Despăgubiri

Sentinţă civilă 3944 din 11.09.2013


Despăgubiri

( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 3944/11.09.2013)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 17.04. 2013, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâta SC COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA – Sucursala ELECTROCENTRALE CRAIOVA –UZINA IŞALNIŢA solicitând obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinţe în care să se menţioneze că perioada 01.07.1981-01.06.1988 desfăşurată se încadrează în grupa a II-a de muncă, respectiv în condiţii deosebite.

A arătat că a fost angajatul Întreprinderii Electrocentrale Craiova cu actuala denumire a pârâtei în funcţia de supraveghetor mină suprafaţă, Secţia Chimică , în perioada 01.07.1981-01.06.1988 şi a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverinţe în care să se menţioneze că în perioada menţionată şi-a desfăşurat activitate în condiţii deosebite, însă aceasta prin adresa nr. 2901/14.03.2013 i-a comunicat faptul că ceilalţi colegi au obţinut o astfel de adeverinţă în baza unei hotărâri judecătoreşti.

A mai arătat că prin natura postului ocupat a desfăşurat activitatea în condiţii deosebite de muncă potrivit fişei postului, desfăşurând o activitatea de colectare a probelor de cărbune din vagoanele încărcate cu cărbune tip CFR , pe care le prelucra, colectarea probelor de cărbune din depozitele carierelor urmând a asigura recepţia calitativă şi cantitativă a cărbunelui pentru pârâtă iar nivelul noxelor existente la locul de muncă depăşea nivelul maxim admis prevăzut în normele de protecţia muncii.

De asemenea, a mai precizat că potrivit fişei postului, munca de recepţioner cărbune presupunea recepţia cărbunelui, motiv pentru care nu putea părăsi zona de deservire, care cuprindea calea ferată pe care sunt amplasate vagoanele de cărbune, cântarul pentru vagoane, camerele de prelucrare şi păstrare a probelor de cărbune, având relaţii de colaborare cu personalul care lucra în condiţii grele, respectiv cu noxe, praf şi zgomot, supraveghind şi modul în care erau încărcate vagoanele, având în vedere că trebuiau respectate prevederile STAS privind calitatea cărbunelui, iar timpul efectiv lucrat în aceste condiţii depăşea procentul de 70 % din programul de lucru.

Reclamantul a arătat că solicită încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza Ordinului 50/1990 care a fost emis pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului care beneficia de grupa I şi a II-a de muncă, şi care stabile că pentru perioada lucrată între 01.01.1976-31.12.1989, încadrarea în grupele de muncă nu era condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor, considerând că prin neacordarea grupei de muncă solicitate s-ar crea o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariaţi din cadrul unor domenii de activitate similare, raportat la prevederile art.41 alin.2 din Constituţie şi art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile C. muncii a ordinului 50/1990 şi a Hotărârii  1223/1990  .

În susţinerea cererii a depus la dosar în copie  extras din carnetul de muncă, adresa nr. 2901/14.03.2013 emisă de pârâtă, fişa postului, buletinele de determinare nr. 214/04.10.2006, 89/15.06.2005, procesul verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare nr. 389/15.06.2005 şi practică judecătorească.

Pârâta SC COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în perioada pentru care se solicită eliberarea adeverinţei din care să rezulte că reclamantul a desfăşurat activitatea în grupa a II-a de muncă, acesta a desfăşurat activitatea de „supraveghetor mină suprafaţă secţia chimică” .

A precizat că faţă de dispoziţiile art.1 şi 2 precum şi art.6 din Ordinul 50/1990, în vederea încadrării personalului în grupe de muncă, s-au întocmit buletine de determinări toxicologice ale mediului de muncă, fiind identificate locuri de muncă unde cantitatea de noxe maxim admisă a fost depăşită, iar RENEL –GPEET Bucureşti –Filiala Electrocentrale Işalniţa ( aşa cum s-a numit societatea la data demarării procedurii de încadrare a personalului în grupele de muncă) a dispus constituirea unei comisii ce a examinat şi certificat încadrarea nominală a personalului în grupele de muncă şi timpul efectiv lucrat in aceste condiţii conform înscrisurilor anexate la întâmpinare, din care rezultă că persoanele care ocupau funcţia de „supraveghetor mină suprafaţă secţia chimică” printre care şi reclamantul nu s-au încadrat în grupa a II-a de muncă.

Ulterior, a arătat pârâta, în anul 2000 în urma solicitării unor salariaţi care deţineau funcţia de „recepţioner cărbune la furnizor” societatea a dispus prin Decizia nr. 1337/23.06.2000 constituirea unei comisii de analiză iar solicitarea acestora a fost respinsă având în vedere că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea grupei de muncă pentru această categorie de salariaţi.

