Fond funciar - plg. la l 247/2005

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta C.L.P.S.D.P.P.A.T. BOGATA împotriva sentinţei civile nr.1125/25.11.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr.272/251/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Mersul  dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 7 septembrie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunţării deciziei pentru data de 14 septembrie 2010, respectiv 17 septembrie 2010.

INSTANŢA

Prin sentinţa civilă nr. 1125/ 25 noiembrie 2009  a Judecătoriei Luduş , pronunţată în dosarul nr. 272/251/2008  a fost admisă în parte  acţiunea formulată de reclamanta S.V.Z. ,  în contradictoriu cu pârâtele C.L.P.S.D.P.P.A.T.  Bogata  şi Comisia Judeţeană  pentru Stabilirea dreptului de Proprietate asupra terenurilor  Mureş ; a fost dispusă anularea  Hotărârii  nr. 85/2008 si nr.178/2008 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş şi a fost  stabilit dreptul de proprietate  al reclamantei cu privire la imobilele terenuri agricole în suprafaţă totală de 122,5574 ha, situate pe raza comunei Bogata, jud. Mureş, în natură, în favoarea reclamantei, pe vechile amplasamente, suprafaţa solicitată fiind compusă din imobilele terenuri, foste proprietatea tabulară a defuncţilor: S.Francisc, S.Rella, Piştiner Ştefania, S.Fani, S.Samoilă, identificate în regim de CF ; s-a dispus obligarea pârâtei nr. 1 la efectuarea operaţiunilor de punere în posesie efectivă, respectiv la delimitarea în teren a imobilelor terenuri agricole, în suprafaţă totală de 122,5574 ha, în natură pe vechile amplasamente individualizate în regim de CF potrivit extraselor CF enumerate în lista anexa nr. 1, completarea fişelor de punere în posesie, potrivit delimitării în teren, cu consecinţa transmiterii documentaţiei către pârâta nr. 2, în vederea emiterii titlului de proprietate pentru terenurile solicitate; s-a dispus obligarea pârâtei nr. 2 la emiterea titlului de proprietate, în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de teren agricol de 122,5574 ha, situat pe raza comunei Bogata, jud. Mureş; cu  cheltuieli de judecata in suma de 1066 lei reprezentând onorariu de expert.

Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că prin  Hotărârea nr. 85/ 2008 a pârâtei nr. 2  au fost respinse contestaţiile reclamantei  prin care aceasta a solicitat reconstituirea  cu privire la imobilele terenuri agricole în suprafaţă totală de 122,5574 ha foste proprietatea tabulară a defuncţilor: S.Francisc, S.Rella, Piştiner Ştefania, S.Fani, S.Samoilă, identificate în regim de CF.

După cum rezultă din extrasul hotărârii atacate, la momentul înaintării acţiunii rezulta o motivare succintă a respingerii contestaţiilor cu nr. 3327/2007, 3566/2007, 3567/2007, în sensul că pe vechile amplasamente au fost eliberate titluri de proprietate sau au fost emise ordine ale Prefectului, în favoare altor persoane, cu trimitere la procesul verbal nr. 3225/30.11.2007, dresat de pârâta nr. 1, după cum rezultă şi soluţia de menţinere a propunerilor acestei pârâte, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafaţa totală de 122,5574 ha, cu detaliile anexelor consemnate în extrasul hotărârii.

În cauză , reclamanta şi-a precizat  acţiunea  , solicitând  şi  anularea Hotărârii nr. 178/2008 ca nelegală, referirea făcându-se şi la anexele făcând parte integrantă din această hotărâre, cu excepţia porţiunilor din anexele respective, prin care s-a dispus restituirea în natură a unor imobile pe vechile amplasamente, ca şi cu excepţia porţiunilor din aceleaşi anexe, prin care s-a dispus restituirea în natură a 2,27 ha teren forestier ; prin această precizare  reclamanta a arătat că  doar ulterior i s-a comunicat Hotărârea nr. 178/21.03.2008, prin care se validează propunerile din anexele înaintate cu adresa nr. 430/25.02.2008, operaţiunea de validare a acelor propuneri fiind amânată de pârâta nr. 2.

