Verificarea legalităţii rechizitoriului. Instanţa nu poate extinde obiectul controlului de la actul de sesizare la materialul probator pe care acesta s-a întemeiat.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1919/289/2010 (Număr în format vechi 1892/2011)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

DECIZIA PENALĂ NR. 159/R

Şedinţa publică  din  14 aprilie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: E.H.

JUDECĂTOR: S.D.

JUDECĂTOR: I.B.

GREFIER: S.T.T.

Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror A.V., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş. 

Pe rol pronunţarea asupra recursului promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REGHIN, împotriva sentinţei penale nr. 1 din 10.01.2011, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr.  1919/289/2010.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în cuprinsul încheierii din 1 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunţarea asupra deciziei a fost amânată pentru data de astăzi, 14 aprilie 2011.

TRIBUNALUL

1. Prezentarea sesizării:

În prezenta cauză, Tribunalul Mureş a fost sesizat în mod derivat, prin Decizia penală nr.119/R din 21 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Tg.Mureş, în dosarul nr.1919/289/2010, decizie prin care s-a dispus în temeiul art.39 alin.1 Cod procedură penală, admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Tg.Mureş privind soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva Sentinţei penale nr.1/10.01.2011 pronunţată de Judecătoria Reghin.

În baza art.42 alin.1 raportat la art.27 pct.3 teza I Cod procedură penală, s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureş soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva Sentinţei penale nr.1/10.01.2011, pronunţată de Judecătoria Reghin.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.

În motivarea deciziei s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art.29 pct.3 Cod procedură penală, ca instanţă de recurs, tribunalul judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

S-a observat că inculpatul D.I.V. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din 28.04.2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzut de art.184 alin.1, 3 Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art.184 alin.5 Cod penal, pentru faptele prevăzute de art.184 alin.1, 3 Cod penal, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

De aici a rezultat că instanţa competentă să soluţioneze recursul este Tribunalul Mureş.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art.39 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Tg.Mureş privind soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva Sentinţei penale nr.1/10.01.2011 pronunţată de Judecătoria Reghin.

Pe cale de consecinţă, în baza art.42 alin.1 raportat la art.27 pct.3 teza I Cod procedură penală, s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureş soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva Sentinţei penale nr.1/10.01.2011, pronunţată de Judecătoria Reghin.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.

În sesizarea primară, reprezentantă de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinţei penale nr.1/10 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reghin se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii penale exercitate împotriva inculpatului D.I.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal.

În conformitate cu dispoziţiile art.332 alin.2 şi 4 Cod procedură penală, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţă după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror sau persoana alei cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Art.62 şi art.64 alin.1 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe baza de probe, iar mijloacele de probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile ş.a.

Pe de altă parte, în baza art.300 Cod procedură penală, instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii şi neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.

Din examinarea prevederilor menţionate rezultă că numai nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului incomplet al mijloacelor de probă obţinute de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie fundamentul trimiterii în judecată, este de atributul instanţei, care se pronunţă, însă, prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătoreşti şi după dezbateri.

Analizând rechizitoriul întocmit în cauză la data de 28.04.2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, se poate constata că acest act respectă, prin formă şi conţinut, toate cerinţele legii.

Actul de sesizare a instanţei cuprinde toate elementele prevăzute în art.263 Cod procedură penală, şi anume datele referitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi numele persoanelor care trebuie citate în cauză. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

În cauză, prima instanţă, fără a efectua cercetarea judecătorească, s-a pronunţat asupra unor mijloace de probe pe care procurorul şi-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpatului, apreciind că lipsa schiţei locului faptei şi a actului de constatare asupra stării tehnice a autovehiculului ar atrage nelegalitatea actului de sesizare în întregul său şi ar face necesară refacerea urmăririi penale.

Or, extinzând obiectul verificării de la actul de sesizare, la materialul probator pe care acest act s-a întemeiat, prima instanţă a încălcat atât dispoziţiile imperative evocate, cât şi cele referitoare la obligativitatea efectuării cercetării judecătoreşti, în cadrul căreia se putea examina public, nemijlocit şi contradictoriu întregul material probator, pronunţând astfel o hotărâre nelegală.

2, Prezentarea hotărârii atacate:

Prin sentinţa penală nr.1 din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr.1919/289/2010, s-a dispus în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, în vederea refacerii urmăririi penale a cauzei penale având ca obiect vătămare corporală din culpă privind pe inculpatul D.I.V..

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim grad a reţinut în esenţă că la data de 24.10.2009, în jurul orelor 21,00 inculpatul conducea autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare GI 1161 BL pe DN 15 E 578 în localitatea Morăreni. Într-o curbă la stânga, din cauza vitezei, a neatenţiei, pe fondul consumului de alcool, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a intrat pe sensul opus în direcţia de deplasare Reghin- Topliţa, a părăsit partea carosabilă şi a intrat cu autoturismul într-un cap de pod după care a ajuns în poarta şi zidul imobilului cu nr. administrativ 89, situat pe partea stângă a drumului în direcţia de deplasare.

În autoturism se mai aflau şi numiţii R.B.A., P.M. şi S.D.C., care au suferit leziuni corporale fiind transportaţi la Spitalul Reghin. Ulterior inculpatul şi R.B.A. au fost transportaţi şi internaţi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Tg.Mureş.

Partea vătămată R.B.A. în vârstă de 13 ani a depus plângere penală împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, suferind leziuni corporale ce au necesitat spre vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale şi s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei.

