Calitate procesuală pasivă – emitentul actului administrativ contestat de reclamant. Reîncadrarea funcţionarilor publici

Calitate procesuală pasivă – emitentul actului administrativ  contestat de reclamant.

Reîncadrarea funcţionarilor publici

Legea nr.285/2010 reprezintă o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale

Constatarea anterioară a constituţionalităţii Legii nr.285/2010 nu împiedică însă judecătorul naţional să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa nr.988 din 19 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.2427/101/2011s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului municipiul O.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul FPSN prin reprezentant SAP în contradictoriu cu pârâţii Municipiul O prin Primar şi  Instituţia Primarului municipiului  O.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului municipiul O instanţa a reţinut că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art.21(1) din Legea nr.215/2001 unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

Art.21(2)  din acelaşi act normativ prevede că în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.

Potrivit art. 62(1)din Legea nr.215/2001 primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

Art.74 (2) din Legea nr.215/2001  prevede că numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din aparatul de specialitate al primarului se fac de primar, în condiţiile legii.

 Aşadar unitatea administrativ-teritorială  ca persoana juridică de drept public este titulara  drepturilor şi obligaţiilor  ce decurg din  raporturile cu persoane fizice sau juridice, potrivit  legii, iar reprezentantul unităţii administrativ –teritoriale în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice este primarul.

Prin cererea dedusă judecăţii în acest dosar reclamantul solicită anularea dispoziţiei emisă de Primarul municipiului O  prin care s-a dispus reîncadrarea în funcţia publică începând cu data de 01.01.2011.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ, calitate procesuală pasivă  are autoritatea sau instituţia publică care emite actul administrativ.

În speţă, în raport de împrejurarea că a fost contestată o dispoziţie emisă de Primarul municipiului O şi de practica judiciară (decizia nr.4441 din 7 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal), poate avea calitate de pârât numai autoritatea publică emitentă a actului  administrativ contestat( Primarul municipiului O).

În consecinţă unitatea administrativ - teritorială , municipiul O,  nu poate avea  calitate procesuală pasivă, deoarece nu are calitatea  de emitent al actului administrativ  contestat de reclamant.

Cu privire la fondul cauze,  instanţa a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia  nr. 168/02.02.2011 a Primarului  municipiului O  s-a dispus, începând cu data de 01.01.2011  reîncadrarea  reclamantului în funcţia publică  de execuţie de inspector clasa I  gradul profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 53 cu un salariu de bază lunar de 2101 lei, la care se adăuga suma de 140 lei reprezentând condiţii vătămătoare, salariul lunar brut rezultat fiind de 2241  lei .

La emiterea acestei decizii au fost avute în vedere prevederile Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010, aprobate prin Ordinul comun al MFPS şi MFP nr.42/77/2011, HCL nr. 93/2007, s.c. nr. 4842/CAF/08.11.2007 a Tribunalului Mehedinţi ,decizia nr. 417/04.03.2008 a Curţii de Apel Craiova ,buletinele de măsurători a câmpului radioelectric nr. 302/19983 din 23.12.2009 si dispoziţia Primarului  mun. O nr.569/02.07.2010 privind diminuarea cuantumului brut al salariilor, indemnizaţiilor lunare de încadrare ,inclusiv sporuri,indemnizaţii şi alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Primăriei mun. O .

Reclamantul a contestat această dispoziţie  considerând că a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi a deciziilor Curţii Constituţionale.

Susţinerile reclamantului nu pot fi reţinute de către instanţă pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţia nr.569/02.07.2010 a Primarului municipiului O s-a dispus ca  începând cu data de 03.07.2010 până la data de 31.12.2010, cuantumul brut a salariilor, indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Primăriei municipiului O să se diminueze cu 25%, conform anexelor nr.1 şi 2, reclamantul fiind înscrisă  în anexa  nr.1.

Potrivit art. 1 alin.1 şi 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că reîncadrarea funcţionarilor publici, inclusiv a reclamantului, se face ţinând cont de cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare şi de cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 la care se aplică o majorare de  15%.

Instanţa a reţinut că prin decizia nr.1655/28.12.2010, Curtea Constituţională a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art.1 din lege, constatând că dispoziţiile sunt constituţionale.

Constatarea anterioară a constituţionalităţii Legii nr.285/2010 nu împiedică însă judecătorul naţional să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Jurisprudenţa CEDO a realizat o distincţie esenţială între dreptul salariatului de a continua să primească, pentru viitor, salariul într-un cuantum prestabilit  şi dreptul de a primi salariul efectiv câştigat pentru o perioadă determinată, în care munca a fost prestată(cauza Lelas contra Croaţiei).

Curtea, în jurisprudenţa sa privind salariile a stabilit că, Convenţia nu conferă dreptul salariatului de a continua să primească un salariu într-un anumit cuantum (cauza Vilho  Eskelinen contra Finlandei) şi faptul că este la latitudinea statului de a determina  ce sume sunt sau vor fi plătite  angajaţilor săi din bugetul de stat (cauza Kehchko contra Ucrainei) prin măsuri legislative adecvate.

Faptul că prin Legea nr.285/2010 salariul reclamantei a rămas în continuare diminuat faţă de nivelul din iunie 2010 nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale.

Prin decizia nr. 4671/2012, Curtea de Apel Craiova a respins recursul

Dispoziţiile contestate de reclamanţi au fost emise avându-se în vedere prevederile Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Ordinul comun nr. 42/77/2011 al M.M.F.P.S şi M.F.P. privind Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi Legii nr. 188/1999.

În art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 se prevede că „personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 01 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute în legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.”

Potrivit art. 3 din Legea-cadru nr. 284/2010 “Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege; b) supremaţia legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii; c) echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar; d) sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale”.

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 878/28.12.2010.

Începând cu data de 01.01.2011, efectele Legii nr. 118/2010 au fost atenuate prin adoptarea Legii nr. 285/2010, procentul de 15% fiind determinat în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, politici care se încadrează în nivelul cheltuielilor bugetare, aspect reţinut şi în Decizia nr. 1655/2010 a Curţii Constituţionale.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1655/2010, a constatat că „dispoziţiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 din lege sunt constituţionale”.

Din cauza crizei economice, trecerea spre noua grilă de salarizare se face treptat, astfel că în anul 2011 nu s-a ajuns la nivelul veniturilor salariale de dinainte de diminuarea cu 25%.

Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Cap. IV din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevede că Legea 330/2009 se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, astfel că Legea nr. 330/2009 nu mai poate produce efecte după abrogarea sa.

Cu privire la compatibilitatea legii cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, se reţine că instanţa de fond a analizat conformitatea legii cu dispoziţiile art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie.

Domenii speta

Spete similare