Din expertiza topografică efectuată în cauză a reieşit că în ceea ce priveşte terenul  revendicat de reclamanta după def. S.Fr., situat în Bogata loc Sziget şi înscris în CF 359 sub nr. top 462, 463, 464, 465, 466 (intravilan) respectiv nr. top 595/2, 596/1, (extravilan), cu suprafaţa totală de 171646 mp, a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 fiind întocmite Titluri de proprietate unor persoane particulare (ex. Sos Vasile nr. top 596/1, Cheţan Ioan nr. top 595/2, Oroian, Paniti, Gyorgy, Stoica, etc. pl. Parcelar 1 chenar galben); terenul rămas după defuncta Pistiner Stefania şi înscris în CF. 337-Bogata nr. top 596/2 cu suprafaţa de 15,50 ha a făcut de asemenea obiectul Legii 18/91 fiind eliberate Titluri de proprietate cu diferite suprafeţe (ex. Dragoş St., Precup L., Farcas I., Cîrpaci E.( pl. parcelar 1- chenar verde);  terenul este în extravilan, în locul dealul Sziget şi este deci ocupat ; terenurile după defuncta S.Rella, sunt înscrise în CF.1-Bogata nr. top 855a/1, 855b, 855c/1, 855e, 254, 256, 257, 270, 271, 276, 278, 2335/1, 2335/2, 460, 461, 467, 468, 469, 470, 591/2/1, cu o suprafaţă totală de 30,4949 ha  - din aceste  terenuri, cel cu nr. top 254, 256, 257, 270, 271, 276, 278, este situat în intravilanul localităţii ( planul CF) şi este înscris în CF.1, cu suprafaţa totală de 1,3046 ha; din această suprafaţă actualmente se mai regăseşte numai 4300 mp, restul de 8746 mp, fiind afectaţi de reforma agrară din 1921 şi trecuţi pe nr. top 855a/1; cei 4300 mp sunt în posesia lui Cătană Filon (moştenitoare Cătană Ana nr. 79) cu TP.24706/93; terenul identificat pe nr. top 855a/1, 855b, 855c/1, 855e a fost de asemenea retrocedat, conform Legii nr. 18/1991, cu: TP.24902/96, suprafaţa 1,10 ha pentru Societatea Agricolă Mureşul Bogat (actualmente desfiinţată, terenul fiind greşit intabulat pe nr. top 856a şi înstrăinat), TP.25377/2003 – suprafaţa de 1,30 ha, prop. Ionuţ Alexandru (prin moştenitori), TP. 25309/2002- suprafaţa 1,03 ha, prop. Răchită Vasile (prin moştenitori), TP.25074/99-suprafaţa 1,74 ha, prop. Fulop Emeric (prin moştenitori)-  plan parcelar 2 şi plan cadastral 3 şi planul CF; în ceea ce  priveşte terenul identificat în CF. 1 nr. top 2335/1 şi 2335/2 cu suprafaţa totală de 1,17 ha a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 fiind eliberate Titluri de proprietate; terenul intravilan înscris pe nr. top 339, 340 cu suprafaţa de 18,33 mp, a fost identificat pe nr. cadastral 530, 531 şi a fost atribuit cu OP. 174/96 numitei Vidam Ana; terenul identificat pe nr. top 493, 495, 496 cu o suprafaţă totală de 6566 mp (vezi pl.CF) este ocupat de Sos Vasile, Varga St. Pop Ioan, Marian Vasile şi Marian Matei, care folosesc terenul şi au construcţii fără autorizaţii;  de asemeni a reieşit că  din n terenurile moştenite de la defuncta S.Fani înscrise în CF.444-Bogata nr. top 591/1/1, 592/1, 593/1, 595/1/1, arător în dealul Sighet, cu suprafaţa totală de 296973 mp, cea mai mare parte au fost retrocedate în baza Legii nr. 18/1991 fiind eliberate Titluri de proprietate pe o suprafaţă totală de 294073 mp , rămânând liberă  o suprafaţă de 2900 mp, pe care petenta poate fi pusă în posesie;  după defunctul S.Samoilă au fost identificate ca fiind înscrise în CF.9-Bogata, nr. top 459, precum şi nr. top 991/1, 992/1, 993/1, 994/1, 995/1, 996/1, 997/1; după identificare s-a constatat că parcela cu nr. top 459 se suprapune peste parcela Ps 1062 cu suprafaţa de 576 mp şi este liberă; în parcela cu nr. top 991/1, 992/1, 993/1, 994/1, 995/1, 996/1, 997/1 din suprafaţa totală de 27,6551 ha, o suprafaţă de 26,4751 ha a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 fiind eliberate Titluri de proprietate persoanelor particulare; de asemenea, 5400 mp sunt ocupaţi de un pârâu (HC462) şi două drumuri de exploatare De.486, respectiv De.420, 2100 mp de Şcoala Primară Ranta, iar 600 mp de Căminul Cultural Ranta; restul terenului de 3700 mp. (F.545/1 şi F.475) şi de 863 mp (Cc485 şi A.482) este liber.

În consecinţă , instanţa a reţinut  că din totalul terenurilor revendicate de petentă şi identificate pe terenul intravilan şi extravilan in Bogata libere sunt doar parcelele cu suprafaţa de:3200 mp – nr. top 855c şi 855e; 5291 mp – nr. top 493, 495, 496 ; 2900 mp – cotă parte din nr. top 591/1/1, 592/1, 593/1, 595/1/1;  576 mp – nr. top 459; 3700 mp + 863 mp – cotă parte din nr. top 991/1, 992/1, 993/1, 994/1; 995/1, 996/1, 997/1 , în total 15.667 mp , restul  terenurilor fiind  ocupate, cea mai mare parte fiind retrocedate conform Legii nr. 18/1991.

Instanţa a mai arătat  că prezenta cerere se încadrează în dispoziţiile art.27 alineat 8 din HG nr.890/2005, fiind plangere împotriva Hotărârii nr. 85/2008 si nr.178/2008 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş.

Faţă de dispoziţiile art. 11 alineat (1) din Legea nr.18/91  instanţa a reţinut  , în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate că „ suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”, şi ale pct. 7 din titlul VI al Legii nr.247/2005  „(1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate” şi s-a avut în vedere  că intimatele nu contestă dreptul de proprietate  al reclamantei asupra suprafeţei solicitate.

S-a arătat de către instanţă că obiectul cererii vizează modalitatea de reconstituire in natura, pe vechile amplasamente, Comisiile aprobând  acordarea de despăgubiri  şi de asemeni că reclamanta  este  titulara unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la CEDO ( făcându-se referire la  cauza Abăluta  împotriva României, publicata in M.Of. nr. 514 din 31 iulie 2007  , în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit  că dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează, de asemenea, punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii care, într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi )  , constatându-se că în speţă nu se contestă dreptul de proprietate , astfel încât instanţa a concluzionat în sensul că  reclamanta a suferit o ingerinţă în dreptul său la executarea unei hotărâri judecătoreşti. 

