Contestaţie în anulare

Contestaţie în anulare

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 28/R/CA/11.04.2013)

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova si înregistrata sub nr. 603/274/2010 la data de 06 mai 2010, reclamantul F.S.N. a chemat în judecată pârâţii J.B., J.G. şi I.I. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să  fie obligaţi  să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 177 mp situat în intravilanul  loc. Sviniţa, în pct. “Ţarina şi Dominicica”, înscris în CF 1501 Sviniţa, cu nr. top 9,  cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, în fapt, a arătat ca prin sentinţa civilă nr. 328/23.05.2007 pronunţată în dosar nr. 167/274/2006, având ca obiect partaj succesoral, s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra terenului situat în comuna Sviniţa, punctul „Ţarina şi Dominicica”, în suprafaţă de 354 mp, prin care i s-a atribuit teren în suprafaţă de 177 mp cu vecinătăţile: la N – teren nr. top 146, la E – A.I. şi P.S., teren nr. top 10 ce aparţine pârâţilor, la V – ogaşul „Ţarina” şi la S – DN 57, iar celorlalţi moştenitori revenindu-le tot o suprafaţă de 177 mp.

A mai arătat că, încă din anul 2008  pârâţii care deţin o casă de vacanţă pe terenul alăturat, adică cel cu nr. top 10, au ocupat fără drept atât suprafaţa sa de 177 mp cât şi pe a celorlalţi comoştenitori şi au înfiinţat o canalizare pe proprietatea sa cu scurgere către vest spre ogaşul „Ţarina”, au desfiinţat semnele de hotar şi gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi.

În drept, si-a întemeiat acţiunea pe art. 82 coroborat cu art. 112 şi următoarele C.pr.civilă, art. 274 C.pr.civilă, şi art.480, 483 Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu 53 lei taxa de timbru conform art.2 alin.(1) lit.c) din Legea 146/1997 actualizată, privind taxele judiciare de timbru, si 1,5 lei timbru judiciar conform art.3 alin.(2)din O.G.32/1995 privind timbrul judiciar.

La termenul de judecată din data de 14 septembrie 2010 reclamantul, prin apărător, a depus la dosar precizare de acţiune prin care a înţeles să evalueze terenul ce face obiectul acţiunii la suma de 500 lei, în scopul exclusiv al timbrării cererii, copia sentinţei civile nr. 328/23.05.2007 a Judecătoriei Orşova,  act de sistare a coproprietăţii, copie extras de carte funciară 1501 Sviniţa, extras CF nr. 693 Sviniţa,  raport de expertiză întocmit de expert B.Ş.  în dosarul nr. 523/274/2007.

La termenul din 05.10.2010 s-a încuviinţat pentru reclamant proba cu  înscrisuri, cu martorii J.G., A.A. şi expertiză topo, iar  pentru pârâţii J.G.  şi J.B.  proba cu martorii A.S. şi V. V.

În cauză au fost audiaţi martorii V.V. (fila 56 dosar), A.A. (fila 57 dosar), M.S. (fila 71 dosar), J.G. (fila 88 dosar).

În cauză a fost efectuat şi depus raportul de expertiză, prin serviciul registratură la 16.03.2011 de expert B.Ş.

Prin sentinţa civilă nr. 229 din 05.04.2011 pronunţată de Judecătoria Orşova s-a admis acţiunea având ca obiect revendicare formulată de reclamantul F.S.N., împotriva pârâţilor J.G., J.B., si I.I.

S-a omologat  raportul de expertiză întocmit de expert B.Ş.

Au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de teren de 177 mp situată în intravilanul comunei Sviniţa, în pct. " Între Ţarina şi Dominicica", cu vecinii: N - teren nr. top 146, E – A.I. şi P.S., S - DN 57, V - ogaşul Ţarina, identificat  pe schiţa anexă la raport de S(5,6,7,10,11,5).

Au fost obligaţi pârâţii să plătească fiecare suma de 250 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii J.G., J.B. si I.I.

Prin Decizia nr. 1226/2011 din 04.10.2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul 603/274/2010 a fost admis recursul formulat de recurenţii pârâţi J.G., J.B. şi I.I., impotriva sentinţei civile nr. 229/05042011, pronunţată de Judecătoria Orşova. A fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată la judecătoria Orşova la data de 16.11.2011, sub nr. 603/274/2010*.