Partea vătămată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Tg.Mureş s-a constituit parte civilă cu suma de 2.613, 46 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată R.B.A..

Numiţii P.M. şi S.D.C. nu s-au prezentat la IML Tg.Mureş în vederea obţinerii unui certificat medico-legal pentru stabilirea numărului de zile necesare pentru vindecarea leziunilor suferite şi nu depun plângere penală împotriva inculpatului.

Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,29 mg/l alcool pur în aerul expirat.

La termenul de judecă din data de 25.10.2010 inculpatul prin apărător a invocat o serie de neregularităţi în ceea ce priveşte urmărirea penală.

Analizând aspectele invocate prima instanţă a apreciat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 26 pct.15 din Legea nr. 218/2002 cu privire la efectuarea stării tehnice a unui autovehicul implicat într-un accident sunt necesare concluziile unui specialist acreditat care va întocmi un proces verbal cu privire la constatări ce va fi ataşat la procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Contrar dispoziţiilor legale organul de cercetare penală s-a pronunţat cu privire la starea tehnică, concluziile de la fila 33 relevând că organul de poliţie a concluzionat că datorită distrugerii în proporţie de 90% a autoturismului acesta nu mai poate fi supus verificării tehnice.

Totodată s-a reţinut că efectuarea unei schiţe în accidentele rutiere cu victime este obligatorie în vederea stabilirii elementelor ce au favorizat producerea accidentului precum şi orice alte elemente ce pot forma convingerea cu privire la stare de fapt.

În acest sens dispun normele cuprinse în ordinul IGPR nr. 182/ 2009 şi dispoziţia IGPR/ BPR nr. 81/ 2008, dispoziţii ce urmează a fi coroborate cu art. 131 alin. 3 c.p.p., potrivit căruia schiţele vizate trebuie să fie ataşate la procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Instanţa de fond a apreciat că lipsa acestor înscrisuri pot determina o apreciere eronată a proporţiei culpei inculpatului trimis în judecată, aspect ce echivalează cu o vătămare în sensul dispoziţiilor art. 197 alin. 4 C.p.p., coroborat cu art. 332 alin. 4 C.p.p.

Faţă de cele reţinute în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală instanţa de prim-grad a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin în vederea refacerii urmăririi penale.

În baza art. 192 alin. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

3. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în recurs:

Pe parcursul judecării recursului, inculpatul a fost asistat de un apărător ales, în persoana d-nei av.Gîrbuleţ Lucia.

4. Opinia instanţei de control judiciar:

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului nr. 1919/289/2010 al Judecătoriei Reghin, a susţinerilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dar şi din oficiu, în limitele stabilite de lege, instanţa de control judiciar apreciază că acesta este fondat.

Instanţa de prim-grad şi-a întemeiat soluţia de restituire a cauzei la Parchet pe dispoziţiile art.332 alin.2 Cod procedură penală, dispunând restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale.

Dispoziţiile textului de lege mai sus indicat prevăd în mod expres şi limitativ situaţiile în care se poate dispune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, acestea fiind:

- nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţă după natura sau calitatea persoanei;

- nerespectarea dispoziţiilor privitoare la sesizarea instanţei;

- nerespectarea dispoziţiilor privitoare la prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Motivele invocate de prima instanţă respectiv lipsa unei schiţe privind locul producerii accidentului şi lipsa unei verificări a stării tehnice cu autoturismului implicat în accidentul rutier nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art.323 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, care să permită soluţia restituirii cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

Aceste motive ţin mai curând de anumite neajunsuri ale urmăririi penale în sensul că aceasta nu ar fi completă în opinia instanţei de prim-grad.

Astfel cum am arătat, o atare situaţie nu justifică soluţia de trimitere a cauzei la procuror, instanţa de prim-grad având posibilitatea de a administra noi probe.

În măsura în care acest lucru nu este posibil iar instanţa consideră că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a susţine acuza, cauza poate fi soluţionată pe fond, prin pronunţarea unei soluţii de achitare, aceasta fiind însă decizia suverană a primei-instanţe.

Pentru considerentele arătate, vom dispune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, împotriva sentinţei penale nr. 1 din 10.01.2011, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr.1919/289/2010, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală.

Vom casa integral sentinţa atacată şi vom trimite cauza în rejudecare instanţei de fond.

5. Cheltuielile judiciare:

Pornind de la soluţia pe care o vom pronunţa, urmează ca potrivit art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă şi în recurs de 30 lei să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REGHIN, împotriva sentinţei penale nr. 1 din 10.01.2011, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr.  1919/289/2010, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală.

Casează integral sentinţa atacată şi trimite cauza în rejudecare instanţei de fond.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă şi recurs, de 30 lei, vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 aprilie 2011.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

E.H. S.D. I.B.

Fiind plecată în concediu de odihnă,

semnează preşedintele instanţei,

S.D.

Grefier,

S.T.T.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1919/289/2010 (Număr în format vechi 1892/2011)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

EXTRAS DIN DISPOZITIVUL DECIZIEI  PENALE  NR.159/R

Şedinţa publică  din  14 aprilie 2011

……………………………………………………………………………………………….

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REGHIN, împotriva sentinţei penale nr. 1 din 10.01.2011, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr.  1919/289/2010, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală.

Casează integral sentinţa atacată şi trimite cauza în rejudecare instanţei de fond.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă şi recurs, de 30 lei, vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 aprilie 2011.

Preşedinte, Judecător,  Judecător,

E.H. S.D. I.B.

 Grefier,

 S.T.T.

Domenii speta

Spete similare