Răspundere patrimonială

Sentinţă civilă 1491 din 07.03.2013


Răspundere patrimonială

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  1491/07.03.2013)

Constată că la data de 26.10.2012 reclamanta SC MINTEGER DISTRIBUTION MEHEDINŢI SRL a chemat în judecată pe pârâtul D.I.C pentru a fi obligat la plata sumei de 3.23 lei, contravaloarea prejudiciului suferit de unitate ca urmare  săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de delapidare, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 2151 Cod penal.

S-a motivat că pârâtul a fost angajat ca agent de vânzări şi în perioada 06.10.2010 -04.01.2011 şi-a însuşit suma de 3.232 lei primită de la diverşi clienţi. Deşi avea obligaţia depunerii la casiera unităţii a sumelor încasate, pârâtul nu şi-a îndeplinit această obligaţie, motiv pentru care unitatea a formulat plângere penală sub aspectul săvârşirii inacţiunii de delapidare.

Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de delapidare şi a aplicat pârâtului o sancţiune cu caracter administrativ – amendă de 700 lei. În timpul urmăririi penale pârâtul a recunoscut fapta, însă prejudiciul nu a fost recuperat, deşi este o consecinţă directă a faptei săvârşite.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 270 şi următoarele Codul Muncii.

S-au depus la dosar copia contractului individual de muncă, copia ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tunru Severin, copia unor chitanţe şi a unor adrese emise de unitatea reclamantă către IPJ Mehedinţi.

Pârâtul, deşi legal citat nu s-a prezentat şi nu a depus întâmpinare.

Examinându-se actele dosarului se constată următoarele:

Conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM Mehedinţi sub nr. 145868/16.07.2010 pârâtul D.I.C a fost angajat al societăţii pârâte pe perioadă nedeterminată începând cu data de 13.07.2010 ca muncitor necalificat.

Prin prezenta acţiune angajatorul, în temeiul art. 270 Codul muncii a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.232 lei încasată de acesta de la diverşi clienţi în perioada 06.10.2010 -04.01.2011 şi nedepusă în casieria  unităţii.

Potrivit art. 254 Codul Muncii în vigoare salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Condiţiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaţilor sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciul şi vinovăţia salariatului, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ:

În cazul de faţă, se constată că pârâtul în calitatea sa de salariat al societăţii a încasat o sumă de bani de la diverşi clienţi ai societăţii, bani pe care nu i-a depus la casieria unităţii.

În aceste condiţii reclamanta a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi cu ocazia cercetării penale a recunoscut săvârşirea faptei.

Constatându-se însă că fapta nu prezintă grad de pericol social al unei infracţiuni şi având în vedere atitudinea pârâtului prin Ordonanţa dată în dosarul nr. 5772/P/2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ:

Din conţinutul ordonanţei rezultă fără dubii săvârşirea cu vinovăţie a faptei de către pârât, salariat al reclamantei în legătură cu munca sa, însă nu rezultă întinderea prejudiciului.

În vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului prejudiciul produs de acesta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii. Astfel, acesta trebuie să fie real, cert (atât sub aspectul existenţei sale cât şi sub aspectul întinderii şi al evaluării) direct, material şi să nu fi fost încă recuperat.

Aceste condiţii nu au fost îndeplinite în cazul de faţă.

Deşi instanţa a pus în vedere reclamantei să facă dovada existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia, aceasta nu s-a conformat, situaţie care a dus şi la suspendarea cauzei în baza art. 1551 Cod procedură civilă.

După repunerea pe rol a cauzei  au fost depuse o serie de înscrisuri cu care reclamanta a susţinut că s-a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului.

Din analiza înscrisurilor depuse, respectiv o adresă a  reclamantei către IPJ Mehedinţi privind încasarea contravalorii unor facturi la diverse date de la diverse societăţi cât şi a unor chitanţe privind plata unor sume de bani către societate nu se poate stabili cu exactitate întinderea prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre fapta salariatului şi acest prejudiciu.

Faptul că pârâtul a recunoscut la urmărirea penală săvârşirea faptei nu este un element suficient pentru a stabili întinderea prejudiciului.

În virtutea art. 272 Cod procedură civilă sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare, neoperând prezumţia de culpă în sarcina salariatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu are calitatea de gestionar care este prezumat în caz de lipsă în gestiune.

Aşa fiind acţiunea va fi respinsă.