Temeiul achitării inculpatului – art. 10 lit. d c.p.p. în loc de art. 10 lit. c C.p.p. -

Temeiul achitării inculpatului

– ART. 10 lit. d  C.P.P. în loc de art. 10 lit. c C.p.p. -

Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 ( Codul silvic), cu ultimele modificări, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda „ Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei”.

Deci, raportat la aceste dispoziţii legale, sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni doar dacă valoarea prejudiciului produs ca urmare a tăierii de arbori, fără drept, este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

Or, în speţă, actele de la dosar probează doar faptul că inculpatul XY, în perioada oct. 2008 – aprilie 2009, în mai multe rânduri, a tăiat, din pădurea ce-i aparţine arbori esenţă jugastru şi gorun, pe care i-a transportat la domiciliu pentru a-i folosi la încălzirea locuinţei pe timpul iernii ( conform declaraţiilor inculpatului de la urmărirea penală şi faptului că acesta şi solicitase ocolului să-i marcheze arbori pentru tăiere) însă, raportat la fapta reţinută prin actul de inculpare,  organele de urmărire penală nu au făcut, cu certitudine, dovada masei lemnoase tăiate din pădure, respectiv că în luna noiembrie 2008 inculpatul ar fi tăiat, fără drept, arbori, creând astfel un prejudiciu care să fie de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

Ca urmare, inculpatul a fost corect achitat de instanţa de fond care însă a greşit temeiul achitării reţinând disp. art. 10 lit. c C.p.p.  ( fapta nu a fost săvârşită de inculpat) în loc să reţină art. 10 lit. d C.p.p. ( faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii ).

Tip decizie 

Nr./dată/2/2012

Domeniu asociat

Procedură  penală

Prin sentinţa penală nr. 151/06.09.2010, Judecătoria Strehaia, în baza art.11 pc. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. a achitat pe inculpatul X.Y, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 108 al. 1 lit.a din legea 46/2008.

In baza art. 346 C.p.p. s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civila Ocolul Silvic Z.

In baza art.192 al. 1 pc. 1 lit.b C.p.p. a fost obligată partea civila Ocolul Silvic Z la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut prin actul de inculpare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru art. 108 alin. 1 lit. a din L. 46/2008 reţinându-se ca stare de fapt că, în luna noiembrie  2008, inculpatul a mers in pădurea proprietate personală din comuna B., unde a tăiat fără drept 20 arbori de esenţă jugastru si gorun, pe care i-a transportat acasă pentru a-i folosi la încălzirea locuinţei pe timpul iernii.

Starea de fapt a fost reţinută din recunoaşterea învinuitului coroborată cu declaraţia martorului G., procesul verbal de constatare a infracţiunii nr. 36/27.04.2009.

Volumul total al arborilor tăiaţi a fost de 8,683 m.c in valoare de 1686,63 lei, valoarea  depăşind de peste cinci ori preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.

Ocolul Silvic Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 843,32 lei, reprezentând jumătate din valoarea pagubei, conform art. 8 din OG 85/2006.

La interogatoriu inculpatul nu  a  recunoscut starea de fapt prezentată în rechizitoriu, susţinând că nu a tăiat arbori din pădurea sa. A semnat procesul verbal de constatare a infracţiunii la cererea pădurarului G., care avea o lipsa mare în gestiune. Atât el cât şi martorii asistenţi au semnat procesul verbal “în alb”. In aceeaşi zi pădurarul a avut un control de la ITRSV Vâlcea.

Martorul C şi P. au declarat că lucrau la un gard. si i-au văzut pe inculpat, pădurarul G.şi încă o persoană discutând la un bar. L-au auzit pe inculpat afirmând că nu semnează pentru că nu a tăiat nici un lemn. Pădurarul a insistat, susţinând că are lipsă în gestiune şi era în desfăşurare un control de la ITRSV Valcea. Martorii au semnat “in alb” procesul verbal. Pădurarul i-a luat si o declaraţie în scris inculpatului.

Martorul G., pădurarul care răspundea de paza pădurii inculpatului, a declarat ca in urma cu o luna de încheierea procesului verbal, a găsit cioate de arbori. Discutând cu inculpatul, acesta ar fi recunoscut ca el i-a tăiat, fără a preciza daca a făcut acesta lucru o data sau in mai multe reprize. Măsurarea cioatelor s-a făcut in data de 27.04.2009 cu ocazia si in prezenta reprezentanţilor ITRSV Valcea. Nu a putut preciza daca la punerea in posesie a inculpatului, s-au identificat cioate, dar a menţionat ca cele constatate de el erau recente. Inculpatul nu a făcut nicio plângere ca i s-ar fi tăiat ilegal arbori.

Comparând declaraţiile luate in faza cercetării judecătoreşti cu probele administrate in cursul urmăririi penale, instanţa de fond a constatat că există dubiu în ce priveşte săvârşirea faptei de către inculpatul XY.

Prin decizia penală nr. 210/A/24.11.2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 669/313/2010 s-au admis apelurile, s-a desfiinţat sentinţa şi, în temeiul art. 380 cpp  rap. la art. 332 alin. 2 cpp s-a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale faţă de inculpat pentru art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008.

