Viol

Pe rol fiind pronunţarea soluţiei dată în cauza penală privind pe inculpatul D.J., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunilor de viol prevederile şi pedepsită de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal şi tentativă de viol prevăzută şi pedepsită de art.20 raportat la art.197 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal se prezintă: reprezentanţii legali ai părţii vătămate K.O., doamna K.C. şi dl. K.C., asistaţi de apărătorul ales, d-na av. G.B.R., dl. traducător V.S., şi părinţii inculpatului, dl. D. A. şi d-na D. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor a avut loc în şedinţa secretă din data de 7 iunie 2010, susţinerile părţilor, ale avocaţilor acestora şi concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de şedinţă, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, pronunţarea soluţiei s-a amânat pentru data de azi, 18 iunie 2010.

Se constată de asemenea că, în încheierea de amânare a pronunţării din data de 7 iunie 2010, s-a strecurat o eroare materială cu privire la data pentru care s-a amânat pronunţarea soluţiei, eroare care a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 iunie 2010.

De asemenea, se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de către inculpatul D.J., prin apărător ales cât şi de către partea civilă K.O., prin avocat.

INSTANŢA

Prin rechizitoriul nr. 305/P/2009 din data de 31 august 2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la această instanţă la data de 1 septembrie 2009, sub număr de dosar 2035/102/2009, inculpatul D.  J. (fiul lui A. şi R., născut la data de 4 martie 1989 Reghin, jud. Mureş, domiciliat în corn. Aluniş, satul Fiţcău nr. 35/C, jud. Mureş, posesor al CI. seria MS-178003, fără antecedente penale, CNP 1890304261961, din Penitenciarul Tg. Mureş) a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal, respectiv de  tentativă la viol prevăzută şi pedepsită de  art.20 Cod penal raportat  la art. 197 alin. 1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că, la data de 16 iulie 2009, numitul K.C., în calitate de tată al părţii vătămate K.O., a sesizat prin plângere organele de poliţie cu privire la faptul că în noaptea de 10/11 iulie 2009, în jurul orelor 01,30, inculpatul D. J., prin constrângere şi violenţă a întreţinut relaţii sexuale cu fiica lui în vârstă de 14 ani, fără consimţământul acesteia.

Din actele dosarului, a rezultat faptul că, în noaptea de 10/11 iulie 2009, inculpatul D.J., s-a deplasat cu autoturismul său, împreună cu partea vătămată K.O. şi martorii D. Z. şi V. M., din localitatea Aluniş, în localitatea Fiţcău, ajungând la un moment dat în curtea Cantonului Silvic din localitate.

Martorii D. Z. şi V. M., au coborât din autoturism şi s-au deplasat sub o terasă a cantonului, iar partea vătămată, împreună cu inculpatul, la solicitarea acestuia, sub pretextul că vrea să-i spună ceva, s-au mai deplasat circa 25-30 m din acel loc, în pădurea ce se află în continuarea cantonului. In timp ce se aflau în autoturism, după ce în prealabil a blocat uşile maşinii, prin acte de violenţă şi prin constrângere, inculpatul D. J. a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată K. O., fără acordul ei.

Partea vătămată a declarat că,în timp ce era agresată de inculpat, a strigat după ajutor, însă nu a intervenit nimeni.

După comiterea faptei, inculpatul a condus-o pe partea vătămată K.O. cu autoturismul său, înapoi în localitatea Aluniş, luându-i în autoturism şi pe cei doi martori D. Z. şi V. M., care în tot acest timp au rămas sub terasa clădirii cantonului.

Ajunşi înapoi în localitatea Aluniş, inculpatul D. J., le-a lăsat pe partea vătămată şi pe numita V. M., în apropierea caselor lor. Partea vătămată K.O., a declarat că după ce au coborât din autoturism, i-a spus numitei V. M.  despre faptul că a fost violată de D. Z., martora însă nerecunoscând acest lucru.

Din declaraţiile celor doi martori V. M. si D. Z. rezultă că nu au auzit-o pe victimă să strige după ajutor şi nici nu le-a spus că s-ar fi întâmplat ceva.

Agresiunile suferite de partea vătămată au fost consemnate în certificatul medico-legal aflat la dosarul de urmărire penală. În actul respectiv s-a constată existenţa unor excoriaţii de 1,5X1cm respectiv de 1,5X2 cm în dreptul regiunii toracale, leziuni ce s-au putut produce la data de 10/11 iulie 2009 prin zgâriere. Tot din certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată K.O. prezintă deflorare recentă care poate data din data de 10/11 iulie 2009, ceea ce duce la concluzia că anterior acestei date  victima a fost virgină; pentru vindecare victima a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată K.O. declară că nu le-a spus nimic părinţilor ei despre cele întâmplate întrucât i-a fost ruşine de aceştia şi a avut reţineri, aceştia aflând despre cele întâmplate abia în data de 16.07.2009, de la martora I. B.-M., când au  şi depus plângere împotriva inculpatului.

După comiterea faptei, partea vătămată a suferit traume psihice, motiv pentru care părinţii acesteia, au fost nevoiţi să apeleze la un psiholog, aceasta urmând un tratament psihologic. Din cuprinsul raportului psihologic a rezultat că partea vătămată a suferit un abuz sexual, prezintă elemente ale tulburării de depresie majoră şi s-a menţionat că prezintă un potenţial moderat de risc suicidal, fiind necesară supravegherea acesteia. Raportul s-a preciat ca fiind relevant, atât sub aspectul impactului faptei asupra victimei, cât şi ca imagine a caracterului acesteia.

În cauză au fost audiate şi martorele I. B.-M., respectiv V. N. D., care au declarat că în seara zilei de 15 iulie 2009, au purtat o discuţie pe internet, numita V. N. D. comunicându-i numitei I. B.-M., faptul că verişoara ei K.O., a fost violată de D.J. şi că a aflat acest lucru de la aceasta şi din discuţiile ce se poartă prin localitate.

Convorbirea purtată de cele două, a fost ataşată la dosar de bună-voie de către martora I. B.-M.. Martora V. D. a mai precizat în acea convorbire pe messenger că a văzut spatele victimei plin de vânătăi (filele 74-98 din dosarul de urmărire penală).

Ulterior, inculpatul D.J., părinţii acestuia şi alte persoane, au contactat părinţii părţii vătămate, pentru a discuta şi probabil pentru a ajunge la o înţelegere cu aceştia în legătură cu fapta comisă de inculpat însă familia părţii vătămate a refuzat orice discuţie pe această temă.

Totodată, s-a mai reţinut că organele de poliţie au stabilit că a mai existat o persoană care a fost agresată sexual de către inculpat. Astfel, la data de 31 iulie 2009, a fost audiată, în prezenţa apărătorului inculpatului D.J., partea vătămată B.A.M., de faţă fiind şi mama acesteia.

Această parte a declarat că în seara zilei le 9 octombrie 2008, inculpatul D.J. a dus-o cu autoturismul său, din localitatea Aluniş, până în zona cimitirului din satul Ruşii-Munţi, unde după ce a coborât de pe scaunul din faţă al şoferului, s-a urcat din nou în maşină pe locurile din spate, unde se afla partea vătămată, a blocat uşile autoturismului,  a încercat să o dezbrace şi să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, fără consimţământul ei. Partea vătămată B.A.M. s-a opus, luptându-se cu inculpatul, iar cu această ocazie inculpatul i-a rupt bluza pe care o purta.

În cele din urmă partea vătămată B. a reuşit să coboare din autoturism şi s-a îndepărtat în fugă de autoturism. Deşi inculpatul i-a propus la un moment dat să revină în autoturism pentru a o conduce acasă, de frică, aceasta a refuzat rămânând în acel loc până ce inculpatul a plecat cu autoturismul său.

După ce inculpatul a plecat, partea vătămată B. a luat legătura telefonic cu martora V. A. C. şi i-a cerut ca împreună cu prietenul ei Kolcsar Levente, să vină cu autoturismul după ea şi să o ducă acasă ceea ce aceştia au şi făcut.

În aceeaşi seară, partea vătămată i-a povestit surorii sale B. A. M. despre cele întâmplate, precum şi martorilor L. P. I. şi V. A. C..

Partea vătămată B.A.M. a arătat aceleaşi aspecte şi în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală din data de 11 august 2009, ocazie cu care a mai adăugat unele precizări privind modul în care sau desfăşurat faptele, de faţă fiind mama acesteia, apărătorul ales al inculpatului D.J., precum şi apărătorul ales al părţii vătămate K.O..

Deşi partea vătămată B.A.M. a declarat de fiecare dată că nu doreşte să depună plângere împotriva inculpatului D.J. pentru această faptă, organul de cercetare penală s-a sesizat din oficiu cu privire la aceasta, întrucât victima nu avea împlinită vârsta de 15 ani la data comiterii faptei, iar din declaraţiile existente la dosar, rezultă că inculpatul cunoştea acest aspect întrucât o cunoştea pe partea vătămată de mai mult timp.