Prin sentinţa civilă nr.675/01.10.2012 Judecătoria Orşova a admis acţiunea, a obligat pârâţii să lase  în deplină  proprietate şi paşnică folosinţă  reclamantului terenul de 177 m2  amplasat în localitatea Sviniţa, intravilan, pct. între Ţarina şi Dominicica cu următoarele  vecinităţi: N- teren  nr. topo 146; S - DN 57; V -  ogaşul Ţarina, E – A.I. şi P.S. şi să plătească în solidar suma de 2750 lei, către  reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată din care 1500 onorariu avocat si 1250 onorariu experţi şi taxe judiciare de timbru.

A reţinut că reclamantului i s-a atribuit prin sentinţa civilă nr. 328/2007 pronunţată de Judecătoria Orşova, lotul nr. 1 compus din teren în suprafaţă de 177 mp delimitat  pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză,  de punctele 1,2,5,6, conform extrasului de carte funciară 1501 Şviniţa, fiind proprietar prin moştenire legală asupra cotei de  ? din suprafaţa de 352 mp., că pârâţii J.G. şi J.B. au depus  ca dovadă a proprietăţii terenului din litigiu, actul de donaţie autentificat prin încheierea nr. 1421/1996, extrase de carte funciară, procedându-se la compararea titlurilor pentru a da eficienţă titlului mai bine caracterizat, respectiv celui deţinut de reclamant.

S-a constatat prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert S.I.M. că pârâţii sunt proprietarii unei suprafeţe de 1350 mp., în baza actului de donaţie, însă ocupă şi posedă în fapt 3447 mp., care include şi suprafaţa de 177 mp., proprietatea reclamantului, că pârâţii au edificat o casă şi au montat un stâlp de curent pe un teren ce se află în continuarea terenului din litigiu,  că au modificat amplasamentul terenului lor cu nr. top 7 prin declaraţia pe care au făcut-o cu ocazia întocmirii lucrării de cadastru,  iar construcţia – casă de vacanţă, nu afectează terenul reclamantului, fiind amplasată la est de acesta.

În termen legal, au declarat recurs pârâţii susţinând că sentinţa este nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, interpretarea greşită a probelor, iar raportul de expertiză este total greşit şi nefondat, că pârâţii J.G. şi I.I. nu pot avea calitate procesuală pasivă, întrucât nu posedă bunul respectiv, fiind doar rude cu proprietarul bunului.

În dezvoltarea motivelor de recurs au susţinut că reclamantul nu a dovedit proprietatea terenului revendicat, în titlul acestuia, sentinţa civilă nr. 328/2007 nu sunt evidenţiate vecinătăţile, nu a făcut dovada că pârâţii sunt posesori neproprietari, au fost interpretate greşit  înscrisurile şi declaraţiile martorilor şi au fost respinse obiecţiunile la raportul de expertiză, deşi au arătat că expertul a stabilit amplasamentul şi vecinătăţile terenului doar pe afirmaţiile reclamantului, expertul a concluzionat în mod fals că terenul reclamantului a fost afectat de un decret de expropriere, iar cu privire la diferenţa de suprafaţă conform actului de donaţie şi documentaţia cadastrală, a indicat greşit suprafaţa, deşi din CF cu nr. 934 rezulta că unitatea de măsură a terenurilor, era stânjen în loc de  mp.

S-au constatat nefondate recursurile pentru următoarele considerente:

Starea de fapt a fost reţinută de instanţă, prin interpretarea corectă a probelor administrate în cauză.

Astfel, reclamantul a făcut dovada calităţii sale de proprietar cu hotărârea irevocabilă de partaj-sentinţa civilă nr. 328/2007 pronunţată de Judecătoria Orşova,  prin care i s-a atribuit suprafaţa de 177 mp. delimitat conform raportului de expertiză întocmit de expert B.Ş. şi schiţei anexă la raport, teren care se învecinează la est cu proprietatea pârâtei.