Tribunalul a reţinut că, sesizarea instanţei de judecată nu a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile legale, întrucât urmărirea penală, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată au vizat o altă faptă decât cea rezultată din actul de sesizare a organelor de urmărire penală, pentru această faptă nefiind dispusă nici-o soluţie.

Astfel, referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de organele de cercetare penală în conformitate cu dispoziţiile art. 256 C.p.p. a avut în vedere propunerea de punere în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a învinuitului pentru fapta comisă în cursul lunii aprilie 2009, rechizitoriul nu conţine o dispoziţie de punere în mişcare a acţiunii penale şi trimitere în judecată şi nici o dispoziţie de netrimitere în judecată pentru fapta presupus comisă în data de 15.04.2009 la care se referă sesizarea iniţială a O.S. Z. iar prin sentinţa penală apelată instanţa de fond s-a pronunţat asupra faptei presupus comise de inculpat în cursul lunii noiembrie 2008.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât parchetul cât şi inculpatul iar prin decizia penală nr. 477/28.03.2011 Curtea de Apel Craiova  a admis recursurile, a casat decizia şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru soluţionarea apelurilor.

Pentru a decide astfel Curtea a constatat că nu pot fi incidente disp. art. 332 ind. 2 cpp întrucât cercetarea judecătorească se încheiase la instanţa de fond aşa încât nu se mai impunea măsura restituirii dosarului în vederea refacerii urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 84/A/08 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 669/313/2010* , în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 28 indice 1 pct. 3 C.p.p. cu referire la art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010 s-a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor - înregistrate ca apeluri - declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia şi de Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcţia Silvică Drobeta Turnu Severin - Ocolul Silvic Corcova împotriva sentinţei penale nr. 151/06.09.2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr. 669/313/2010, având ca obiect  infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Prin decizia penală nr. 1966/21 nov. 2011 Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă a sesizat ÎCCJ.

Prin Încheierea nr. 337/12.03.2012 dată în dosarul nr. 669*313/2010* ÎCCJ a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul Mustaţă Petre în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Rejudecând apelul declarat de partea civilă R.N.P. – ROMSILVA – Ocolul Silvic Z, Tribunalul Mehedinţi, prin decizia penală nr. 2/04.07.2012 l-a admis, a desfiinţat parţial sentinţa în sensul că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp l-a achitat pe inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.

În temeiul art. 12 cpp a dispus sesizarea Poliţiei oraşului Strehaia  competentă a dispune asupra eventualei sancţionări contravenţionale a inculpatului pentru presupusele fapte comise în perioada noiembrie 2008 – 15.04.2009.S-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că: la data de 29.05.2009, sub nr. 681/P/2009, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia a fost înregistrat actul intitulat „Proces verbal de constatare a infracţiunii”, încheiat la data de 27.04.2009 de către pădurarul silvic G, din cadrul O.S. Z. şi înregistrat la acest ocol sub nr. 36/28.04.2009(f. 5 d.u.p.).

Din cuprinsul acestui proces verbal rezultă că la data de 15.04.2009 numitul XY a tăiat şi sustras fără drept din pădurea proprietate personală şi în paza O.S. Z., situată în punctul „Valea Flori”, din UP III, ua. 128 A %, 20 de arbori cu diferite diametre.

Prin rezoluţia – fără număr, din data de 30.06.2009 (f. 3 d.u.p.), organele de cercetare penală din cadrul P.P. B. au dispus începerea urmăririi penale faţă de XY, pentru infracţiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008, reţinându-se că în luna noiembrie 2008 învinuitul s-a deplasat în pădurea proprietate de unde a tăiat mai mulţi arbori fără a prezenta marcă silvică.

Prin rezoluţia din 01.07.2009, în dosarul nr. 681/P/2009 (f. 2 d.u.p.), procurorul a confirmat, în temeiul art. 228 alin. 3 ind. 1 C.p.p., rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva învinuitului XY  pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, constând în aceea că în luna noiembrie 2008 a mers în pădurea proprietate personală unde a tăiat 20 de arbori pe picior, în volum de 8,683 mc, valoarea prejudiciului depăşind de la 5 până la 20 de ori preţul mediu al unui metru cub de lemn, care este de 86 lei.

Actele de urmărire penală efectuate - cu excepţia audierii învinuitului XY  - au vizat tăierea fără drept a celor 20 de arbori, în conformitate cu actul de sesizare, respectiv, în data de 15.04.2009.

Prin rechizitoriul nr. 681/P/2009, din 30.03.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia a dispus, în temeiul art. 262 alin. 1 pct. lit. a C.p.p., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului XY, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, constând în aceea că în luna noiembrie 2008 a mers în pădurea sa proprietate privată de pe raza com. B. şi a tăiat 20 de arbori fără marcă silvică, producând un prejudiciu de 1686, 68 (fără TVA) lei, care depăşeşte de peste 5 ori preţul unui metru cub de lemn pe picior.

Ca mijloace de probă au fost menţionate: proces verbal de constatare a infracţiunii, declaraţii martor G., declaraţiile învinuitului, proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare şi proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 26-27 d.u.p.).