Aspectele arătate în declaraţiile date de partea vătămată în faţa organelor de cercetare penală la data de 31 iulie 2009, respectiv la data de 11 august 2009, se coroborează cu declaraţiile martorilor L. P. I., Farkaş Szilard, Fodor M. Magdolna, Kolcsar Levente, V. Andeea C. şi V. Emoke, care au fost audiate în cauză.

Aceşti martori declară că au văzut-o pe B.A.M., imediat după incident, aceasta fiind foarte speriată, plângând fiind atât de marcată de ceea ce i s-a întâmplat încât nici nu a putut spune ce s-a întâmplat. Singura care a aflat în acea seară despre fapta comisă de inculpat a fost martora V. A. C. căreia victima i-a scris un mesaj pe telefonul mobil.

Ulterior, în cursul cercetărilor, respectiv la data de 12 august 2009, partea vătămată B.A.M., însoţită fiind de mama ei şi de apărătorul inculpatului D.J., s-au prezentat la organele de cercetare penală ale poliţiei cerând să fie reaudiată, revenind în parte asupra şi declaraţiilor date în cauză, arătând că inculpatul D.J. nu a încercat să o violeze la acea dată şi că a dat declaraţiile anterioare de ruşine şi de frica mamei ei. Aceleaşi aspecte, partea vătămată le-a arătat şi în declaraţia dată în faţa procurorului, la data de 13 august 2009.

Aceste declaraţii date de partea vătămată B.A.M. la data de 12 august 2009, respectiv 13 august 2009, au fost apreciat ca fiind, în mod vădit nesincere, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză şi apreciez că au fost date în scopul de a produce consecinţe juridice şi al exonerării de răspundere penală a inculpatului D.J. în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la viol, faptă pentru care nu operează retragerea plângerii prealabile.

Faţă de cele de mai sus, la data de 17 august 2009, a fost începută urmărirea penală faţă de numita B.A.M., pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292 din Cod penal şi favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal (fila 165 din dosarul de urmărire penală). Învinuita B.A.M. a fost audiată în această calitate de către procuror, în prezenţa avocatului ales şi a părintelui său, iar prin rechizitoriul parchetului s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea ei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, competent în a soluţiona cauza.

Astfe, procurorul a considerat că primele declaraţii date de partea vătămată B.A.M. sunt cele care exprimă situaţia reală, acestea coroborându-se cu declaraţiile martorilor.

Susţinerile sale că declaraţiile iniţiale i-au fost dictate de către organul de poliţie nu pot fi acceptate în condiţiile în care acesta nu cunoştea ce vor declara martorii - aceştia fiind audiaţi ulterior - astfel că nu ar fi cunoscut ce stare de fapt să-i dicteze persoanei vătămate. Declaraţiile martorilor au fost luate la câteva zile după ce a fost audiată victima. Pe de altă parte aceeaşi persoană, victima, cu ocazia audierii în calitate de învinuită de către procuror afirmă :”… a 2-a zi (după incident) am discutat cu prietena mea – L. P., căreia i-am spus că D. a încercat cu o seară înainte să întreţină raporturi sexuale cu mine, însă eu m-am opus şi nu a reuşit să întreţină relaţii sexuale cu mine. De asemenea, i-am spus că D.J. mi-a rupt bluza cu care eram îmbrăcată. Repet însă că aceste afirmaţii nu sunt reale.

Întrebată fiind de procuror de ce am făcut aceste afirmaţii faţă de martora L., răspund că la acel moment eram foarte nervoasă şi eram supărată pe D.J..  Precizez că eu nu m-am gândit că se va ajunge la această situaţie.”Aceste susţineri se contrazic cu afirmaţia făcută , în cuprinsul aceleiaşi declaraţii conform căreia :” ceea ce am declarat cu celelalte ocazii, le explic prin aceea că acele declaraţii mi-au fost dictate de către organul de poliţie.”Este important de precizat că aceste afirmaţii au fost făcute de către B.A.M. în prezenţa părintelui si a apărătorului ales, astfel că nu se pune problema vreunor presiuni ce ar fi putut fi exercitate asupra acesteia. 

În faza de urmărire penală, inculpatul D.J. a negat comiterea faptelor şi a precizat că nu a avut nici conflict cu părţile vătămate şi nu îşi explică de ce aceste persoane au depus plângere împotriva lui.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.J., care în noaptea de 10/11 iulie 2009 prin acte de violenţă şi constrângere, a întreţinut relaţii sexuale normale cu partea vătămată K.O., care nu avea împlinită vârsta de 15 ani, fără consimţământul ei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de viol prevăzută de art. 197 alin. l şi 3 din Cod penal.

Fapta inculpatului D. J., care în seara zilei de 9 august 2009, prin acte de violenţă şi constrângere, a încercat să întreţină raporturi sexuale fără consimţământul ei, cu numita B.A.M., care nu avea împlinită vârsta de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 din Cod penal.

Faptele comise de inculpat aflîndu-se în concurs real, s-a făcut aplicarea prevederilor  art. 33 lit. a Cod penal.

Partea vătămată B.A.M. în faţa instanţei, nu s-a constituit parte civilă, arătînd că nu doreşte nici tragerea la răspundere penală a inculpatului (fila 51). În atare situaţie potrivit dispoziţiilor art. 17 Cod procedură penală, reprezentanta parchetului a înţeles să exercite din oficiu acţiunea civilă în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B. A., dat fiind faptul că aceasta  este minoră, solicitând, la fel ca şi în cazul celeilalte părţi vătămate, obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei daune morale (filele 53-55).

Partea vătămată K.O. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitînd oligarea inculpatului la plata sumei de  1200 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul la organele de cercetare penală, la psiholog, la IML Tg. Mureş, precum şi obligarea la cheltuielile judiciare efectuate cu onorariul avocatului ales şi 15.000 lei daune morale (filele 42-45).

În faţa instanţei de judecată, inculpatul D.J. a dat o amplă declaraţie, precizînd că în ceea ce priveşte acuza adusă lui cu referire la partea vătămată K.O., în noaptea de 10/11 iulie 2009 a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, dar cu acordul ei şi că nu era prima dată cînd se întîmpla acest fapt, ci anterior a mai întreţinut cu acesta  asemenea raporturi încă de două ori, prima dată chiar în seara de paşte din acel an. Inculpatul a subliniat faptul că nu a obligat-o în nici un fel pe partea vătămată să întreţină cu el raporturile sexuale amintite, ci acesta, de bună-voie, a acceptat. De asemenea, inculpatul a declarat că în noaptea de Paşti, cînd partea vătămată a venit la el acasă şi a întreţinut cu el primul act sexual, a fost văzută şi de către tatăl său, martorul D. A. şi de martorul I. Ervin; totodată, inculpatul a mai declarat că este sigur că nici în seara cînd a întreţinut primul raport, partea vătămată nu mai era virgină şi că însăşi fata i-a spus că primul băiat cu care „s-a culcat” se numeşte Boroş Şandor. Această împrejurare i-a fost confirmată şi de P. C. care i-a povestit că şi el a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta parte. Referitor la acuzaţiile pe care partea vătămată i le aduce, inculpatul a declarat că, probabil, aceasta le-a făcut din răzbunare, pentru că a vrut să fie iubita lui, iar într-o zi l-a văzut discutînd cu o altă fată; de altfel, partea vătămată chiar l-a ameninţat în public că îl denunţă pentru viol, de faţă fiind şi martorii D. Z., Nagy Szende şi Virginaş B..  Referitor la cea de-a doua acuză, de tentativă de viol, pretins comisă în dauna partea vătămată B. A., inculpatul D.J. a declarat că s-au plimbat împreună cu maşina, că la un moment dat au rămas doar ei doi şi că a încercat să o sărute pe aceasta, iar fata a aopus rezistenţă şi s-a supărat, a coborît din maşină, nemaivrînd să urce şi şi-a sunat un prieten ca să vină să o ia de pe drum. Inculpatul a precizat că nu a folosit violenţa atunci cînd a încercat să o sărute pe partea vătămată, nu a blocat uşile de la maşină, nu a tras-o de haine şi nici nu a îmbrîncit-o (filele 47-48).

