Contestaţie decizie de pensionare

Sentinţă civilă 41 din 13.03.2013


Contestaţie decizie de pensionare.

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  41/13.03.2013)

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 667/101/2013 reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâta  Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii  Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în totalitate a hotărârii nr. 3670/17.12.2012, obligarea pârâtei să procedeze la o recalculare corectă a drepturilor băneşti stabilite cu titlu de pensie prin decizia nr. 108206/30.08.2011, obligarea pârâtei la plata retroactivă a drepturilor legal cuvenite începând cu anul 2011 cu încuviinţarea aplicării ratei de inflaţie la suma datorată.

În fapt reclamantul a arătat că în anul 1999 prin decizia nr. 108206 a fost pensionat pentru limită de vârstă şi munca depusă. Ulterior, în anul 2006 a adresat Casei de Pensii o cerere de recalculare a pensiei stabilite prin decizia  susmenţionată, această recalculare făcându-se în luna  august 2011. Împotriva acestei decizii de recalculare a formulat contestaţie la Tribunalul Mehedinţi, pârâta invocând Legea 263/2010 sub aspectul procedurii prealabile.

În dovedirea celor susţinute reclamantul a depus la dosar Hotărârea nr. 3670/17.12.2012.

 În apărare, Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a formulat şi a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală a Hotărârii 3670/17.12.2012  arătându-se că în mod corect Comisia Centrală de Contestaţii a constatat corect că Casa Judeţeană de Pensii prin decizia nr. 108.206 din 21.03.2012 nu a valorificat sumele reprezentând plata orelor suplimentare prin acord global întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 la normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 precum şi salariile brute înscrise în adeverinţa nr. 1051/24.06.2011 eliberată de SC Teleconstrucţia SA întrucât potrivit art. 165 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor anuale aferente perioadelor anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.

De asemenea, s-a mai arătat că prin aceeaşi hotărâre a Comisiei de Contestaţii s-a reţinut atât situaţia de fapt cât şi situaţia de drept, reclamantul neprecizând în fapt şi nici în drept motivele pentru care înţelege să formuleze contestaţie împotriva hotărârii nr. 3670/17.12.2012. Ori, comisia de contestaţii a prezentat pe larg în hotărâre perioadele privind stagiul de cotizare valorificat, perioadele de grupă valorificate cât şi veniturile care nu au fost valorificate.

S-au anexat la dosar decizia de pensie contestată, hotărârea nr. 3670/17.12.2012, decizia de pensionare nr. 108206/21.03.2013 precum şi Ordinul CNPP nr. 1147/19.09.2011.

La termenul din data de 13.03.2013 reclamantul a depus la dosar un memoriu prin care a descris natura activităţii desfăşurată  în cadrul societăţii Teleconstrucţia SA.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Contestatorul N.I.  este pensionar pentru limita de vârsta începând cu data de 01.09.2011 conform deciziei de pensie nr. 108206/21.03.2012.

Contestatorului i s-a reţinut un stagiu  total  de cotizare realizat de 41 ani 6 luni si 29 de zile si o pensie de 1209 lei.

Împotriva acestei decizii de pensionare , contestatorul a formulat  contestaţie la Comisia Centrală de contestaţii, nemulţumit de faptul ca la stabilirea drepturilor de pensie nu  au fost  valorificate si sumele  reprezentând  ore suplimentare, acord global si prime, precum si salariile brute înscrise in adeverinţa nr. 1051/24.06.2011 eliberata de SC Teleconstrucţia SA Bucuresti.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;”

De asemenea, potrivit art. 165 alin. (2) , (3)  si (4) din Legea nr. 263/2010:

„  (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:

a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:

- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani;

- 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani;

- 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani;

- 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;

b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:

- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 - 5 ani;

- 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani;

- 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani;

- 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani;

- 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

(4) Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare.”

Totodată, pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prevede următoarele:

"V. Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale:

- sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I);

- sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru pe platformele marine de foraj şi extracţie;

- indemnizaţia de zbor;

- sporul pentru condiţii grele de muncă;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

- sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;

- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă."

Totodată, prin Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Or, potrivit principiului contributivităţii instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, preluat de art. 2 lit.c din legea nr. 263/2010,  fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Înalta Curte a mai reţinut că la aceeaşi concluzie se ajunge având în vedere şi prevederile pct. IV din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora la stabilirea punctajului anual nu vor fi luate în considerare formele de retribuire după timp, or timpul de lucru în program prelungit era considerat, potrivit legislaţiei atunci în vigoare, timp normal de lucru şi era retribuit ca atare.

Aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor şi pentru faptul că, potrivit pct. IV din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, intră în categoria sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor de retribuţii tarifare şi acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale.

De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicţie atât cu prevederile anterioare din acelaşi act normativ, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivităţii anterior datei de 1 aprilie 2001.

În privinţa sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în forma sa iniţială, prevedea că baza de calcul al pensiei o constituie retribuţia tarifară, iar prin Legea nr. 49/1992 acest text de lege a fost modificat în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază şi o serie de sporuri cu caracter permanent, care nu intraseră anterior în această bază.

Ulterior, prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, s-a prevăzut că la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie, se iau în calcul salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi sunt înregistrate în carnetul de muncă şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Aceeaşi prevedere este preluata si de art. 165 din legea nr. 263/2010.

Prin pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 au fost enumerate sporurile cu caracter permanent, cu menţiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, iar în pct. VI al acestui act normativ sunt menţionate expres sporurile, diurnele şi alte drepturi care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Cu referire la interpretarea acestui articol, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţia normativă menţionată este în contradicţie atât cu prevederile anterioare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivităţii anterior datei de 1 aprilie 2001.

Prin urmare, aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, precum si a Legii nr. 263/2010 în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile deasigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Cu titlu de exemplu este de menţionat Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este şi Cauza Constantin Abăluţă ş.a. împotriva României).

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Având in vedere ca din adeverinţa nr. 1051/24.06.2011 reiese ca  contestatorul a beneficiat de sporuri  cu caracter permanent, acordate  conform prevederilor Legii  nr. 57/1974 si  contractelor colective de munca pe unitate iar pentru acestea s-a  achitat de către unitate  contribuţia  pentru asigurări sociale si pensia suplimentara, conform prevederilor legale, in mod netemeinic pârâtele au refuzat valorificarea acestor sume la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorul, motiv pentru care urmează a fi admisa contestaţia si dispusă anularea deciziei nr. 108206/30.08.2011 si a hotărârii nr. 3670/17.12.2012, cu obligarea pârâtei Casa Judeţeana de Pensii Mehedinţi la emiterea unei noi decizii de pensii  valorificând  adeverinţa nr.1051/24.06.2011 emisa de Teleconstrucţia SA.