În concluzie, pârâta a precizat că activitatea desfăşurată de reclamant nu a fost prevăzută de Ordinul 50/1990, iar extinderea unor prevederi sau asimilarea unor activităţi cu cele prevăzute în actele normative referitoare la gupele I şi II de muncă nu este posibilă, astfel că a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În apărare, a depus la dosar în copie Decizia 1337/23.06.2000, adresa nr. 15002/02.08.2000 către Secţia Chimică, adresa nr. 440/13.01.1999 emisă de CONEL , adresa nr. 6157/08.06.1998 emisă de RENEL şi raportul de normare a activităţii de recepţioner cărbune la furnizor.

Reclamantul a formulat şi depus răspuns la întâmpinarea pârâtei la care a anexat practică judiciară.

La solicitarea instanţei pârâta a depus la dosar lista locurilor d muncă a funcţiilor şi meseriilor ce s-au încadrat în grupa I şi II de muncă, ştatele de plată în perioada 01.07.1981-31.12.1988, contractul individual de muncă al reclamantului, Decizia 183/1984, procesul verbal de promovare a reclamantului, nota de lichidare a reclamantului şi practică judiciară.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul S.M. în perioada 01.07.1981-01.06.1988 a fost angajatul Întreprinderii Electrocentrale Craiova în prezent pârâta SC COMPELXUL ENERGETIC OLTENIA SA – Sucursala ELECTROCENTRALE CRAIOVA – UZINA IŞELNIŢA,  conform menţiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, desfăşurând activitatea de „supraveghetor mină suprafaţă secţia chimică”.

Potrivit prevederilor pct.3. din Ordinul 50/1990, „Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2”, iar potrivit pct.6 din ordin, „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.

Potrivit pct.15 din acelaşi ordin, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, unităţile  având obligaţia sa analizeze şi sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situaţia încadrării personalului în grupele I şi II de munca începând cu 18.03.1969 şi până în prezent.

În cauză instanţa constată că în carnetul de muncă al reclamantului, unitatea angajatoare pârâtă nu a înscris menţiunea încadrării activităţii desfăşurate de reclamant în grupa a II-a de muncă, aşa încât reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverinţe în acest sens, însă prin Adresa nr. 2901/14.03.2013 pârâta a comunicat reclamantului că meseria de „supraveghetor mină suprafaţă” nu se regăseşte în lista locurilor de muncă şi a meseriilor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform HCD nr. 42/25.11.1993, motiv pentru care reclamantul a promovat prezenta acţiune.

Se reţine că, aplicarea dispoziţiilor Ordinului 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii, pârâta ( RENEL –GPEET Bucureşti –Filiala Electrocentrale Işalniţa ) aşa cum s-a numit societatea la data demarării procedurii de încadrare a personalului în grupele de muncă a dispus constituirea unei comisii ce a examinat şi certificat încadrarea nominală a personalului în grupele de muncă şi timpul efectiv lucrat in aceste condiţii, fiind astfel întocmită Lista locurilor de muncă, funcţiilor şi meseriilor ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, potrivit procesului verbal nr.42/25.11.1993 şi tabelul nominal cu încadrarea personalului în grupele de muncă, astfel că, la momentul desfăşurării activităţii de către reclamant, pârâta a evaluat locul său de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 şi a stabilit că nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.

În anul 2000 în urma solicitării unor salariaţi care deţineau funcţia de „recepţioner cărbune la furnizor” societatea a dispus prin Decizia nr. 1337/23.06.2000 constituirea unei comisii de analiză, iar solicitarea acestora a fost respinsă având în vedere că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea grupei de muncă pentru această categorie de salariaţi.

Prin urmare, pârâta nu poate fi obligată să elibereze reclamantului o adeverinţă cu încadrarea activităţii acestuia în grupa a II-a de muncă, având în vedere că potrivit evaluării locului său de muncă, acesta s-a încadrat în condiţii normale de muncă.

Salariatul este îndreptăţit potrivit dispoziţiilor art.40 alin.2 lit.h) C.muncii la eliberarea unei adeverinţe care să ateste activitatea desfăşurată la un angajator fără a fi ţinut de un termen, însă adeverinţa nu poate avea la bază decât documentele şi evidenţele întocmite de angajator, astfel că în speţă întrucât activitatea desfăşurată de reclamant nu s-a încadrat în grupa a II-a de muncă, eliberarea unei astfel de adeverinţe solicitate de reclamant nu este posibilă.

Pentru aceste considerente acţiunea reclamantului urmează a fi respinsă .