Partea vătămată K.O. a declarat în faţa judecătorului că toate acuzaţiile aduse de ea inculpatului D.J. (Jancsi) sunt adevărate şi şi le menţine, că inculpatul a întreţinut cu ea raportul sexual fără acordul ei. Partea vătămată a declarat că, în seara respectivă, de vineri, s-a dus împreună cu inculpatul şi cu martorul D. Z. la o plimbare cu maşina pînă la Fiţcău, deoarece a mers şi prietena ei V. M. care, de altfel, a şi rugat-o să vină, împrejurare care i-a dat încredere şi ei să meargă, în condiţiile în care a declarat că ştia ce i se întîmplase lui B. A.. În atare context, partea vătămată a acceptat să meargă cu cei trei, într-o plimbare cu maşina, iar cînd au ajuns în apropierea cantonului silvic, martorul D. Z. a coborît şi a deschis poarta, inculpatul a băgat maşina în curte, după care i-a spus şi martorei V. M. să coboare, deoarece el are ceva de discutat cu partea vătămată, martora a coborît, astfel că în maşina au rămas doar cele două părţi. Partea vătămată a arătat că inculpatul a insistat ca ea să vină lîngă el, pe scaunul din faţă, iniţial ea a refuzat, după care la insistenţele inculpatului care i-a spus că are ceva de povestit cu ea, a acceptat. Inculpatul a pornit maşina şi a mutat-o mai departe, undeva la marginea pădurii, mai departe de cei doi martori care au rămas în curtea cantonului, lîngă imobilul respectiv. Apoi, acesta a blocat uşile, a sărit pe ea, rabatînd scaunul de la maşină, spunîndu-i că nu-i va face nimic dacă reuşeşte să deschidă uşa la maşină, dar imediat a prins-o de mînă. Partea vătămată a mai declarat că a început să strige şi să plîngă, însă inculpatul i-a spus că dacă nu se culcă cu el, oricum va spune la toată lumea că a făcut-o, după care a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat şi el şi i-a simţit penisul în erecţie şi imediat a simţit cum a penetrat-o, provocîndu-i durere. După ce a terminat, inculpatul i-a dat nişte şerveţele să se şteargă, întrucît începuse să îi curgă sînge, apoi a pornit maşina şi s-au reîntors în curtea unde rămăseseră cei doi martori, inculpatul cerîndu-i părţii să se ducă înapoi pe bancheta din spate. Cei patru s-au întors cu maşina în comuna Aluniş, unde fetele au coborît în dreptul locuinţei lui V. M. căreia partea vătămată a declarat că i-a şi spus în acea seară ceea ce i s-a întîmplat, dar aceasta nu a crezut-o, astfel că partea vătămată i-a arătat zgîrieturile de pe spate. A doua zi, partea vătămată i-a povestit şi lui Szilaghi Blanca şi i-a arătat şi ei zgîrieturile de pe spate, iar la aproximativ o săptămînă, din nou i-a spus lui V. M. despre cele întîmplate; de asemenea, partea vătămată a mai declarat că a fost întrebată şi de către Virginaş D. dacă e adevărat ce se spune în comună, respectiv că ar fi fost violată de către Jancsi, iar ea i-a confirmat acest zvon, menţionînd că această discuţie a avut-o înainte ca tatăl ei să depună plîngerea penală la poliţie. De asemenea, partea vătămată a mai precizat că pînă la acel moment nu mai întreţinuse relaţii sexuale cu nici un băiat, fiind virgină, iar susţinerile inculpatului în sensul că anterior, în seara de Paşti din 2009, se culcase cu el chiar în locuinţa acestuia, nu sunt reale. Ea nu a negat însă că în seara de Paşti s-a dus cu inculpatul acasă la el, pentru a luat nişte CD-uri, dar acolo nu a stat decît 30 de minute, cu tot cu timpul parcurs pe drum, iar inculpatul nu i-a făcut nimic, nu a încercat să o sărute, nici să o mîngîie şi cu atît mai puţin, să întreţină cu ea relaţii sexuale (filele 49-50).

În ceea ce-o priveşte pe partea vătămată B. A., în declaraţia pe care aceasta a dat-o în faţa judecătorului, a susţinut că inculpatul nu i-a făcut nimic rău, că în seara cînd se afla la el în maşină, acesta doar a încercat să o sărute, iar ea s-a opus şi s-a supărat foarte tare, s-au certat, aşa că a coborît din maşină şi şi-a sunat prietenii – martorii V. A. şi Kulcsar Levente - să vină să o ia de acolo, respectiv de pe marginea drumului de la intarea în comuna Ruşii Munţi. Fiind supărată, i-a spus prietenei sale L. P., pe care a chemat-o acasă la ea, după ce s-a reîntors, că inculpatul D.J. a vrut să o violeze şi de aici a pornit totul. Ulterior, şi prietenele sale i-au spus că însuşi inculpatul se lăuda în sat că a încercat să o violeze, dar ea a dezminţit respectivele zvonuri. Referitor la prima sa declaraţie, cea în care a arătat că inculpatul a încercat să întreţină cu ea relaţii sexuale în maşina lui, sens în care a blocat portierele şi a încercat să se urce peste ea, partea vătămată a arătat în faţa judecătorului, că fiind chemată la poliţie, i s-a spus ce să scrie, că dacă nu spune adevărul, va fi închisă, astfel încît i s-a dictat ce să scrie, de faţă fiind şi mama sa, precum şi avocatul inculpatului. Totodată, partea vătămată a declarat că ea nu a intenţionat să formuleze plîngere penală împotriva inculpatului, pentru că ştia ce se va întîmpla În ceea ce priveşte bluza pe care o purta partea vătămată în seara, aceasta a declarat că nu i-a fost ruptă în faţă, ci doar pe mînecă. Partea vătămată a mai declarat că atunci cînd inculpatul a încercat să o sărute, nu s-a simţit ameninţată în  nici un fel de atitudinea acestuia, dar s-a supărat (filele 51-52).

În vederea clarificării aspectelor laturii penale, au fost audiaţi martorii propuşi de către acuză, precum şi cei ai părţilor:  V. M. (fila 114-116), D. Z. (filele 117-118), S. B. (fila 119), I. B. (filele 141-142), V. N. (fila 143), V. Marta (fila 144), V. Emoke (filele 171-172), Farkas Szilard (fila 173), V. A. (fila 174), Kolcsar Levente (175), L. P. (filele 176-177), Vinţeler G. (fila 198), D. A. – tatăl inculpatului (fila 199), K. Adalbert (fila 218), K.C. mama părţii vătămate K.O. (fila 232), Nagy Szendi (fila 220) Zsigmond Brigitta (fila 223), Fulop Jozsef (filele 224-225).

La dosarul cauzei, apărătorul inculpatului a depus o anchetă socială realizată la domiciliul inculpatului şi un tabel cuprinzînd semnăturile consătenilor inculpatul cu referire la comportamentul acestuia antefactum (fila 46, 285-306), de asemenea, s-a mai depus un referatul de evaluare cu referire la acesta (filele 165-170), nişte fotografii ale părţii vătămate K.O. (filele 281-284); de asemenea, apărătorul inculpatul a depus şi concluzii scrise (filele 323-327).

Avînd în vedere precizările martorilor cu referire la sms-urile primite, s-au depus la dosar şi traducerile din limba maghiară a acestora (filele 145, 222), o agrafă de păr depusă de tatăl inculpatului (fila 200); s-au depus la dosar relaţiile cu privire la stadiul cercetărilor penale în cauza penală în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B. A. (filele 68, 262).

De asemenea, s-au depus la dosar şi acte medicale şi un raport de evaluare cu referire la starea părţii vătămate, ca urmare a consilierii acordate ei de către psihologii Organizaţiei „Salvaţi Copii” Mureş care au asistat-o pe minoră pe parcursul procesului; totodată, s-au mai depus la dosar şi concluzii scrise (filele 226-231, 280, 331-345).

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: plângerea penală a partea vătămată K.O. (fila7), proces-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului (filele 42-54), declaraţiile de parte vătămată (filele 27-29), actele premergătoare (fila 25), declaraţiile date de  învinuit/inculpat în faza de urmărire penală (filele 140-150, 161-162), raportul de constatare medico-legală în ceea ce o priveşte pe victima K. (fila 35), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al comportamentului simulat – testul poligraf (filele 169-175), raportul psihologic al victimei K. (filele 36-39), declaraţiile de martorilor ascultaţi (filele 39-41, 55, 72, 111-131), proces-verbal de verificare a calculatorului martorei I. B. şi a discuţiilor purtate pe messenger cu martora V. D. N. (filele 73-98, 99, 106-107, 135), declaraţiile persoanei vătămate B. A. (filele 102-105, 109-110), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 176), memorii şi cereri ale inculpatului.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă, instanţa apreciază că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, chiar dacă acesta a negat faptul că ar fi exercitat actele de agresiune sexuală asupra celor două victime.

I. Astfel, deşi iniţial inculpatul a negat existenţa oricărui act sexual cu partea vătămată minoră K.O., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi apoi cu ocazia ascultării inculpatului în faţa instanţei, acesta a declarat că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, de mai multe ori, de fiecare dată însă cu acordul acesteia.