Instanţa  a apreciat că  motivarea sumară din partea unei  autorităţii  administrative care se limitează la constatarea existenţei titlurilor eliberate unor terţi, nu poate constitui o "imposibilitate obiectivă" care ar putea exonera Comisia locală de obligaţia prevăzută de hotărârea definitivă menţionată anterior , considerându-se în plus că trebuie sa existe  o claritate şi o coerenţă rezonabile de către autorităţile publice, pentru a evita, pe cât posibil, nesiguranţa juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept interesate de aplicarea sa ( cu referire la  cauza , Păduraru împotriva României, nr. 63.252/00, & 92, CEDO 2005...) , nefiind  oportun a-i cere unei persoane să iniţieze o procedură separata pentru a obţine satisfacţie .

În acelaşi context instnaţa de fond a arătat că obligaţia reclamantei de a introduce acţiuni în anularea titlurilor de proprietate ale terţilor este excesivă şi că obligaţia de a acţiona incumbă autorităţilor (Sabin Popescu împotriva României, nr. 48.102/99, && 58 - 60, 2 martie 2004).

În consecinţă , conform art. 1 din Protocolul nr. 1 aşa cum este interpretat de jurisprudenţa Curţii, noţiunea de "bun" poate acoperi atât "bunurile actuale", cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţele, în baza cărora reclamanta poate pretinde că are cel puţin o "speranţă legitimă" de a se bucura în mod efectiv de un drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, & 35, 28 septembrie 2004) ; o creanţă poate fi considerată drept o "valoare patrimonială" atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudenţă bine stabilită a instanţelor (Kopecky, citată anterior, & 48). În plus, o anumită pertinenţă în această privinţă o poate avea problema de a şti dacă, în contextul procedurii incriminate, reclamanta putea pretinde că are o "speranţă legitimă" de a se bucura în mod efectiv de un drept de proprietate (Kopecky, citată anterior, & 42).

Instanţa a constatat  că, în speţă, recunoaşterea dreptului de proprietate prin cele doua hotărâri , nr.85/2008  si 178/2008 a creat în beneficiul reclamantei "speranţa legitimă" de a se vedea pusa efectiv în posesia terenului şi de a obţine astfel titlul administrativ de proprietate. În aceste condiţii, creanţa sa este suficient stabilită pentru a constitui o "valoare patrimonială" care implică aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 , iar atribuirea în proprietate in modalitatea despagubiri nu este de natură să acopere lipsa de justificare a ingerinţei (Sabin Popescu, citată anterior, & 84) şi nu constituie niciun act de natură a-l face pe reclamant să piardă calitatea de victimă, deoarece "o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, să-i retragă calitatea de <<victimă>> decât dacă autorităţile naţionale au recunoscut, explicit sau în substanţă şi apoi reparat, încălcarea Convenţiei" (Dalban împotriva României [MC], nr. 28.114/95, & 44, ECHR 1999-VI).

S-a mai arătat că reclamanta nu a solicitat introducerea in cauza si lărgirea cadrului juridic prin  coparticipare procesuala pasiva a titularilor din titlurile de proprietate a căror anulare se solicita şi in baza principiului disponibilităţii, ce guvernează  cauzele civile, nefiind vorba de motive de ordine publica, in baza art. 129 alineat final Cod procedura civila instanţa se a înţeles să se limiteze la obiectul cererii aşa cum a fost precizat.

Instanţa a constatat că raportul de expertiză efectuat în cauză nu se corelează cu apărările Comisiilor cu ocazia pronunţării hotărârilor nr.85 şi 178/2008 , întrucât  expertul cu ocazia măsurătorilor constatând că o parte din suprafeţe, în realitate sunt liberă, constatare de natură a ridica un dubiu serios asupra soluţiei de respingere a cererii de retrocedare în natură a terenurilor ; s-a observat astfel că  sunt libere următoarele parcele : 3200 mp – nr. top 855c şi 855e , 5291 mp – nr. top 493, 495, 496 , 2900 mp – cotă parte din nr. top 591/1/1, 592/1, 593/1, 595/1/1 , 576 mp – nr. top 459 şi 3700 mp + 863 mp – cotă parte din nr. top 991/1, 992/1, 993/1, 994/1, 995/1, 996/1, 997/1 , deci în total 15.667 mp.

Raportat însă la suprafaţa întinsă ce se cere a fi restituită , la lipsa de diligenţă a autorităţilor în vederea conturării cadrului juridic dintre titulara dreptului de proprietate asupra  suprafeţei de 122,5574 ha, situate pe raza comunei Bogata, jud. Mureş şi deţinătorii terenurilor, s-a apreciat că această obligaţie revine autorităţilor-Comisii.

Instanţa a  reamintit faptul că atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie să creeze noi neajunsuri disproporţionate , în acest scop, legislaţia ar trebui să permită să se ţină seama de circumstanţele speciale ale fiecărei speţe, pentru ca persoanele care şi-au dobândit bunurile de bună-credinţă să nu fie puse în situaţia de a suporta povara responsabilităţii statului.

