Plângere în faţa judecătorului, împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală. Schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală.

Plângere în faţa judecătorului, împotriva

ordonanţei de scoatere de sub urmărire

penală.

Schimbarea temeiului juridic al scoaterii

de sub urmărire penală.

Sentinţa penală nr. 23/P/28.01.2010

A fost înregistrată la instanţă plângerea formulată de petentul L.V. împotriva ordonanţei dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în mod greşit s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, întrucât nu a fost anunţat să predea autoturismul, astfel că nu se poate reţine că a refuzat restituirea bunului.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa procurorului, în baza art. 249 Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, art. 10 lit. b1 şi d Cod procedură penală, art. 181 Cod penal, art. 91 lit. c Cod penal, art. 228 al. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 213 Cod penal şi art. 2721 din Legea nr. 31/1990.

În motivarea ordonanţei s-a reţinut că Societatea a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că petentul, în calitate de fost administrator al S.C., a refuzat predarea autoturismului din proprietatea debitoarei, utilizându-l în interes personal.

Prin sentinţa civilă a Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi contencios administrativ s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, împotriva debitoarei S.C.

Lichidatorul judiciar a lăsat în custodia petentului, care era administratorul societăţii, mijloacele fixe şi un autoturism „Dacia”, bunuri pe care le-a solicitat ulterior pentru a fi valorificate prin licitaţie publică.

Petentul a susţinut că nu a fost înştiinţat verbal sau scris referitor la predarea bunurilor. În cursul cercetărilor, petentul a predat, la data de 19 ianuarie 2009 autoturismul, fiind încheiat în acest sens un proces verbal.

Reţinându-se că în cauză lipseşte pericolul social al faptei, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Împotriva acestei ordonanţe, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, plângere care a fost respinsă.

În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că soluţia adoptată în cauză este legală şi temeinică, întrucât din actele dosarului rezultă că petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda lichidatorului judiciar autoturismul, lucru pe care  l-a făcut abia pe parcursul cercetărilor.

Petentul a formulat, în termen legal, plângere la instanţă, susţinând că nu a avut cunoştinţă de faptul că trebuie să predea bunul, în condiţiile în care scrisoarea prin care i se aducea la cunoştinţă această obligaţie nu a primit-o, fiind comunicată la adresa la care îşi avusese sediul societatea aflată în lichidare. În aceste condiţii, apreciază că nu se poate reţine reaua sa credinţă, nefiind vorba de un refuz de a preda bunul, cu atât mai mult cu cât în momentul în care a aflat de această situaţie a procedat la restituirea autoturismului.

Intimata a depus precizări la dosar, susţinând că plângerea pe care a formulat-o împotriva petentului, vizează nu numai faptul că nu a predat autoturismul ci şi faptul că nu a predat toate actele contabile şi toate mijloacele fixe ale societăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă a Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi contencios administrativ s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, împotriva debitoarei S.C.

Întrucât nu a fost propus nici un plan de reorganizare a societăţii, prin încheierea din 9 august 2005 a Tribunalului Neamţ s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C., fiind numit lichidator judiciar. Prin aceeaşi încheiere s-a dispus dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

La data de 11 octombrie 2005, a avut loc inventarierea mijloacelor fixe ale societăţii şi, potrivit procesului verbal încheiat cu acea ocazie, lichidatorul judiciar a lăsat în custodia petentului autoturismul în litigiu, până la descărcarea de gestiune.

Întrucât prin încheierea din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Neamţ s-a luat act de hotărârea creditorilor privind vânzarea autoturismului prin licitaţie publică, lichidatorul a făcut adresă petentului, să predea maşina, în vederea vânzării acesteia prin licitaţie publică, la data de 7 decembrie 2008. Adresa menţionată nu cuprinde însă data emiterii acesteia şi a fost trimisă la sediul societăţii aflate în lichidare.

Adresa a fost comunicată prin scrisoare recomandată şi, din confirmarea de primire rezultă că aceasta a fost prezentată la data de 9 decembrie 2008, fiind însă restituită expeditorului, întrucât destinatarul nu a fost găsit.

Raportat la aceste aspecte, se constată că înştiinţarea de predare a autoturismului a fost trimisă după data la care a avut loc licitaţia şi, mai mult decât atât, nu a ajuns în posesia petentului, acesta neavând cunoştinţă de obligaţia de a preda bunul.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 presupune existenţa unui refuz din partea debitorului de a preda bunul, or în cauză, în condiţiile în care petentului nu i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de restitui autoturismul, nu se poate reţine că acesta ar fi refuzat să-şi îndeplinească obligaţia pe care o avea.

În aceste condiţii, în mod greşit s-a apreciat de procuror că existenţa infracţiunii a fost dovedită, dar că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, apreciind că se justifică aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Susţinerile intimatei referitoare la faptul că petentul a refuzat predarea tuturor bunurilor societăţii sunt nefondate, întrucât din plângerea depusă la organele de urmărire penală rezultă că s-a formulat sesizare doar pentru refuzul de predare a autoturismului. Intimata a depus la dosar o copie a unei alte plângeri formulate împotriva petentului, plângere care însă formează obiectul unui alt dosar de urmărire penală.

Având în vedere că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. b Cod procedură penală, având în vedere şi decizia în interesul legii nr. 44 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa urmează să admită plângerea formulată, să desfiinţeze în parte ordonanţa atacată şi să dispună  schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală a petentului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, din art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 din Codul de procedură penală şi art. 181 din Codul penal, în dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală.

Se vor înlătura din ordonanţă sancţiunea cu caracter administrativ aplicată, precum şi dispoziţiile privind obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale ordonanţei.

Domenii speta

Spete similare