 Inculpatul şi partea vătămată K.O. se cunoşteau, întrucît locuiesc pe raza aceleiaşi comune; inculpatul major fiind, era angajat la societatea părinţilor săi, iar partea vătămată K.O. era elevă la şcoala generală din comună; părţile obişnuiau să frecventeze, alături de ceilalţi tineri localurile din comună, în special restaurantul „Mano” din Aluniş, locul de întîlnire al tinerilor din sat, aşa cum au relatat şi martorii ascultaţi în cauză.

În seara zilei de 10 iulie 2009 inculpatul D.J., s-a deplasat cu autoturismul său, în zona restaurantului respectiv, împreună cu martorul D. Z.; la un moment dat, inculpatul a trimis-o pe martora V. M., prietena părţii vătămate, să o cheme pe aceasta afară din local, propunîndu-le fetelor să meargă împreună în localitatea Fiţcău să bea un suc acolo.

Partea vătămată K.O. şi martora V. M. au acceptat, partea vătămată arătînd că la insistenţele prietenei sale, aceasta din urmă confirmînd practic faptul că partea vătămată l-a întrebat de mai multe ori pe inculpat dacă le aduce înapoi. Astfel, cei patru s-au deplasat cu maşina inculpatului, din localitatea Aluniş, la Fiţcău, unde barul la care doreau să bea un suc era închis; ajungând la un moment dat în curtea Cantonului Silvic din localitate, inculpatul i-a cerut martorului D. Z. să coboare din maşină şi să deschidă poarta, a băgat apoi maşina în curte şi i-a cerut şi martorei V. M., să coboare din maşină, pretextînd că are ceva de discutat cu partea vătămată, iar aceasta a coborât din autoturism şi împreună cu D. Z. s-au deplasat sub o terasă a cantonului.

Inculpatul, sub pretextul că vrea să-i spună ceva părţii vătămate, a deplasat autoturismul din raza de vizibilitate a celor doi martori, respectiv s-au mai deplasat circa 25-30 metri din acel loc, în pădurea ce se află în continuarea cantonului, aşa cum reiese şi din fotografiile judiciare realizate cu ocazia cercetării la faţa locului, locaţie unde au stat cam 15-20 de minute, aspect relatat de ambii martori amintiţi. În timp ce se aflau în autoturism, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să vină lîngă el, pe scaunul din faţă, iar la insistenţele acestuia, partea a ocupat locul din dreapta şoferului.

După ce în prealabil a blocat uşile maşinii, spunîndu-i că nu-i va face nimic dacă reuşeşte să deschidă uşa la maşină, dar imediat a prins-o de mînă. Partea vătămată a început să strige şi să plîngă, însă inculpatul i-a spus că dacă nu se culcă cu el, oricum va spune la toată lumea că a făcut-o, după care a dezbrăcat-o, dîndu-i pantalonii jos, pînă la genunchi, la fel şi lejeria intimă, s-a dezbrăcat şi el, dîndu-şi bluza jos, partea vătămată i-a simţit penisul în erecţie şi imediat a simţit cum a penetrat-o, provocîndu-i durere în zona organului genital. După ce a terminat, inculpatul i-a dat o batistă sau nişte şerveţele să se şteargă, întrucît începuse să îi curgă sînge, apoi a pornit maşina şi s-au reîntors în curtea unde rămăseseră cei doi martori, inculpatul cerîndu-i părţii să se ducă înapoi pe bancheta din spate.

După comiterea faptei, inculpatul a pornit maşina şi s-au reîntors în curtea cantonului, unde s-au urcat şi cei doi martori D. Z. şi V. M. care, în tot acest timp, au rămas sub terasa clădirii cantonului, cei patru megînd înapoi în localitatea Aluniş.

Aşadar, instanţa reţine că inculpatul D. J., prin acte de violenţă şi prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale normale cu partea vătămată K. O., fără acordul ei.

În localitatea Aluniş, inculpatul D. J., le-a lăsat pe partea vătămată şi pe numita V. M., în apropierea casei acesteia din urmă. Partea vătămată K.O., a declarat că după ce au coborât din autoturism, i-a spus numitei V. M. despre faptul că a fost violată de D. Z., dar în faţa instanţei martora a negat aceste susţineri, arătînd totuşi, că partea vătămată i-a spus că s-a certat cu Janos, că a plîns şi că acesta i-a dat să bea apă.

După ce au coborît din maşină, fetele s-au întîlnit cu martora S. Blanca, căreia partea vătămată i s-a părut a fi mai abătută şi chiar a întrebat-o ce are, iar ea i-a spus că s-a certat cu inculpatul, cu Janos, dar nu i-a spus şi din care motiv anume.

A doua zi, sîmbătă fiind, cînd partea vătămată s-a întîlnit din nou cu martorele V. M., S. Blanca, precum şi cu Virginaş Marta le-a spus acestora că o doare tare spatele şi unora dintre ele chiar le-a şi arătat locul respectiv, cerîndu-le părerea cu privire la timpul necesar pentru vindecare. Mai mult, martorei Virginaş Marta, partea vătămată chiar i-a spus că inculpatul i-a strîns spatele şi că o doare tare, dar nu i-a arătat locul respectiv.

În perioada respectivă, adică în acel sfîrşit de săptămînă, în zonă erau în derulare manifestările culturale ocazionate de Festivalul Văii Mureşului de la Răstoliţa, astfel încît tineretul din localităţile respective se întîlnea mai des şi chiar se deplasa în locul unde se ţineau manifestările respective.

În atare situaţie, în sat, încă de duminică seara, se vorbea despre faptul că partea vătămată ar fi fost violată de către inculpat, martora V. N. confirmînd acest fapt, iar ulterior şi I. B., S. Blanca.

La cîteva zile după, respectiv în ziua de marţi - 14 iulie 2009, partea vătămată i-a trimis prietenei sale V. N. un mesaj pe telefonul mobil, în care îi spunea explicit că a fost violată de către inculpat, mesaj pe care martora l-a şi prezentat instanţei. A  doua zi, respectiv miercuri, martora i-a spus despre viol şi martorei I. B., într-o discuţie purtată pe messenger, rugînd-o totodată, să le spună ea părinţilor părţii vătămate, întrucît acesteia îi este frică să le spună ea însăşi.

Aşadar, martora I. B. a fost cea care le-a spus părinţilor părţii vătămate despre faptul că Orsolya fusese violată de către Janos, după care şi ea a recunoscut în faţa părinţilor şi a martorei acest fapt, spunîndu-le că D.J. a bătut-o şi arătîndu-le urmele de pe spate. În ziua în care părinţii victimei au aflat despre viol, respectiv în data de 16 iulie 2009, aceştia au şi depus o plîngere penală împotriva inculpatului.

La data de 17 iulie 2009, partea vătămată a fost examinată de către medicul legist care, pe corpul acesteia, a constat existenţa unor excoriaţii de 1,5X1cm respectiv de 1,5X2 cm în dreptul regiunii toracale, leziuni ce s-au putut produce la data de 10/11 iulie 2009 prin zgâriere. Tot din certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată K.O. prezintă deflorare recentă care poate data din data de 10/11 iulie 2009, ceea ce duce la concluzia că anterior acestei date  victima a fost virgină; pentru vindecare victima a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

După comiterea faptei, partea vătămată a suferit traume psihice, motiv pentru care părinţii acesteia, au fost nevoiţi să apeleze la un psiholog, aceasta urmând un tratament psihologic. Din cuprinsul raportului psihologic a rezultat, în mod cert faptul că partea vătămată a suferit un abuz sexual, întrucît prezintă elemente ale tulburării de depresie majoră şi s-a menţionat că prezintă un potenţial moderat de risc suicidal, fiind necesară supravegherea acesteia. Raportul amintit este relevant, atât sub aspectul impactului faptei asupra victimei, cât şi ca imagine a caracterului acesteia.

În raport cu afirmaţiile constante ale părţii vătămate, precum şi cele ale  martorilor indirecţi, dar şi cu moD.tatea concretă de exercitare a agresiunii sexuale asupra părţii vătămate şi cu zona vizată şi lezată, instanţa apreciază că susţinerile inculpatului referitoare la faptul că nu a forţat-o în nici un fel pe partea vătămată, că nu agresat-o sexual, nu pot fi luate în considerare, ele fiind înlăturate în mod evident de toate aceste depoziţii, coroborate cu  actele medicale aflate la dosarul cauzei. 

Astfel, este de remarcat poziţia procesuală pe care inculpatul a avut-o pe parcursul prezentei cauze, de la negare totală a existenţei oricăror relaţii sexuale cu partea vătămată, la extrema cealaltă, de recunoaştere a faptului întreţinerii de raport sexual cu acesta, chiar de mai multe ori.