Pentru aceste motive ( fiind de esenţă că nu s-a solicitat anularea titlurilor  existente)  au fost admise în parte cererile  , după cum s-a arătat mai sus . 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor Bogata  , solcitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate .

Se arată în motivarea recursului că  în considerentele  hotărârii pronunţate de către prima instanţă  s-a reţinut că pe vechile amplasamente  preluate de la antecesorii reclamantei au fost eliberate titluri de proprietate  în favoarea unor terţe persoane  , cu privire la acest  contestându-se legalitatea soluţiei pronunţate , întrucât instanţa de fond şi-a motivate soluţia  prin aceea că reclamanta a suferit o ingerinţă în dreptul său de executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile  - adică un motiv străin de natura cauzei  , întrucât în cauză  nu există nici o astfel de hotărâre . Se susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 1 din Primul Protocol  la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului  şi a  jursiprudenţei  neaplicabile în cauză , deoarece are la bază refuzul  de a pune în aplicare  o hotărâre judecătorescă . 

Recurenta mai susţine că s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor legilor fondului funciar  , întrucât potrivit art. 2 alin.1 din legea nr. 1/2000 , reconstituirea dreptului de proprietate – deci inclusiv punerea în posesie se face pe vechile amplasamente , dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ; din analiza acestui text de lege rezultă că  nu se poate realiza reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament  dacă există deja acte de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor terţ persoane  , acte care au fost emise cu respectarea  dispoziţiilor legilor fondului funciar.  În cauză , comisia locală a făcut dovada  existenţei acestor acte  care au fost eliberate anterior cererii formulată de reclamantă  , iar pe de altă parte se arată că  nici comisia locală şi  nici comisia judeţeană nu pot fi obligate  la punerea în posesie  şi  eliberarea titlurilor de proprietate atât timp cât nu se  dispune pe cale judecătorească  anularea titlurilor  de proprietate emise terţilor .

În acest sens sunt menţionate prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 , potrivit cărora  , dacă reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate realiza în natură ( pe vechile amplasamente sau pe alte amplasamente ) , atunci se vor acorda despăgubiri  potrivit  procedurii  de titlul VII din Legea nr. 247/ 2005  , iar în cauză a fost respectată procedura  prevăzută de art. 10 din regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/ 2005  şi nu este posibilă emiterea unei propuneri pentru  acordarea de despăgubiri  fără recunoaşterea dreptului de proprietate  al solicitantului  , fără însă ca printr-o astfel de recunoaştere  să se fi creat în beneficiul reclamantei o “speranţă legitimă  de a se vedea pusă efectiv în posesia terenului” .

În drept au fost invocate prevederile art. 299 şi urm. Cod de procedură civilă , Legea nr. 18/1991 , Legea nr. 1/2000 şi HGR nr. 890/2005 .

Prin întâmpinare ,  intimate S.Vera-E.- Z. , a solicitat respingerea recursului promovat de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor Bogata , cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată . 

Se arată prin întâmpinare  că recursul este nefondat întrucât existenţa unor titluri de proprietate  eliberate în favoarea altor persoane – care apare ca singurul element prin prisma căruia  recurenta critică  hotărârea fondului , nu este un motiv de nelegalitate al hotărârii  , întrucât  în speţă  există  o singură nelegalitate  , respective  emiterea  acelor titluri de proprietate , în favoare  unor alte  persoane decât  moştenitorul  titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor litigioase . În acest context se arată că  însăşi recurenta  recunoaşte că terenurile în litigiu au aparţinut  antecesorilor intimatei  , că acestea au fost preluate abuziv şi  apoi tot abuziv au fost emise titluri de proprietate  în favoarea unor persoane cere nu erau îndreptăţite la reconstituire .  Respectarea de către recurentă – aşa cum aceasta susţine – a  dispoziţiilor legale  nu este suficientă , în condiţiile în care nu s-a verificat îndreptăţirea acestor terţe peroane la reconstituirea  dreptului de proprietate .

În ceea ce priveşte susţinerile din declaraţia  de recurs referitoare la  faptul că în cauză s-ar fi făcut o greşită aplicare a art. 1 din Primul Protocol la CEDO  se arată că  acest articol nu face referire doar la refuzul de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească  , ci aceste prevederi se referă şi la a fi sau nu titularul unui bun  ,  ca şi la respectarea dreptului de proprietate , în consecinţă , analiza făcută de către prima instanţă  , inclusiv prin prisma jurisprudenţei CEDO  este corectă .  Se susţine că nu este corectă poziţia recurentei ,care ar fi trebuit  să respingă cererile de împroprietărire ale terţilor şi nu dimpotrivă să susţină că  nu ar putea fi obligată să procedeze la punerea în posesie , atâta vreme cât nu s-a  dispus pe cale judecătorească anularea acestor titluri de proprietate . 

Referitor la despăgubiri – propunere agreată de recurentă -  se arată că acestea nu se vor primi , sau se vor primi atât de târziu şi în cuantum atât de mic încât nu vor reprezenta  o reparaţia justă ; totodată se susţine că prin această propunere  recurenta are vita să se cerceteze în ce condiţii a aplicat  prevederile legilor fondului funciar  în favoarea unor persoane care nu erau îndreptăţite la dobândirea dreptului de proprietate  , evitându-se promovarea unor acţiuni prin care să se vizeze anularea titlurilor de proprietate .

Ulterior , intimata a înţeles să invoce tardivitatea formulării căii de atac de către recurenta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor Bogata  .

