând daune materiale si morale, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de acel incident, precum si cheltuieli de judecata. Având în vedere ca preturile au crescut într-un ritm galopant, precum si faptul ca sentinta a ramas definitiva si irevocabila la data de 15.02.2006 si ca pâna la data la care pârâtul si-a îndeplinit obligatia stabilita de instanta a trecut 1 an si 7 luni, se impune reactualizarea sumei în discutie.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare în judecata ca informa, iar în subsidiar respingerea acesteia ca prematura, inadmisibila sau neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.

În motivare a aratat ca se impune anularea cererii în raport de dispozitiile art. 112 alin. 3 din Codul de procedura civila, întrucât reclamantii nu au indicat obiectul cererii de chemare în judecata astfel încât sa se poata stabili în mod corect cadrul procesual obiectiv si subiectiv.

În cauza a fost formulata cerere de interventie în interes propriu de catre numitii H. L. D., H. F. M. si O. H. F. ..

În sedinta publica din data de 18.03.2008, instanta de fond a pus în vedere reclamantilor si intervenientilor sa precizeze valoarea obiectului cererilor si sa timbreze la valoarea declarata. Reclamantii si intervenientii au precizat ca pretentiile lor sunt concretizate la suma de 11.260,576 lei, iar timbrajul a fost completat cu suma de 760 lei taxa judiciara de timbru si 3 lei, timbru judiciar.

Pârâta a invocat exceptia de insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecata si a cererii de interventie în interes propriu.

Analizând exceptia invocata, prima instanta a constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. În cauza de fata, abia la cincilea termen de judecata s-a precizat obiectul cauzei, iar pentru suma precizata, s-au achitat ca taxe judiciare de timbru în cursul judecatii suma totala de 780 lei, atât pentru cererea principala, cât si pentru cererea de interventie. Fata de precizarea obiectului fiecareia dintre cereri, taxa judiciara de timbru ce era necesar a fi achitata de reclamanti s-a considerat ca era de 781,56 lei (în raport de suma de 9971,776 lei solicitata), iar cea ce trebuia a fi achitata de intervenienti era în cuantum de 109 lei (în raport de suma de 1288,8 lei solicitata).

Întrucât reclamantii si intervenientii au beneficiat de asistenta juridica din partea unui aparator, instanta a apreciat ca exceptia invocata este fondata si ca principiul rolului activ nu trebuie invocat mai mult decât este necesar, eventual în temeiul acestui principiu urmând ca instanta sa efectueze si munca aparatorului. Considerând inadmisibil ca timp de 5 termene de judecata sa nu se poata stabili în mod efectiv elementele care contureaza derularea ulterioara a unui proces civil (obiect, timbraj, competenta) pentru ca mai apoi, sa soliciti ca instanta sa calculeze la al 6 termen de judecata timbrajul pentru a se putea achita în mod corespunzator, cu atât mai mult cu cât aceasta obligatie era de îndeplinit odata cu depunerea cererii de chemare în judecata, prima instanta a admis exceptia invocata si a anulat cererea principala si cererea de interventie ca insuficient timbrate.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat recurs reclamantii si intervenientii, aratând ca nu au precizat înca din actiunea introductiva cuantumul reactualizarii solicitate, întrucât aceasta valoare urma a fi comunicata de catre Directia de Statistica Neamt. La nici unul din termenele de judecata acordate în cauza instanta nu le-a pus în vedere cuantumul exact al taxei de timbru si nici ca valoarea taxei achitate ar fi trebuit sa fie mai mare, mai mica sau ca este corecta. Neexcluzând posibilitatea ca si avocatii sa greseasca la calculul cuantumului taxei de timbru, recurentii au considerat ca aici trebuia sa intervina rolul activ al instantei, care avea îndatorirea de a starui pentru a preveni orice greseala în derularea unui proces.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând anularea recursului în temeiul art. 3021 al. 1 Cod de procedura civila, întrucât nu se indica hotarârea care se ataca. Mai mult, cererea este îndreptata împotriva încheierii pronuntate la data de 27.05.2008, aceasta fiind de fapt o încheiere premergatoare, prin care a fost amânata pronuntarea, si care potrivit art. 282 al.2 si art. 316 Cod de procedura civila, nu se poate ataca decât odata cu fondul cauzei. A mai invocat totodata exceptia tardivitatii formularii recursului, considerând ca întrucât societatii intimate sentinta i-a fost comunicata la data de 22.10.2008, prezuma ca reclamantilor, care au domiciliul în Piatra Neamt, le-a fost comunicata aceasta sentinta cel putin în aceeasi perioada, astfel ca termenul de declarare a recursului era deja expirat la data de 15.12.2008.