Pe întreg parcursul urmăririi penale, în cele două declaraţii pe care le-a dat, inculpatul a negat că ar fi întreţinut vreun raport sexual cu partea vătămată K.O., abia cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, el declarînd că  este adevărat că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată în seara de 10/11 iulie 2009, dar că partea vătămată a fost de acord de fiecare dată şi că nu era prima dată cînd se întîmpla asta, ci a treia oară, prima dată fiind în seara de Paşti a acelui an.

Inculpatul a susţinut şi în faţa instanţei că nu la data de 10/11 iulie 2009, a întreţinut primul raport sexual normal cu partea vătămată, ci în cursul lunii aprilie 2009, de Paşti, chiar la el acasă şi că după aceea, pînă la data de 10 iulie 2009, s-a mai culcat cu aceasta în locuinţa lui Krisztof Jozsef.

Totodată, inculpatul a mai susţinut că el nu a fost singurul care a avut relaţii sexuale cu partea vătămată ci, anterior lui, şi numiţii B. Sandor şi chiar P. C. au făcut-o, fata însăşi dîndu-i de înţeles că nu este el primul băiat din viaţa ei.

De altfel, pe parcursul cercetării judecătoreşti, întreaga apărare a inculpatului s-a axat pe dovedirea acestui fapt, respectiv pe conturarea caracterului profund uşuratic al părţii vătămate în vîrstă de doar 15 ani neîmpliniţi la data comiterii faptei, apărare care este, însă, înlăturată de către judecător.

Astfel, în primul rînd, relevantă este chiar poziţia inculpatului, care a negat vehement existenţa nu doar a violului, ci şi a unor relaţii sexuale consimţite cu partea vătămată, poziţie exprimată în declaraţiile sale din faza de urmărire penală, dar şi cu ocazia testării sale cu aparatul poligraf, ocazie cu care s-a evidenţiat comportamentul simulat al acestuia, la întrebările legate de viol, inclusiv la cea referitoare la afirmaţia că a mai întreţinut anterior relaţii sexuale cu minora. De altfel, martorul D. Z. care era şi el în maşină în seara respectivă, a arătat că l-a întrebat pe inculpat, imediat după ce a dat declaraţia la poliţie, dacă acuzaţiile care i se aduc sunt reale, iar inculpatul i-a spus că atunci cînd au rămas ei singuri în maşină, a discutat cu partea vătămată despre o relaţie sexuală, că i-a propus lui Orsolya să întreţină relaţii sexuale cu el, dar acesta l-a refuzat, astfel că a încetat să mai facă ceva.

Revenirea inculpatului asupra acestei poziţii şi afirmaţiile că a întreţinut anterior, în mai multe rînduri, raporturi sexuale cu minora, atît el, cît cei doi bărbaţi pe care i-a amintit, sunt în totală contradicţie cu acele concluzii ale actului medico-legal potrivit cărora „partea vătămată K.O. prezintă deflorare recentă care poate data din data de 10/11 iulie 2009”, ceea ce duce la concluzia că anterior acestei date, victima a fost virgină. Or, dacă cele declarate de către inculpat ar fi reale, nu se explică acele constatări ale medicului legist referitoare la deflorarea recentă, la existenţa celor două incizuri fiziologice ale himenului şi la acea ruptură completă din dreptul orei 6, ale cărei margini erau, la data controlului, în curs de epitelizare. Dacă primul raport sexual al părţii vătămate, aşa cum pretinde inculpatul, ar fi fost anterior chiar şi acelei zile din luna aprilie 2009, ruptura himenului ar fi trebuit să fie de mult cicatrizată, epitelizată, iar nu în curs de epitelizare, aşa cum s-a constatat - la data de 17 iulie 2009, data controlului medico-legal.

Totodată, inculpatul, prin intermediul tatălui său audiat ca martor, a încercat să acrediteze ideea că părinţii părţii vătămate au plătit suma de 15 milioane lei vechi pentru a se obţine acele concluzii medicale, dar această afirmaţie nu s-a coroborat cu nimic, ca de altfel, nici cele referitoare la faptul că partea vătămată ar fi întreţinut anterior relaţii sexuale cu Boar Şandor şi P. C., aceştia nefiind prezenţi în faţa instanţei să confirme aceste susţineri. În aceeaşi ordine de idei, susţinerile tatălui inculpatului, ascultat ca martor, sunt subiective, în condiţiile în care acesta a declarat că inculpatul a venit cu o fată, cu care s-a dus în camera lui, că la un moment dat a intrat şi l-a văzut pe băiat dezbrăcat, peste o fată, dar nu a văzut dacă fata era şi ea dezbrăcată, că aceasta a plecat în jurul orei 3 dimnineaţa şi că el s-a dus să vadă cine era fata şi atunci a văzut-o că era partea vătămată, ba chiar i-a zis băiatului său să aibă grijă ce face, iar el i-a răspuns că a avut prezervativ. Martorul a depus la dosar şi o agrafă despre care susţinea că a lăsat-o partea vătămată acasă la ei în seara respectivă. În opoziţie cu aceste susţineri, vine declaraţia mamei părţii vătămate care a arătat că fiica sa, în seara de paşte, s-a întors acasă în jurul orelor 2,00 şi ştie acest fapt întrucît chiar ea i-a deschis uşa, iar fiica sa nu poartă agrafe aşa cum susţinea tatăl inculpatului. Aşadar, cele două declaraţii ale martorilor amintiţi urmează a fi înlăturate deoarece ele sunt, în mod evident, subiective.

Pe de altă parte, instanţa va înlătura şi susţinerile din depoziţiile martorilor V. M., Nagy Szendi, Zsigmond Brigitta Katalin, ultimele două propuse de către inculpat şi care au încercat să contureze, nu din propriile percepţii, constatări, discuţii, ci „din auzite” un comportament eminamente uşuratic al părţii vătămate K.O., acestea trăgînd în mod cert concluzia că partea vătămată este o uşuratică, o fată care se ducea cu orice băiat - prin acesta înţelegîndu-se nu doar sensul propriu-zis al cuV.lui, ci şi alte gesturi, sărutări, gesturi inclusiv de natură sexuală – concluzie pe care acestea, în mod surprinzător pentru nişte adolescente de vîrsta victimei, le-au tras din faptul că partea vătămată frecventa, la fel ca şi ele, discoteca organizată în comuna Aluniş, petrecerile organizate cu ocazia absolvirii unor cursuri şcolare (ballagas-urile), petrecerile cîmpeneşti la care participau toţi tinerii din sat, acel restaurant „Mano” care s-a dovedit a fi locul de întîlnire al tinerilor din satele învecinate. Avînd în vedere faptul că este la vîrsta adolescenţei, trăsăturile sale fizice care o încadrează în categoria fetelor frumoase, poate stîrni unele aprecieri negative din partea fetelor de aceeaşi vîrstă cu ea, inclusiv a prietenelor sale, mai ales atunci cînd ea este remarcată de către tinerii din localitate; împrejurarea că frecventa discoteca, că a fost văzută stînd lîngă anumiţi băieţi, unii chiar cu cîţiva ani mai mari ca ea,  nu duce în mod automat la concluzia că ea s-a şi sărutat, ba chiar că „s-a şi culcat” cu acei băieţi, mai ales că martorele nu au văzut-o nici sărutînd-se cu ei, cu atît mai puţin întreţinînd relaţii sexuale cu vreunul din aceştia.

Împrejurarea că tinerii din comunitatea din care fac parte părţile, au un comportament mai libertin şi pornind de la vîrste mai fragede faţă de cel pe care îl aveau generaţiile din care fac parte părinţii acestora, că în general societatea nu este de acord cu el, este o realitate, dar nu poate duce, în mod automat la concluzia că doar partea vătămată avea o atitudine ce ieşea din acele tipare sociale. Cum s-a şi dovedit, tinerii din localităţile de pe raza comunei Aluniş obişnuiau să participe la discotecă, la petrecerile cîmpeneşti, la festivaluri, să se întîlnească la acel local „Mano”, să se ducă la plimbare cu maşina inculpatului– inclusiv martorele V. M., Nagy Szendi, Zsigmond Brigitta Katalin, persoane de vîrsta părţii vătămate sau apropiate ca vîrstă, astfel încît practic, susţinerile lor se pot răsfrînge chiar şi asupra propriei persoane, la un moment dat.

Totodată, nici unul din martorii ascultaţi în cauză, pornind de la D. Z. cel care se afla şi el în maşină în seara respectivă şi care este prieten cu inculpatul, apoi Farkas Szilard, respectiv Fulop Jozsef nu au confirmat acest pretins comportament uşuratic al părţii vătămate, inculpatul nefăcîndu-le confesiuni cu privire la faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale anterior datei de 10/11 iulie 2009, cu aceasta.