Împotriva hotărârii pronunţate de către prima instanţă  a promovat recurs şi Comisia Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor  , solicitând  admiterea recursului , casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare , de asemeni respingerea capătului de cerere  privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată .

Se arată în motivarea  recursului că  sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală  , în condiţiile în care deşi în considerentele hotărârii se reţine că cea mai mare parte a terenurilor în litigiu  au fost retrocedate în temeiul Legii nr. 18/1991  fiind emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane ,  a dispus totuşi reconstituirea dreptului de proprietate  pentru întreaga suprafaţă , în natură , pe vechile amplasament e, în favoarea reclamantei .

Se susţine că nu puteau fi reţinute în cauză prevederile primului protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , în condiţiile în care au fost instituite legi speciale , aplicabile în speţa prezentă , respective potrivit art. 2 alin.1 şi 2 din legea nr. 1/2000  , reconstituirea pe vechile amplasamente se poate  face dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane  .  În acest sens se arată că , faptul că cea mai mare parte a suprafeţei solicitate de reclamantă a fost atribuită  prin emiterea de titluri de proprietate  în mod legal , altor persoane , rezultă din raportul de expertiză şi celelalte înscrisuri depuse la dosar ,  şi prin urmare se consideră că în mod legal a admis recurenta propunerea Comisie locale Bogata de reconstituire a dreptului de proprietate a reclamantei , prin despăgubiri , pentru suprafeţele pentru care s-au emis titluri de proprietate  şi restituirea în natură pentru  terenurile rămase libere  . Soluţia primei instanţe este criticabilă  şi pentru faptul că instanţa a dispus eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea reclamantei pentru terenuri  pentru care au fost eliberate titluri de proprietate  , fără să existe o dispoziţie cu privire la anularea acestora din urmă , solicitându-se în consecinţă  casarea hotărârii şi trimiterea ei spre rejudecare .

 Totodată se mai arată prin declaraţia de recurs că , punctul de vedere al Direcţiei pentru coordonarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul  restituirii proprietăţilor funciare din cadrul Agenţiei Naţionale pentru restituirea Proprietăţilor  a fost exprimat în sensul că  prin prevederile art. 39 din Legea nr. 18/19991 , legiuitorul a înţeles să limiteze  suprafaţa totală ce poate  fi reconstituită  pentru terenuri preluate  de stat la suprafaţa de 50 de ha , indiferent dacă  restituirea urmează a se face în mai multe localităţi  sau de la autori diferiţi .  S-a precizat în acest sens că pentru suprafeţele  care se cuvin reclamantei  se vor aplica prevederile art. 39  din legea nr. 18/1991  , urmând ca în şedinţă a Comisiei judeţene de fond funciar  să se discute modificarea Hotărârilor nr. 85731.01.2008 şi nr. 178/21.03.2008 , în sensul  stabilirii corecte a suprafeţelor ce urmează a fi atribuite reclamantei .

Referitor la obligarea Comisiei Judeţean de fond funciar  Mureş la plata cheltuielilor de judecată  , se arată că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina acestei pârâte – recurente  , în condiţiile în care atribuţiile privitoare la stabilirea amplasamentelor aparţin în speţă  Comisiei locale de fond funciar Bogata .

În drept au fost invocate prevederile art. 299 şi urm. , art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă ,  legea nr. 18/ 1991 , HG nr. 890/2005 , Legea nr. 247/2005 .

Intimata S.V.E. Z. a  invocat excepţia tardivităţii cu privire la recursul declarat de către recurenta Comisia judeţeană de fond funciar Mureş .

Prin întâmpinare , intimata a  solicitat respingerea recursului  declarat de Comisia judeţeană de fond funciar Mureş  , arătând în acest sens că , referitor al faptul că ar fi fost emise , pentru suprafaţa de teren revendicată , titluri de proprietate în favoarea altor persoane , că , faţă de modificările succesive aduse legilor fondului funciar  , în cauză este direct aplicabile prevederile Convenţiei Europene ale Drepturilor Omului  , cu atât mai mult cu cât  nici una dintre persoane în favoarea cărora s-au eliberat titlurile de proprietate  nu aveau vocaţie  la a dobândii dreptul de proprietate  , iar ambele comisii ar fi trebuit să verifice  cererile făcute de aceste terţe persoane . Este apreciat ca bizar faptul că recurenta face referire la necesitatea apariţiei unor legi speciale  în baza prevederilor CEDO  , în condiţiile în care comisiile recurente au  procedat la reconstituirea dreptului de proprietate  în favoarea unor persoane care nu erau îndreptăţite  la reconstituire .

Se reiterează susţinerile din întâmpinarea  formulată faţă de recursul Comisie locale de fond funciar  Bogata , privitoare la faptul că titlurile de proprietate anterioare  nu au fost emise în mod legal , iar referitor la ideea anulării titlurilor deja emise , se arată că instanţa  de fond s-a exprimat cu privire la modalitatea în care această problemă poate fi rezolvată  , însă recurenta  nu doreşte să-şi rE.dă propria culpă.

Intimata mai arată că punctul de vedere formulat de Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor  nu poate fi invocat drept motiv de recurs în contra dobândirii  dreptului ei de proprietate ; se arată că , de la data formulării  de către intimată a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate , recurenta avea posibilitatea de a stabilii corect suprafeţele ce urmează a-i fi atribuite ; de asemeni  , aceasta nu a depus nici un act cu privire  la suprafeţele de teren pe care le-ar putea atribuii intimatei .  Se mai susţine totodată că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă , având în vedere  şi prevederile art. 52 alin.3 din legea nr. 18/1991 .