Recurentii au precizat ulterior ca au înteles sa declare recurs împotriva sentinta civila nr. 2480/2008, dintr-o eroare de redactare fiind inserata mentiunea ca ar formula recurs împotriva încheierii pronuntate la 27.05.2008.

Analizând mai întâi exceptiile invocate de intimata, tribunalul retine ca acestea nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.

Mai întâi asupra exceptiei tardivitatii formularii recursului, se constata ca, potrivit dovezilor de comunicare a sentintei recurate, hotarârea instantei de fond a fost comunicata recurentilor la data de 21.10.2008. De la acest moment, termenul de 15 zile reglementat de art. 301 Cod de procedura civila pentru formularea în termen a recursului, începe a se calcula în conformitate cu dispozitiile art. 101 al. 1 Cod de procedura civila, pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârsit termenul. Potrivit acestor norme procedurale, ultima zi de declarare a caii de atac pentru reclamanti si intervenienti a fost data de 6.11.2008. Verificând cererea de recurs, se constata ca aceasta a fost depusa în temeiul art. 302 Cod de procedura civila la instanta a carei hotarâre se ataca, de catre avocata recurentilor, purtând ca data de primire ziua de 4.11.2008. Prin urmare, cererea de recurs a fost formulata în interiorul termenului legal, nefiind întemeiata sustinerea ca ar fi tardiva. Intimata s-a raportat în calcularea termenului, la data de 15.12.2008, care este data înregistrarii cererii de recurs pe rolul tribunalului, nu a depunerii cererii.

În ceea ce priveste exceptia nulitatii cererii de recurs, tribunalul constata ca într-adevar, potrivit dispozitiilor art. 3021 al. 1 lit. b Cod de procedura civila, cererea de recurs trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, indicarea hotarârii care se ataca. În cererea de recurs formulata de reclamanti si de intervenienti se mentioneaza ca se declara calea de atac împotriva încheierii pronuntate la data de 27.05.2008, care este de fapt încheierea de închidere a dezbaterilor si de amânare a pronuntarii. Însa din detalierea motivelor de  recurs reiese fara nici un dubiu ca, ceea ce se contesta este solutia de anulare a cererii ca insuficient timbrata, ceea ce s-a dispus prin sentinta civila pronuntata la data de 3.06.2008, încheierea mentionata necuprinzând nici o alta masura dispusa de instanta, cu exceptia amânarii pronuntarii.

În aceste conditii, pentru a nu exista o violare a art. 6 CEDO prin instituirea unor norme formale si rigide ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs, si printr-un formalism excesiv care sa împiedice justitiabilii sa aiba acces la o instanta, în teorie s-a conturat conceptia potrivit careia, mentionarea gresita a hotarârii nu atrage sanctiunea nulitatii cererii, daca aceasta cuprinde suficiente elemente care sa permita identificarea cu certitudine a hotarârii. În prezenta speta, dat fiind ca întreaga motivare a recursului vizeaza solutia de anulare ca insuficient timbrata a cererii, aducând argumente pentru a combate cele consemnate de prima instanta în considerentele sentintei nr. 2480, nu poate fi negat ca intentia recurentilor a fost aceea de a ataca sentinta pronuntata, iar nu doar încheierea premergatoare, mentionarea încheierii în modul de redactare putând fi interpretata ca o eroare materiala care nu îi poate împiedica pe justitiabili a se prevala de caile de atac la care legea îi îndreptateste. 