În aceeaşi ordine de idei, fotografiile depuse la dosar de către inculpat, în conturarea comportamentului uşuratic al părţii vătămate K.O., nu vin să dovedească în nici un caz inexistenţa violului, ci ele relevă, cel mult, teribilismul unei vîrste şi gesturile specifice ei, iar în opinia instanţei, în nici un caz, nu arată că partea vătămată ar avea un comportament imoral (practic, dintr-un studiu atent al acestor poze, se desprinde cu uşurinţă concluzia că ele nu surprind nişte gesturi fireşti ale părţii, ci dimpotrivă, o oarecare stîngăcie şi evident faptul că nu acesta este comportamentul său obişnuit – a se vedea ţigara neaprinsă, sticla care doar este ţinută în apropierea gurii şi partea nu bea din ea, stîngăcia de pe faţa fetei atunci cînd este ţinută în braţe de către cei doi băieţi etc.). Şi chiar şi în situaţia în care, acest comportament imoral al părţii vătămate ar fi fost dovedit, în nici un caz, nu justifică violul, care presupune întreţinerea de relaţii sexuale prin ameninţare, prin constrîngere sau profitînd de neputinţa părţii de a se apăra sau a-şi exprima voinţa, nevînd nimic de a face cu comportamentul în general, al victimei, aspect relevat constant de practica şi doctrina în cauză.

Totodată, împrejurarea că partea vătămată nu a spus imediat părinţilor săi despre ceea ce i s-a întîmplat, nu este consecinţa faptului că implicit a consimţit la acel act sexual, ci este vorba, aşa cum a relevat şi raportul psihologului şi cum, de altfel, s-a pronunţat şi literatura de specialitate, de faptul că aceasta a fost copleşită atît de urmările fizice ale agresiunii sexuale, cît mai ales de urmările psihice. În atare situaţii, victima violului suferă o criză emoţională şi are puternice sentimente de degradare şi dezgust, furie neputincioasă, vină, ruşine, dar mai ales un imens sentiment de frică de părinţi, de comunitate, de reacţia lor, mai ales în condiţiile în care intervine şi reacţia de respingere, de neîncredere în spusele sale, inclusiv din partea prietenelor – aşa cum este în cauza de faţă, dar şi fiindcă îi este frică să nu fie agresată mai tîrziu dacă va spune ceva, fiindcă îşi pierde încrederea în oameni, fiindcă sentimentul de neputinţă este foarte mare, astfel că cele mai multe victime tac, aşa cum a tăcut şi partea vătămată. 

Tot acest comportament se regăseşte pe deplin în privinţa victimei K.O., astfel încît nu se poate vorbi de o simulare, nici de un comportament imoral, cu atît mai puţin de existenţa unui eventual consimţămînt din partea ei la acel raport sexual. ihologica a victimei este foarte complexa. In cadrul aApărarea inculpatului de pe întreg parcursul procesului, s-a bazat pe buna reputaţie a familiei acestuia în rîndul comunităţii din care fac parte cei din prezenta  cauză, reputaţie care, cel puţin în opinia unor membrii ai comunităţii, ar face imposibilă pretarea inculpatului la un comportament de natura celui de care se face vorbire în cauză. Astfel, se explică afirmaţiile unor martori, inclusiv ale preotului reformat din sat – martorul Vinţeler G. - care a afirmat că opinia publică era de părere că nu trebuia să se ajungă aici, respectiv în faţa organelor judiciare, ci lucrurile trebuiau rezolvate pe plan local, eventual chiar printr-o căsătorie ulterioară a părţilor.

Buna reputaţie a familiei inculpatului şi chiar şi a acestuia, cel puţin pînă la momentul formulării acuzelor de viol, nu poate fi pusă la îndoială şi rezultă din depoziţiile celor ascultaţi, din acele tabele cuprinzînd semnăturile consătenilor acestuia, din cuprinsul anchetei sociale şi chiar a referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lîngă Tribunalul Mureş, dar în nici un caz, nu reprezintă o dovadă a inexistenţei infracţiunilor de a căror comitere este acuzat inculpatul.

Aşadar, toate aceste probe administrate dovedesc, în mod cert că anterior datei de 10/11 iulie 2009, partea vătămată K.O. era virgină, că relaţia sexuală cu inculpatul din seara respectivă nu a fost consimţită, că postfactum, partea a prezentat un comportament specific victimei unui abuz sexual. Relevant în speţă este şi faptul că la momentul la care partea vătămată a scris acel mesaj prin care îi spunea martorei I. B. că inculpatul a violat-o, în comunitatea locală deja se vorbea despre viol, ba chiar martorele ascultate au arătat că tinerii din sat vorbea că însuşi inculpatul se „lăuda” cu acest fapt, dovadă fiind şi convorbirea purtată pe messenger de către martorele V. D. şi I. B. în data de 15 iulie 2009.

În opinia instanţei, toate acestea conturează cu certitudine concluzia că există probe cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de viol, că el este autorul faptei pe care deşi a negat-o, în final a recunoscut existenţa raportului sexual precizînd doar că a fost consimţit. Este astfel exclusă posibilitatea ca victima să fi inventat – din diverse motive -  agresiunile sexuale care fac obiectul acuzării, cu atât mai mult cu cât aceste fapte probatorii se coroborează cu concluziile medico-legale. De asemenea, este vădită intenţia directă inculpatului de a întreţine acel raport sexual cu victima, în condiţiile  mai-sus arătate. În ceea ce priveşte consimţămîntul victimei la întreţinerea acelui raport sexual, existenţa lui este exclusă tocmai de modul în care fapta s-a consumat, de consecinţele acesteia aşa cum au fost ele relevate de către probele administrate, nu numai cele fizice, ci mai ales de trauma post-agresiune pe care raportul psihologic a evidenţiat-o şi care este practic, imposibil de simulat, traumă inexistentă în cazul unui raport sexual consimţit.

Aşadar, în drept, fapta inculpatului D.J. de a întreţine – prin violenţă – un raport sexual normal cu minora K.O. persoană care avea vârsta de 14 ani la acea vreme, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin.1, alin. 3 Cod penal.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice faptei reţinute în sarcina inculpatului D.J. din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.1,3 Cod penal, în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. 2 Cod penal, conform prevederilor art. 334 Cod procedură penală.

 II.  În ceea ce priveşte cea de-a doua acuză adusă inculpatului, de tentativă la viol, în dauna partea vătămată B. A. M., instanţa reţine că, deşi această parte nu a formulat plîngere penală împotriva inculpatului, respectiv că existenţa infracţiunii a reieşit pe parcursul derulării cercetărilor penale, în cauza privind-o pe victima K.O..

Deşi partea vătămată B.A.M. a declarat de fiecare dată că nu doreşte să depună plângere împotriva inculpatului D.J. pentru această faptă, organele de cercetare penală s-a sesizat din oficiu cu privire la aceasta, întrucât victima nu avea împlinită vârsta de 15 ani la data comiterii faptei, din declaraţiile existente la dosar, rezultînd  că inculpatul cunoştea acest aspect întrucât o cunoştea pe partea vătămată de mai mult timp.

Astfel, la data de 31 iulie 2009, a fost audiată, în prezenţa apărătorului inculpatului D.J., partea vătămată B.A.M., de faţă fiind şi mama acesteia. Cu ocazia acelei audieri, partea vătămată a declarat că în seara zilei le 9 octombrie 2008, inculpatul D.J. a dus-o cu autoturismul său, din localitatea Aluniş, până în zona cimitirului din satul Ruşii-Munţi, unde după ce a coborât de pe scaunul din faţă al şoferului, s-a urcat din nou în maşină pe locurile din spate, unde se afla partea vătămată, a blocat uşile autoturismului,  a încercat să o dezbrace şi să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, fără consimţământul ei. Partea vătămată B.A.M. s-a opus, luptându-se cu inculpatul, iar cu această ocazie inculpatul i-a rupt bluza pe care o purta.

În cele din urmă partea vătămată B. a reuşit să coboare din autoturism şi s-a îndepărtat în fugă de autoturism. Deşi inculpatul i-a propus la un moment dat să revină în autoturism pentru a o conduce acasă, de frică, aceasta a refuzat rămânând în acel loc până ce inculpatul a plecat cu autoturismul său. După ce inculpatul a plecat, partea vătămată B. a luat legătura telefonic cu martora V. A. C. şi i-a cerut ca împreună cu prietenul ei Kolcsar Levente, să vină cu autoturismul după ea şi să o ducă acasă ceea ce aceştia au şi făcut.

În aceeaşi seară, partea vătămată i-a povestit surorii sale B. A. M. despre cele întâmplate, precum şi martorelor L. P. I. şi V. A. C..