 Recurenta C.L.P.S.D.P.P.A.T.  Bogata a formulat precizări ale declaraţiei de recurs  , arătând că  deşi cererea reclamantei intimate a fost denumită “acţiune civilă”  , în fapt , potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991 , “împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul” .

Privitor la întinderea suprafeţei de teren solicitate  , se arată că aceasta nu este indicată în cuprinsul  cererilor şi contestaţiilor  formulate de recurentă ; suprafaţa de 122,5574 ha a fost consemnată din eroare în cuprinsul Hotărârii nr. 85/ 31.01.2008  , însă asupra acestei suprafeţe s-a revenit  prin Adresa nr. 430/25.02.2008  în care s-a precizat că este vorba de 120,8857 ha  teren agricol , la care se adaugă o suprafaţă de 2,70 ha teren forestier. Întrucât prin plângere s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de teren agricol , iar din evidenţele  Comisie locale  şi din înscrisurile existente la dosar rezultă  o suprafaţă mia mică de teren  , cel puţin pentru diferenţa de teren solicitată  , plângerea  este neîntemeiată .  Totodată , se arată că , din această suprafaţă de teren , s-a propus înscrierea petentei intimate în anexa 6  pentru restituirea în natură  cu suprafaţa de teren ( liberă de construcţii şi care nu a fost atribuită altor persoane )  de 2,3730 ha  - propunere cu care petenta a fost de acord , dar include această suprafaţă în totalul de teren revendicat .  Pentru restul terenului  , s-a propus înscrierea petentei intimate în anexa 23 , pentru acordare de despăgubiri .

Se mai arată că întreaga  motivare a primei instanţe se bazează pe prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului , însă argumentele de practică judiciară CEDO  se referă la aspecte care nu ţin de aplicarea legilor fondului funciar –aşadar , în condiţiile în care prevederile legislaţiei fondului funciar prevăd o prioritate în recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor  cărora li s-a constituit / reconstituit  dreptul de proprietate  , statuând că drepturile dobândite rămân valabile  fără nici o altă confirmare , nu prezintă relE.nţă susţinerile primei instanţe privitoare la faptul că “ reclamanta este titulara unui bun” în sensul primului Protocol CEDO  , ori că aceasta ar fi suferit vreo ingerinţă  în dreptul său la executare unei hotărâri judecătoreşti .

Reconstituirea dreptului de proprietate  se face pe vechile amplasamente  , dacă acestea nu au fost legal atribuite unor alte persoane  , iar în situaţia în care se contestă legalitatea acestor titluri , se impunea introducerea în cauză a titularilor titlurilor de proprietate . 

Alăturat acestor precizări au fost depuse : tabel cu persoanele care au adus teren în CAP Bogata şi cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate  pe terenurile preluate de la familia S. ,  proces verbal  privind justificarea deficitului  de teren agricol , anexa nr. 1 la procesul verbal 1708/04.06.2010.

Prin răspuns la întâmpinare , Comisia judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  a precizat că deşi intimata a invocat nelegalitatea titlurilor de proprietate emise în favoarea altor persoane  , fără a  aduce vreun argument pertinent în susţinerea acestei idei , susţinând doar că aceste terenuri ar fi aparţinut antecesorilor ei  ; de asemeni ,se apreciază că în cauză nu poate fi pusă în discuţie legalitatea titlurilor de proprietate  emise în favoarea terţilor  , în condiţiile în care intimata şi-a exprimat în mod expres intenţia de a nu fi introduşi în cauză titularii  titlurilor de proprietate .

Se mai arată că  instanţa  de fond s-a raportat greşit la prevederile art. 1 din primul Protocol al CEDO  , întrucât intimata nu s-a aflat în proprietate suprafeţelor ce au aparţinut antecesorului acestora  , şi prin urmare, prin emiterea titlurilor de proprietate  în favoarea unor terţi , nu s-a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor intimatei ; nu s-a produs în cauză nici o încălcare a prevederilor art. 6 ale primului protocol al  CEDO  , aşa cum a reţinut prima instanţă , având în vedere că intimata avea posibilitatea de a solicita pe cale judiciară anularea titlurilor de proprietate emise în favoare terţilor .

În ceea ce  priveşte  propunerea de acordare de despăgubiri în favoarea intimatei ,se arată că această soluţie a fost adoptată în condiţiile în care pe vechile amplasamente  au fost eliberate titluri de proprietate în favoarea altor persoane  , apreciindu-se că nu se poate constituii ca motive de admiterii al cererii intimatei  faptul că aceasta consideră acordarea de despăgubiri ca fiind  o soluţie neechitabilă .

Se face referire prin răspunsul la întâmpinare şi la prevederile art. 39  din legea nr. 18/1991  , prin raportare la art. 5 din Legea nr. 187/ 1945  , considerându-se că legiuitorul a înţeles să nu permită restituirea unor suprafeţe de teren care depăşesc 50 ha .

La termenul de judecată din data de 10 iun ie 2010 , tribunalul a respins excepţiile invocate cu privire la tardivitarea exercitării căilor de atac în cauză , având în vedere considerentele expuse prin încheierea de şedinţă de la acea dată .

La dosarul cauzei a fost depusă ulterior  adresa nr. 2249/06.10.2006 a Comisiei Locale  Bogata pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .

Părţile au formulat concluzii scrise şi note de şedinţă , reiterând poziţiile exprimate prin declaraţiile de recurs şi respectiv prin întâmpinări. 

Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs  , a apărărilor din întâmpinări şi văzând  dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă constată că recursurile deduse judecăţii sunt fondate  , pentru următoarele considerente :

Prin cererea introductivă de instanţă , reclamanta S.Vera-E.- Z. a solicitat  în primul rând anularea Hotărârii nr. 85/2008  emisă de Comisie Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor . Prin această hotărâre  mai sus menţionată , au fost soluţionate  contestaţiile cu nr. 3327/ 2007 , nr. 3566/2007 şi nr. 356772007 formulate de către reclamantă ,  în sensul respingerii acestora întrucât amplasamentele terenurilor solicitate de reclamantă nu erau libere ,  fiind emise titluri de proprietate în favoarea unor terţi  , fără a se contesta calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la reconstituire  în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 122,5574 ha teren .  Trebuie precizat că, din întreaga suprafaţă solicitată , s-a formulat propunere de reconstituire de în natură pentru suprafaţa liberă , de 2,3730 ha  teren agricol  , iar pentru diferenţa de 117,9144 ha s-a propus acordarea de despăgubiri ( fila 27 dosar fond ) , în condiţiile în care nu exista teren liber la dispoziţia Comisie Locale  Bogata  pentru a putea fi reconstituit dreptul de proprietate în natură ( fila 62 ) .

Instanţa mai constată că revendicarea  de către reclamantă a terenurilor agricole s-a făcut prin intermediul notificărilor  din dosarele execuţionale  nr. 178/N/2001 , nr. 6/N/2001 şi nr. 128/2001 , Comisia locală  de fond funciar  fiind sesizată cu aceste cereri  în baza dispoziţiilor Primarului comunei Bogata  cu nr. 863/19.12.2007 şi nr. 864/21.12.2007. 

Din cuprinsul tabelului cu persoanele care au adus teren în CAP Bogata şi cărora li s-a reconstituit  dreptul de proprietate  pe terenurile preluate de la familia S. , din cauza faptului că în anul 1991  la dispoziţia comisiei  locale s-a aflat o suprafaţă mai mică de 845.60 ha faţă de suprafaţa  preluată de la  proprietarii din comuna Bogata între anii 1945-1960 , reiese că titlurile de proprietate în favoarea acestor terţi au fost emise anterior formulării de către reclamantă a cererii de  revendicare ( filele 57-61) . 

În acest context , tribunalul arată că  , deşi de principiul reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente , legea reglementează şi situaţia de excepţie în care acest lucru nu este posibil , respectiv prevederile art. 2 alin.1 din Legea nr. 1/2000 arată că , reconstituirea dreptului de proprietate  nu se poate face pe vechile amplasamente dacă acestea au fost atribuite legal  altor persoane .

În prezenta cauză , nefiind  solicitată de către reclamantă  anularea titlurilor de proprietate  emise în favoarea unor terţi , legalitatea  modului de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea acestora din urmă nu poate fi supusă analizei instanţei . 

Contrar opiniei primei instanţe  , referitor la faptul că ar fi o obligaţie excesivă  în sarcina reclamantei de a introduce acţiuni în anularea titlurilor de proprietate , tribunalul apreciază că nu se pot extinde în cauză , nici prin analogie  concluziile Curţii Europene a Drepturilor Omului reţinute de instanţa de fond – cauza Sabin Popescu contra României , având în vedere că în respectiva cauză în fapt reclamantul efectuase deja un demers judiciar .

De asemeni sunt eronate susţinerile instanţei de fond privitoare la protejarea punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive  , în contextual în care în favoarea reclamantei în speţă nu s-a pronunţat o astfel de hotărâre  , iar constatarea de către cele două comisii a  faptului că nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente nu poate fi apreciată ca o motivare sumară a respingerii contestaţiilor formulate de către reclamantă , întrucât , după cum s-a arătat , legalitatea  titlurilor de proprietate  emise în favoarea terţilor nu a fost contestată ; mai mult , aceste titluri de proprietate fiind emise anterior formulării de către reclamantă a cererii de reconstituire  a dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte considerentele reţinute de către prima instanţă  referitoare la art. 1 din primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , tribunalul arată că , într-adevăr , acest articol garantează în substanţă dreptul de proprietate , însă interpretarea  acestuia este în sensul că impune autorităţilor naţionale să asigure respectarea exerciţiului dreptului de proprietate ,  fiind vorba aşadar de protecţia unui drept care să existe în patrimonial  celui care invocă protecţia sa .

De asemeni , noţiunea de “bun”  în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1  suferă anumite limitări  , în acest sens  , atât Comisia cât şi Curtea Europeană a Drepturilor  Omului statuând în mod constant că art. 1 din protocol nu  recunoaşte dreptul de a deveni proprietarului unui bun  , ci acest text se aplică numai cu privire la bunurile “actuale” ale reclamantului .