În raport de tot acest probatoriu Tribunalul a reţinut că sunt indicii că inculpatul XY, în perioada oct. 2008 – aprilie 2009, în mai multe rânduri, a tăiat, din pădurea ce-i aparţine arbori esenţă jugastru şi gorun, pe care i-a transportat la domiciliu pentru a-i folosi la încălzirea locuinţei pe timpul iernii ( conform declaraţiilor inculpatului de la urmărirea penală şi faptului că acesta şi solicitase ocolului să-i marcheze arbori pentru tăiere). Aceşti arbori au fost identificaţi de pădurarul G.( martor în cauză), cu ocazia constatării din data de 15.04.2009, ca urmare a controlului ce i se efectua de lucrătorii silvici, ocazie cu care a încheiat şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii din 27.04.2009, aflat la fila 6 din dosarul de u.p..

Instanţa de apel a reţinut că, corect, judecătorul fondului a constatat că, în ce priveşte împrejurările încheierii procesului verbal,  rezultă ca acest act s-a întocmit la un bar în sat, fiind semnat de către martori înainte de a fi completat, că pădurarul l-a determinat pe inculpat să scrie o declaraţie şi să recunoască faptul ca a tăiat mai mulţi arbori din pădurea sa, întrucât avea un control si nu voia sa-i fie imputate cioatele.

De asemenea, corect instanţa de fond a reţinut că, procesul verbal de constatare a infracţiunii nu corespunde realităţii deoarece agentul constatator reţine ca dată a tăierii arborilor ziua de 15.04.2009, în timp ce prin rechizitoriu se constată că inculpatul a tăiat arborii în luna noiembrie 2008. De altfel, chiar pădurarul recunoaşte, în declaraţiile date, că nu în data de 15.04.2009  inculpatul ar fi tăiat acei arbori ci au fost tăiaţi în decurs de câteva luni însă abia în acea dată a identificat cioatele.

În raport de aceste date s-a constatat că urmărirea penală este defectuoasă, în sensul că deşi actul constatator al infracţiunii se referă la o faptă ce ar fi fost comisă de inculpat la  15.04.2009, în rechizitoriu, este trimis în judecată pentru o faptă ce ar fi fost comisă în luna noiembrie 2008 pentru care nu există acte de constatare întocmite de organele silvice.

Mai mult, din depoziţia pădurarului G. rezultă că acei arbori au fost tăiaţi în mai multe rânduri, în decurs de câteva luni, iar în rechizitoriu nu se reţine că inculpatul a comis o infracţiune continuată, pe o perioadă anume de timp ci este trimis în judecată pentru o singură infracţiune, cu consumare instantanee, ce ar fi fost comisă în cursul lunii noiembrie 2008,  fapt ce nu corespunde realităţii.

Cum, caracterul penal al faptei precum şi încadrarea juridică a acesteia depinde de cantitatea de material lemnos pe care l-a tăiat, fără drept, şi sustras inculpatul, într-o singură împrejurare – respectiv în cursul lunii noiembrie 2008 – cum se reţine în actul de inculpare – ( din probe rezultând cu certitudine că în luna noiembrie 2008 inculpatul nu a tăiat şi sustras toţi cei 20 de arbori găsiţi de pădurar cu ocazia controlului din data de 15.04.2009) Tribunalul a reţinut că, în speţă există o cauză care împiedică continuarea exercitării acţiunii penale respectiv cea prev. de art. 10 lit. d cpp anume aceea că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Astfel potrivit art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 ( Codul silvic), cu ultimele modificări, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda „ Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei”.

Deci, raportat la conţinutul constitutiv legal, este infracţiune silvică doar dacă valoarea prejudiciului produs ca urmare a tăierii de arbori, fără drept, este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

Or, în speţă, organele de urmărire penală nu au făcut cu certitudine dovada masei lemnoase tăiate din pădure, respectiv că în luna noiembrie inculpatul ar fi tăiat, fără drept, arbori, creând astfel un prejudiciu care să fie de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

Ca urmare, s-a apreciat că inculpatul a fost corect achitat de instanţa de fond care însă a greşit temeiul achitării reţinând disp. art. 10 lit. c cpp în loc să reţină art. 10 lit. d cpp.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 379 alin. 2 lit. a cpp s-a admis apelul declarat părţii civile, s-a desfiinţat parţial sentinţa în sensul că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp a fost inculpatul XY, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.

Întrucât nu s-a putut determina cu certitudine cantitatea de masă lemnoasă tăiată fără drept de inculpat, în cursul lunii nov. 2008, în temeiul art. 12 cpp s-a dispus sesizarea Poliţiei oraşului Strehaia  competentă a dispune asupra eventualei sancţionări contravenţionale a inculpatului pentru presupusele fapte comise în perioada noiembrie 2008 – 15.04.2009.

Decizia penală nr. 2/04.07.2012 a Tribunalului Mehedinţi a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2367/21.11.2012 a Curţii de Apel Craiova prin care  s-a respins ca nefondat recursul procurorului.

Domenii speta

Spete similare