Partea vătămată B.A.M. a arătat aceleaşi aspecte şi în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală din data de 11 august 2009, ocazie cu care a mai adăugat unele precizări privind modul în care sau desfăşurat faptele, de faţă fiind mama acesteia, apărătorul ales al inculpatului D.J., precum şi apărătorul ales al părţii vătămate K.O..

Ulterior, în cursul cercetărilor penale, respectiv la data de 12 august 2009, partea vătămată B.A.M., însoţită fiind de mama ei şi de apărătorul ales dl. avocat Cioloboc Emil, în prezenţa avocatului inculpatului D.J., s-a prezentat la organele de cercetare penală ale poliţiei cerând să fie reaudiată, revenind în parte asupra acuzaţiilor şi declaraţiilor date în cauză, arătând că inculpatul D.J. nu a încercat să o violeze la acea dată, ci doar să o sărute şi că a dat declaraţiile anterioare de ruşine şi de frica mamei ei. Aceleaşi aspecte, partea vătămată le-a arătat şi în declaraţia dată în faţa procurorului, la data de 13 august 2009.

În faţa instanţei de judecată, partea vătămată B. A. a susţinut din nou că inculpatul nu i-a făcut nimic rău, că în seara cînd se afla la el în maşină, acesta doar a încercat să o sărute, iar ea s-a opus şi s-a supărat foarte tare, s-au certat, aşa că a coborît din maşină şi şi-a sunat prietenii – martorii V. A. şi Kulcsar Levente - să vină să o ia de acolo, respectiv de pe marginea drumului de la intrarea în comuna Ruşii Munţi. Fiind supărată, i-a spus prietenei sale L. P., pe care a chemat-o acasă la ea, după ce s-a reîntors, că inculpatul D.J. a vrut să o violeze şi de aici a pornit totul. Ulterior, şi prietenele sale i-au spus că însuşi inculpatul se lăuda în sat că a încercat să o violeze, dar ea a dezminţit respectivele zvonuri. Referitor la prima sa declaraţie, cea în care a arătat că inculpatul a încercat să întreţină cu ea relaţii sexuale în maşina lui, sens în care a blocat portierele şi a încercat să se urce peste ea, partea vătămată a arătat în faţa judecătorului, că fiind chemată la poliţie, i s-a spus ce să scrie, că dacă nu spune adevărul, va fi închisă, astfel încît i s-a dictat ce să scrie, de faţă fiind şi mama sa, precum şi avocatul inculpatului. Totodată, partea vătămată a declarat că ea nu a intenţionat să formuleze plîngere penală împotriva inculpatului, pentru că ştia ce se va întîmpla În ceea ce priveşte bluza pe care o purta partea vătămată în seara, aceasta a declarat că nu i-a fost ruptă în faţă, ci doar pe mînecă. Partea vătămată a mai declarat că atunci cînd inculpatul a încercat să o sărute, nu s-a simţit ameninţată în  nici un fel de atitudinea acestuia, dar s-a supărat

În atare situaţie, s-a procedat la ascultarea martorilor L. P. I. (filele 176-177), Farkaş Szilard (fila 173), Fodor M. Magdolna (fila 129 in dosarul de urmărire penală),V. A. C. (fila 174), Kolcsar Levente (fila 175) şi V. Emoke (filele 171-172).

Aceşti martori au declarat atît în faţa procurorului, cît şi a judecătorului, că au văzut-o pe B.A.M. imediat după incident, aceasta fiind foarte speriată, plângând şi fiind atât de marcată de ceea ce i s-a întâmplat, încât nici nu a putut spune ce s-a întâmplat, ci doar că inculpatul a încercat să îi facă ceva. În plus, martora le-a arătat şi bluza ce îi fusese ruptă, bluză pe care ulterior, prin intermediul avocatului desemnat din oficiu, a prezentat-o şi instanţei ocazie, aspect consemnat şi în încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2010. Singura care a aflat în acea seară despre fapta comisă de inculpat a fost martora V. A. C. căreia victima i-a scris un mesaj pe telefonul mobil, respectiv „ a vrut să mă violeze”, iar la întrebarea martorei „cine?”, partea vătămată a scris „D.J.”.

Instanţa reţine că, dacă aceste din urmă afirmaţii nu ar fi fost reale, mai ales că ele au fost făcute imediat după momentul comiterii faptei, nu se explică, în primul rînd declaraţia amănunţită dată de această parte la data de 31 iulie 2009, precum şi cele date ulterior, în care relatează amănunţit cele petrecute. Susţinerea părţii, în sensul că ele i-au fost dictate de către organele de poliţie şi sub ameninţarea unor repercursiuni penale în ceea ce-o priveşte, sunt puţin credibile, avînd în vedere că la acel moment martorii amintiţi şi care au confirmat ulterior declaraţiile iniţiale ale părţii, nu fuseseră ascultaţi (audierea lor s-a derulat începînd cu data de 4 august 2009), iar inculpatul, cu atît mai puţin. În plus, nici unul din martorii ascultaţi mai apoi în faţa judecătorului nu au arătat că acele amănunte pe care le-au redat le-ar fi fost aduse la cunoştinţă de către organele judiciare, respectiv că li s-ar fi dictat ce să spună, în condiţiile în care cel puţin martorele şi ele minore, au dat acele declaraţii, la fel ca şi în faţa judecătorului, în prezenţa unuia dintre părinţi.

Pe de altă parte, starea de agitaţie, de plîns a părţii, aşa cum au perceput-o martorii amintiţi în momentul în care au văzut-o pe B. A. M. imediat după faptă, este reacţia firească la atitudinea inculpatului care, în primul rînd, a oprit maşina într-un loc mai lăturalnic, lîngă cimitir şi apoi, prin blocarea portiererelor maşinii – amănunt relatat şi de către partea vătămată K.O. – a împiedicat-o pe aceasta să se mişte potrivit propriei voinţe, realizînd practic lipsirea de libertate specifică laturii obiective a violului, iar în al doilea rînd, urcîndu-se peste ea, aşa cum a relatat iniţial, a încercat să o dezbrace, moment în care probabil i-a fost ruptă mîneca de la bluză, iar apoi să întreţină cu ea un raport sexual normal, tot în maşină, şi tot pe scaunul din dreapta faţă, inculpatul renunţînd doar la opoziţia fermă a părţii.

Starea de agitaţie a continuat nu numai pe drumul de întoarcere, ci şi acasă, cînd a coborît din maşină, fapt perceput ca atare de către martori care au văzut-o plîngînd, tulburată, iar din relatările sale, aceştia au înţeles în mod indubitabil că inculpatul a vrut să o abuzeze, să o agreseze.

În atare situţie, instanţa apreciază că acele declaraţii date de partea vătămată B.A.M. la data de 12 august 2009, respectiv 13 august 2009 sunt, în mod vădit nesincere, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Chiar dacă nu se poate vorbi cu certitudine despre faptul că  acele declaraţii au fost date în scopul de a produce consecinţe juridice în sensul exonerării de răspundere penală a inculpatului D.J., în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la viol, faptă pentru care nu operează retragerea plângerii prealabile, totuşi, nici această ipoteză nu este exclusă, în condiţiile în care la momentul la care partea a dat acele declaraţii de retractare, era asistată de avocatul care apoi, în faza de judecată, la primele termene, a devenit apărătorul ales al inculpatului, situaţie care nu poate să nu ridice unele suspiciuni cu privire la această nouă poziţie procesuală a sus-numitei.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, apreciind că cele două acuze aduse inculpatului sunt întemeiate, constată că, în drept, fapta inculpatului D.J., care în noaptea de 10/11 iulie 2009 prin acte de violenţă şi constrângere, a întreţinut relaţii sexuale normale, fără consimţământul ei, cu partea vătămată K.O. – persoană care nu avea împlinită vârsta de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de viol prevăzută de art. 197 alin. l şi 3 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului D. J., care în seara zilei de 9 august 2009, prin acte de violenţă şi constrângere, a încercat să întreţină raporturi sexuale fără consimţământul ei, cu numita B.A.M. - care nu avea împlinită vârsta de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Fiind dovedită existenţa infracţiunilor, cît şi împrejurarea că inculpatul răspunde din punct de vedere penal, instanţa urmează a dispune tragerea la răspundere penală a acestuia.

La individualizarea pedepselor pe care le va aplica inculpatului, în condiţiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracţiunilor pe care le-a comis cu vinovăţie, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol atît în forma consumată, cît şi a tentativei, dar şi extrinseci acesteia, cum sunt, în esenţă, numărul acţiunilor inculpatului asupra celor două minore, natura intenţiei sale şi manoperele folosite – ameninţare şi chiar şi violenţă - în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, locul şi timpul comiterii activităţilor infracţionale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale ale părţilor vătămate – dreptul la integritate corporală şi la libertatea vieţii sexuale, dar şi dreptul la o dezvoltare normală, armonioasă în special a victimei K.O. sub toate aspectele, ţinînd cont de vîrsta fragedă a acesteia, de doar 14 ani la acea dată, toate acestea imprimând acţiunii sale un grad deosebit de ridicat de pericol social. Se remarcă, totodată, modul similar de comitere a faptelor, în ambele cazuri inculpatul conducîndu-le pe minore în locuri izolate, sub pretextul că doreşte să vorbească cu ele, profitînd de încrederea lor în el, determinată de faptul că părţile se cunoşteau, întrucît frecventau acelaşi anturaj; apoi, ambele fapte au fost comise în maşina inculpatului care a blocat portierele maşinii şi astfel le-a împiedicat să plece.