Prima instanţă a apreciat în cauză că  reclamantă are o “creanţă “ ( dreptul de a obţine restituirea în natură a terenurilor )  ce poate fi considerată o valoare patrimonială  , însă deşi s-a făcut referire la practica CEDO în acest sens , aceasta a fost interpretată eronat  , în contextul  acest caracter de valoare patrimonială este determinat tocmai  de  existenţa unei “baze suficiente în dreptul intern”  , care să  permită reclamantei să pretindă că are o “speranţă legitimă”  ;  tribunalul arată că ,în cauze similare ( vezi  cauza Malhous contra Cehia ) ,  Curtea a confirmat jurisprudenţa sa în sensul  că speranţa  de a se recunoaşte supravieţuirea unui drept de proprietate de multă vreme imposibil de exercitat  , nu poate fi considerat un bun în înţelesul art. 1 din Primul protocol al Convenţiei  . În cauza la care s-a făcut mai sus referire , şi în care reclamantul  a solicitat restituire în natură a unor terenuri ce aparţinuseră antecesorului său , autorităţile statului  , acţionând potrivit reglementărilor interne , au dispus restituirea în natură a terenurilor care se găseau în stăpânirea unor persoane juridice  , dar au refuzat restituirea celor care trecuseră legal  în proprietatea unor persoane fizice ; constatând că legislaţia cehă  permitea restituirea în natură doar a terenurilor care se aflau în stăpânirea statului sau a unor persoane juridice ,  Curtea a apreciat că nu există nici un element  de natură să ducă la concluzia că autorităţile naţional au acţionat de o manieră arbitrală  sau contrară  dispoziţiilor legale  interne  , şi că prin urmare nu se poate vorbi în astfel de situaţii de “speranţă legitimă” .

În prezent speţă , se poate constata că pârâtele recurente au formulat propuneri  de restituire în natură a terenurilor  libere şi au propus acordarea de despăgubiri în ceea ce priveşte  terenurile atribuite altor persoane , astfel încât , acestea făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale intere în materie , nu se putea reţine existenţa unei “speranţe legitime “ a reclamantei “ sau existenţa unei creanţe cu valoare patrimonială în ceea ce o priveşte.

Prima instanţă a arătat că înţelege să admită doar în parte acţiunea dedusă judecăţii , însă într-adevăr , după cum se critică în recurs , în fapt acţiunea a fost admisă în totalitate , considerentele reţinute fiind contrarii  dispoziţiei pronunţate : deşi s-a arătat că  potrivit cauzei Raicu împotriva României , atenuarea vechilor prejudicii  nu trebuie să creeze  noi neajunsuri disproporţionate  ,pentru ca persoanele care au şi-au dobândit cu bună credinţă  bunurile să nu fie puse în situaţia de a suporta povara responsabilităţii statului  ,  instanţa  nu a apreciat în concret în ce măsură sunt sau nu create  noi neajunsuri prin stabilirea obligaţiei în sarcina  recurentelor  de a reconstituii dreptul de proprietate în favoarea reclamantei pe vechiul amplasament care este  deja în proprietatea unor terţi , cu atât mai mult cu cât reconstituirea dreptului de proprietate în favoare acestora  nu a fost contestată .

În fine , tribunalul mai observă că  , deşi acţiunea introductivă a fost întemeiată pe prevederile legale interne în materia restituirii imobilelor , considerentele instanţei  de fond se bazează exclusiv pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi pe practica CEDO în materie,  fără ca această practică invocată să fie relE.ntă  în cauză  , pentru toate motivele ce au fost mai sus arătat.

În consecinţă , întrucât potrivit prevederilor  art. 2 alin.1 din lege ane. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face pe vechile amplasamente dacă acestea au fost atribuite legal  altor persoane , tribunalul apreciază că în mod corect au fost respinse contestaţiile formulate de reclamantă . În  acest sens  tribunalul are în vedere  şi faptul că , în ceea ce priveşte terenurile libere , în suprafaţă de 2,3730 ha  s-a propus restituirea în natură , iar concluziile expertizei topografice efectuate în cauză  nu au confirmat  posibilitatea de restituire în natură a unei suprafeţe mai mari decât cea arătată . 

Neputând astfel reţinută o culpă procesuală a  Comisiei Judeţene de fond funciar  Mureş  , pe cale de consecinţă în cauză nu sunt incidente prevederile art. 274 Cod de procedură civilă . 

Pentru toate considerentele mai sus arătate, constatând că  hotărârea primei instanţe  cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii  , că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii , fiind deci incidente prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod de procedură civilă , tribunalul urmează a admite recursurile promovate , în temeiul art. 312  alin.1 ,2 şi 3 Cod de procedură civilă  ,  şi pe cale de consecinţă va modifica în tot hotărârea atacată , în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta  S.Vera- E.- Z. în contradictoriu cu  pârâtele C.L.P.S.D.P.P.A.T. Bogata  şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor  Mureş . 

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  D E C I D E :

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Judeţeană Mureş de fond funciar, cu sediul în Tg.Mureş, str. Primăriei, nr. 1, jud. Mureş.

Admite recursul formulat de pârâta C.L.P.S.D.P.P.A.T. Bogata, cu sediul în  Bogata, str. Principală, nr. 122, jud. Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 1125/25.11.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. 272/251/2008 şi  în consecinţă:

Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că:

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta S.V.E. Z., cu domiciliul în  Tg.Mureş, str. Braşovului, nr. 11, ap.79,jud. Mureş în contradictoriu cu pârâtele C.L.P.S.D.P.P.A.T. Bogata, cu sediul în  Bogata, str. Principală, nr. 122,jud. Mureş şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, cu sediul în Tg.Mureş, str. Primăriei, nr.1, jud. Mureş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 Septembrie 2010

Domenii speta

Spete similare