În urma respingerii exceptiilor neîntemeiate invocate, tribunalul, analizând recursul formulat, îl considera fondat pentru cele ce se vor detalia în continuare. Este adevarat ca dispozitiile Legii nr. 146/1997 privitoare la taxele de timbru stipuleaza obligatia platii anticipate a acestora, anterior depunerii cererii la instanta. Asa cum a retinut si instanta de fond, dispozitiile art. 35 din Ordinul nr. 760/1999 privind normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, permit instantelor sa înregistreze si actiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea sa plateasca taxele pâna la primul termen de judecata. Alineatul 3 al aceluiasi articol stipuleaza însa în continuare ca, în cazul în care taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, în momentul înregistrarii actiunii, instanta judecatoreasca va pune în vedere petentului sa achite suma datorata pâna la primul termen de judecata. 

Asa fiind, este adevarat ca actiunea formulata de recurentii reclamanti nu îndeplinea la momentul înregistrarii, în mod riguros conditiile legale privitoare la continutul unei cereri de chemare în judecata, în sensul ca obiectul cererii nu era evaluat dupa pretuirea reclamantilor, iar aceasta lipsa a fost complinita abia dupa acordarea mai multor termene de judecata pentru precizarea acestei valori, însa aceasta împrejurare nu putea în nici un caz scuti instanta de obligatia de a pune în vedere recurentilor cuantumul legal datorat al taxelor de timbru. A acorda termen pentru plata taxei de timbru fara a preciza cuantumul acesteia si a anula apoi cererea ca insuficient timbrata, pentru ca doar în cuprinsul considerentelor sa se precizeze cuantumul exact al taxelor de timbru la care recurentii erau îndatorati, reprezinta o încalcare a dreptului de acces la justitie garantat de art. 6 paragraful 1 al CEDO. 

Desi dreptul la justitie nu este absolut si impune, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, o limitare a accesului la justitie nu se conciliaza cu art. 6 CEDO decât daca tinde catre un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat, fara ca acest drept sa fie restrâns pâna în punctul în care se gaseste atins în esenta lui. Chiar daca recurentii au beneficiat de aparare calificata, obligatia instantei de a le aduce la cunostinta cuantumul acestor taxe, era instituita de dispozitiile legale enuntate mai sus si se circumscria limitelor principiului rolului activ al instantei, neintrând în contradictie cu acesta. Asa cum au sustinut si recurentii în cererea lor, faptul de a lasa posibilitatea calcularii taxelor de timbru în sarcina avocatului partilor îndatorate, nu echivaleaza cu a scoate aceste calcule de sub cenzura instantei si a nu impune judecatorului ca, în cazul în care sesizeaza existenta unor erori de calcul, sa aduca la cunostinta partilor aceasta împrejurare, împreuna cu punerea în vederea partii a obligatiei de plata a diferentei de taxa, în cuantumul ramas neachitat. 

Anularea unei cereri ca insuficient timbrata, în alte conditii decât cele tocmai descrise, este o solutie de nelegalitate, ce echivaleaza cu o încalcare a dreptului de acces la justitie, în temeiul art. 312 al. 2 si 5 cu raportare la 304 pct. 9 Cod de procedura civila, recursul declarat urmând a fi admis. Întrucât prima instanta nu a intrat în cercetarea fondului, se va casa sentinta si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, cu obligatia pentru recurenti de a completa cuantumul taxei de timbru potrivit calculelor detaliate de instanta de fond în considerentele sentintei.

Domenii speta

Spete similare