De asemenea, se va ţine cont şi de persoana inculpatului care nu s-a mai confruntat cu legea penală pînă la acea dată, de faptul că provine dintr-o familie cu un comportament corespunzător în societate, aşa cum a rezultat din cuprinsul actelor depuse la dosar: ancheta socială, caracterizări, referatul de evaluare, aspecte care pot duce la concluzia că acesta, deşi a înţeles consecinţele negative ale conduitei sale antisociale, le-a acceptat, ba chiar le-a urmărit în mod repetat. Relevantă este şi atitudinea sa în raport de infracţiunea săvârşită, inculpatului iniţial declarînd că nici nu a întreţinut vreun raport sexual cu minora K.O., negînd existenţa şi consecinţele activităţii sale infracţionale, după care a declarat că de fapt în seara respectivă a avut acordul minorei, ba chiar că nu fusese prima dată cu aceasta, ci cu cîte luni înainte întreţinuse primul raport sexual cu ea şi că nici la ascel moment fata nu mai era virgină.

În acest sens, trebuie să se ţină seama şi de poziţia procesuală a ambelor părţi vătămate care era la acel moment minore sub 15 ani, fapt cunoscut de către inculpatul care locuieşte în aceeaşi comunitate cu ele, victimele fiind şi în prezent  minore şi care, în mod de necontestat, au suferit un prejudiciu de natură psihică, în special partea vătămată K.O. ce îi poate pune în pericol chiar dezvoltarea sa ulterioară sub toate aspectele: fizică, emoţională, comportamentală.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanţa consideră că o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită  de art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal, cu reţinerea art. 74 alin. 2 Cod penal şi art.76 lit. b Cod penal, va reprezenta un tratament penal just în contextul dat, realizându-se, totodată, şi scopul sancţiunii penale aşa cum este înserat în economia art. 52 Cod penal, fiind respectat şi principiul proporţionalităţii sancţiunii aplicate în raport cu gravitatea faptei penale.

Întrucât pedeapsa principală urmează a fi executată în regim de detenţie, inculpatul va fi privat, pe durata executării pedepsei principale, de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal, în condiţiile  prevăzute de art.71 Cod penal.

În ceea ce priveşte acuzaţia de tentativă de viol asupra părţii vătămate B. A. M., instanţa consideră că o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal, va reprezenta un tratament penal just în contextul dat, realizându-se, totodată, şi scopul sancţiunii penale aşa cum este înserat în economia art. 52 Cod penal, fiind respectat şi principiul proporţionalităţii sancţiunii aplicate în raport cu gravitatea faptei penale.

Întrucât pedeapsa principală urmează a fi executată în regim de detenţie, inculpatul va fi privat, pe durata executării pedepsei principale, de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal, în condiţiile  prevăzute de art.71 Cod penal.

Avînd în vedere împrejurarea că cele două fapte au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, instanţa va contopi, conform prevederilor art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b şi art. 35 alin. 2 Cod penal, pedepsele aplicate inculpatului D.J., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal pe o durată de 4 ani.

Va interzice inculpatului, conform prevederilor art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b,e Cod penal.

Conform prevederilor art. 88 Cod penal, va deduce din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la 6 august 2009 la zi şi va menţine starea de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, pe parcursul desfăşurării procesului penal, partea vătămată K.O. prin reprezentanţii săi legali părinţii săi -  K. A. şi K.C., a arătat în faţa instanţei de judecată, că se constituie parte civilă  solicitînd obligarea inculpatului, la plata sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul la organele de cercetare penală, la psiholog, la IML Tg. Mureş, precum şi obligarea la plata sumei de 15.000 lei daune morale, precum şi la cheltuielile judiciare efectuate cu onorariul avocatului ales.

Partea vătămată a depus în dovedirea pretenţiilor sale facturile şi bonurile de transport, iar în dovedirea pretenţiilor constînd în daunele morale, a depus actele medicale care confirmă consecinţele negative ale violului, respectiv existenţa traumei provocate de agresiunea sexuală a cărei victimă a fost partea vătămată  (filele 226-231, 336-345).

Asupra daunelor morale solicitate, probatoriul administrat atestă îndeplinirea în mod cumulativ a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale şi, în consecinţă, solicitarea părţii vătămate constituită parte civilă de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislaţia actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operaţiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcţie atât de suferinţele psihice îndurate de parte - în cauza de faţă concretizate în prejudiciul fizic, psihic şi moral suportat, argumentat de suferinţele incomensurabile la care a fost supusă prin acţiunea agresivă, din toate punctele de vedere, a inculpatului exercitată asupra unei minore aflate în plin proces de dezvoltare fizică şi psihică din perioada adolescenţei - cât şi de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului în prezent major.

Raportat la cele două criterii, conform prevederilor art. 14 alin. 3 lit. b, alin. 5 Cod procedură penală, art.17 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 998-999 Cod civil, va admite în parte, acţiunea civilă exercitată de partea vătămată K.O. prin reprezentanţii săi legali părinţii săi - K. A. şi K.C. şi susţinută şi din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră şi îl va obliga pe inculpatul D.J. să îi plătească părţii civile suma de 10.000 lei daune morale; urmînd a respinge restul pretenţiilor civile.

Îl va obliga pe inculpat şi la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli judiciare cu titlu de onorariu avocaţial, către partea civilă K.O. prin reprezentanţii săi legali, conform prevederilor art. 193 alin. 1 Cod procedură penală.

În ceea ce o priveşte pe  partea vătămată B.A.M., deşi pe parcursul desfăşurării procesului penal, aceasta personal şi reprezentanţii săi legali -  a arătat în faţa instanţei de judecată, că nu se constituie parte civilă, în atare situaţie potrivit dispoziţiilor art. 17 Cod procedură penală, reprezentanta parchetului a înţeles să exercite din oficiu acţiunea civilă în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B. A., dat fiind faptul că aceasta este minoră, solicitând, la fel ca şi în cazul celeilalte părţi vătămate, obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei daune morale.

În condiţiile exercitării din oficiu a acţiunii civile, conform prevederilor art. 17 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va admite această acţiune civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră şi-l va obliga pe inculpatul D.J.  să îi plătească acesteia suma de 2.000 lei daune morale, sumă apreciată ca necesară şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului de imagine suferit de aceasta. 

 În baza prevederilor  art. 191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească în favoarea statului, suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,  HOTĂRĂŞTE

Respinge cererile de schimbare a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.J. din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.1,3 Cod penal, în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, conform prevederilor art. 334 Cod procedură penală.

1. Condamnă pe inculpatul  D.J.  la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 lit. b Cod penal.

Interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b,e Cod penal.

2. Condamnă pe inculpatul  D.J. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 lit. a Cod penal.

Interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b,e Cod penal.

3. Contopeşte, conform prevederilor art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal şi art. 35 alin. 2 Cod penal, pedepsele aplicate inculpatului D.J., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e Cod penal pe o durată de 4 ani.

Interzice inculpatului, conform prevederilor art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b,e Cod penal.

Deduce din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la 6 august 2009 la zi şi menţine starea de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.

4. Admite, conform prevederilor art. 17 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră B. A.  prin reprezentanţii săi legali B. Jolan (cu domiciliul) şi obligă inculpatul să îi plătească acesteia suma de 2.000 lei daune morale; respinge restul pretenţiilor civile formulate pentru această parte vătămată.

5. Admite, conform prevederilor art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată de partea civilă minoră K.O. - prin reprezentanţii săi legali K.C. şi K.C. (cu domiciliul) şi obligă inculpatul să îi plătească acesteia suma de 10.000 lei daune morale, suma de 1.200 lei daune materiale; respinge restul pretenţiilor civile formulate de această parte vătămată.

Obligă pe inculpat, la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli judiciare cu titlu de onorariu avocaţial, către partea civilă K.O. prin reprezentanţii săi legali.

6. Obligă pe inculpat, la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaţilor din oficiu se vor avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare pentru  K.C. şi K.C. - reprezentanţii legali ai părţii civile minore K.O. şi de la comunicare pentru restul părţilor.

Pronunţată în şedinţa publică din 18 iunie 2010.

Domenii speta

Spete similare