Conform actului de proprietate depus în apărare de pârâţii J., respectiv act de donaţie din 19 noiembrie 1996 (fila 18 dosar), numai pârâta J.B. este proprietara suprafeţei totale  de 1350 mp. alcătuită din teren vie în suprafaţă de 350 mp. în pct. „ Între Ţarină şi Dominicica”, suprafaţa de 809 mp. având aceiaşi categorie de folosinţă şi 200 mp. – teren grădină.

Or, din constatările expertului desemnat în cauză, S.I.M., coroborat cu probatoriul administrat în cauză reiese că pârâţii au în posesie o suprafaţă mult mai mare, respectiv 3447 mp. în care este inclus şi terenul revendicat (schiţa anexă la raportul de expertiză – fila 121).

Terenul este ocupat şi de pârâţii J.G. şi I.I., astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora a fost în mod corect respinsă de instanţă prin încheierea din 20.02.2012, susţinerile recurenţilor că au numai calitatea de rude ale pârâtei - proprietara terenului din litigiu, neexercitând posesia asupra acestuia, fiind nefondate.

Aşa cum reiese din raportul de expertiză, pârâţii au ocupat nelegitim terenul reclamantului, construind canalizarea care trece prin terenul acestuia,  plantând doi vişini pe teren, modificând amplasamentul terenului lor prin declaraţia pe care au dat-o cu ocazia întocmirii documentaţiei cadastrale, actul de donaţie fiind un act de proprietate al pârâtei, pentru altă suprafaţă de teren, nu cea revendicată de reclamant, în calitate de proprietar neposesor.

Criticile ce vizează raportul de expertiză sunt de fapt obiecţiunile pe care pârâţii le-au formulat la data de 24.09.2012,  împotriva raportului de expertiză, respinse în mod corect de către instanţă, ca neîntemeiate.

Apreciind că nici celelalte critici nu sunt întemeiate, în conf. cu art. 312 c.p.civ. tribunalul a respins recursurile.

Împotriva deciziei civile nr.149/R/04.02.2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr.603/274/2010*, J.B., J.G., I.I. la data de 08.03.2012 au formulat contestaţie în anulare susţinând că:

1.Soluţia dată este rezultatul unei greşeli materiale constând în faptul că instanţa nu a observat că terenul pentru care s-a făcut ieşirea din  indiviziune şi revendicat de reclamant are ca vecini la N-teren top 146, la E-teren top 10 ce le aparţine şi nu teren top 7 aşa cum rezultă din raportul de expertiză omologat, întocmit de expert S.I.M.

Au mai arătat că, deşi reclamantul a revendicat terenul top 9 indicând vecinătăţile acestuia, instanţa îi atribuie terenului revendicat alte vecinătăţi, incluzând astfel terenul revendicat în terenul top 7 ce aparţine numitei J.B.

În conformitate cu art.129 alin.6 cod procedură civilă judecătorii au obligaţia de a hotărî numai asupra obiectului cererii dedusă judecăţii, iar în cauza de faţă instanţa a modificat amplasamentul terenului revendicat, prin această greşeală depăşind limitele impuse de principiul disponibilităţii în procesul civil.

Deşi concluzia că actul de proprietate al pârâtei J.B. este pentru o altă suprafaţă de teren decât cea revendicată de reclamant este corectă, sensul dat de instanţa de judecată este greşit ca urmare a unei greşeli materiale, constatând că aceasta a modificat amplasamentul terenului prin declaraţia pe care a dat-o cu ocazia întocmirii documentaţiei cadastrale, însă acest fapt nu este dovedit şi, mai mult, documentaţia se întocmeşte pe baza documentelor vechi şi a actelor de proprietate nicidecum a unei simple declaraţii. Lucrarea de cadastru prin care s-a făcut conversia vechii Cărţi Funciare la Noua Carte Funciară s-a bazat pe schiţele cadastrale vechi şi pe baza înscrierilor din vechea CF dar şi pe noi măsurători în sensul că s-au înscris terenurile în m.p. şi nu în stânjeni cum figurau în vechile evidenţe.

Aşadar, nu a fost modificat nici un amplasament al terenurilor proprietatea numitei J.B., ci odată cu efectuarea conversiei Cărţii Funciare s-a îndreptat greşeala materială cuprinsă în actul de donaţie care în mod eronat a exprimat suprafeţele în m.p. în loc de stânjeni, aceasta neocupând teren în mod nelegitim ci dimpotrivă exercită o posesie legitimă derivată din dreptul său de proprietate în conformitate cu legea şi înscrierile cadastrale.

2.Au susţinut de asemenea că, respingând recursurile, instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la interpretarea greşită a probelor, întrucât la fila 37 din dosar nu se regăseşte raportul de expertiză ori schiţa reprezentând terenul revendicat de reclamant, ci este un raport de expertiză întocmit în dosar nr.523/274/2007 având alt obiect fără nicio legătură cu cauza de faţă.

Totodată, instanţa de recurs a ignorat în totalitate probatoriul cu martori din care reiese fără urmă de tăgadă că reclamantul nu a avut niciodată teren în amplasamentul revendicat, cu atât mai puţin în amplasamentul modificat de expertiză şi de instanţa de fond.

Instanţa de recurs, atât prin greşelile materiale arătate, cât şi prin necercetarea completă a motivelor de recurs a ajuns la concluzii eronate care duc la încălcarea dreptului de proprietate al contestatoarei J.B. şi în consecinţă solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi respingerea acţiunii de fond ca netemeinică.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate tribunalul o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Temeiul juridic al cererii de contestaţie în anulare invocat de contestator este art. 318 C.pr.civ.,(situaţia în care se invocă eroarea materială a instanţei de recurs) potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În legătură cu acestea se impun anumite precizării.

1.Astfel greşeală materială evidentă reprezintă erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,ca respingerea unui recurs ca tardiv,anularea greşită ca netimbrat,etc.pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.Fiind vorba de un text de excepţie,noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv şi deci pe această cale nu pot fi îndreptate greşeli de judecată,de apreciere a probelor,de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În acest sens se cuvine a menţiona dec. nr.440/1979T.S.,secţia civilă,prin care se stabileşte că greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată .Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere,nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii ci eventual o greşeală de judecată care nu poate fi îndreptată de către instanţă prin retractarea hotărârii.

În cauză tribunalul constată că nu se poate vorbi de o greşeală materială în sensul celor de mai sus întrucât în cuprinsul contestaţiei atunci când se dezvoltă eroarea materială contestatorul arată că instanţa de recurs nu a observat că terenul pentru care s-a făcut ieşirea din  indiviziune şi revendicat de reclamant are ca vecini la N-teren top 146, la E-teren top 10 ce le aparţine şi nu teren top 7. Se observă aşadar că este contestată în cadrul cererii de faţă aprecierea instanţei de recurs cu privire la o anumită stare de fapt, ceea ce evident faţă de cele de mai sus nu poate fi reţinută ca fiind greşeală materială.

2.Nici aspectele referitoare la faptul că instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la interpretarea greşită a probelor nu pot fi primite.

Se impune a arăta că în cadrul contestaţiei în anulare trebuie analizat nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui motiv din cele prev.de art.304 C.pr.civ. şi nu asupra tuturor argumentelor părţilor,instanţa de recurs putând printr-o singură motivare,care să privească argumentele din recurs, să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate.

Analizând cererea de recurs se observă la pct. II contestatorul recurent a formulat critici referitoare la interpretarea greşită a probelor de către instanţa de fond.

În cuprinsul deciziei contestate,p.3,f.124,paragraful 4 instanţa de recurs începe motivarea arătând că starea de fapt a fost reţinută de instanţă, prin interpretarea corectă a probelor administrate în cauză iar în paragrafele următoare dezvoltă aceste aspecte şi concluzionează în antepenultimul paragraf în sensul că motivele şi criticile ce vizează raportul de expertiză sunt de fapt obiecţiunile pe care pârâţii le-au formulat la data de 24.09.2012,  împotriva raportului de expertiză şi că au fost respinse în mod corect de către instanţă.

Faţă de acestea tribunalul apreciază că motivarea instanţei de recurs răspunde exigenţelor impuse de art.261 C.pr.civ.

Prin urmare pentru aceste considerente, apreciind că decizia instanţei de recurs nu este rezultatul unei greşeli materiale dar şi că a analizat toate motivele contestatorilor  recurenţi, tribunalul în baza art.318 teza I şi II C.pr.civ.,va respinge contestaţia formulată.

Domenii speta

Spete similare