Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 1959/17.09.2007 a Judecătoriei Moineşti pronunţată în dosarul 87/260/2005 a fost admisă contestaţia la executare formulată de către contestatarul P.D.V. în contradictoriu cu intimaţii M. A. – N. şi C.A.R. E.M. Comăneşti, împotriva formelor de executare în dosar 41/2005 a B.E.J B.E. Moineşti.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatarului.

A fost respinsă excepţia tardivităţii introducerii completărilor la acţiunea principală.

A fost admisă excepţia perimării executării silite în dosarul 41/2005 al B.E.J. B.E.

S-a constatat perimată executarea silita în dosarul 41/2005 şi au fost anulate toate actele de executare efectuate în acest dosar.

S-a dispus restituirea cauţiunii si a taxei judiciare de timbru la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

S-a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură Civilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

În baza contractului nr. 3312/31.10.2004, M. A. N. împrumută de la C.A.R. E.M. Comăneşti, suma de 580.000.000 lei. Deoarece aceasta nu a achitat conform prevederilor contractuale, debitul, contractul a fost investit cu formulă executorie şi încuviinţată executarea silită prin Încheierea din 14.02.2005 a Judecătoriei Moineşti.

La data de 08.06.2005 prin procesul verbal de constatare (105 ) executorul judecătoresc constată că la termenul fixat pentru vânzare la licitaţie, s-a prezentat un cumpărător şi contestatorul care depune un certificat de soluţie eliberat de Judecătoria Moineşti în care se adevereşte că prin s.c. 1435/2005 s-a suspendat provizoriu executarea silită.

Executorul judecătoresc continuă executarea şi la 23.06.2005 emite o nouă publicaţie de vânzare.

Între această dată şi o altă publicaţie de vânzare  datată 07.03.2006 în dosarul de executare nu s-a mai făcut nici un act decât o simplă adresă din 22.11.2005 prin care executorul judecătoresc se informează de la creditoare care mai este debitul.

La 18.04.2006 se adjudecă în favoarea CAR Comăneşti, imobilul în contul creanţei.

Între P.D.V. şi M. A. N. , M. C., s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare la data de 14.08.2002, printr-un înscris sub semnătură privată, prin care cumpăra de la cei doi proprietari pentru suma de 100.000.000 lei achitaţi la întocmirea respectivului înscris şi cu menţiunea că apartamentul era ipotecat în favoarea societăţii cumpărătorului iar după ridicarea ipotecii să se procedeze la întocmirea actelor autentice.

S-a invocat perimarea executării pentru perioada 23.06.2005 şi 07.03.2006 când se emite publicaţia de vânzare, iar actele de executare silită sunt lovite de nulitate absolută deoarece au fost întocmite prin abuz de executorul judecătoresc ce deşi avea certificat de soluţie pentru suspendarea executării provizorii, nu a ţinut cont de acesta.

Excepţia perimării poate fi invocată de orice persoană interesată şi din oficiu astfel nu impietează asupra modificării acţiunii principale.

Pe cale consecinţă a fost respinsă excepţia tardivităţii introducerii precizărilor care au chiar natura unor precizări şi nu vizează întregirea sau modificarea cererii care să ţină de prima zi de înfăţişare.

Calitatea procesuală activă a contestatorului este dată în primul rând de art.399 alin.1 Cod proc.civilă ,,împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către interesaţi sau vătămaţi prin executare „.

Contestatorul are calitate procesuală activă deoarece a dovedit interesul său la promovarea acţiunii în sensul că apartamentul îi aparţine iar art. 401 alin. 2 Cod proc. civilă condiţionează prezenţa terţului în cadrul contestaţiei doar de pretinderea unui drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.

P.D.V. a devenit proprietarul apartamentului în litigiu încă de la încheierea actului sub semnătură privată deoarece, vânzarea unei construcţii nu este condiţionată de forma autentică pentru validitatea ei, transmiterea proprietăţii făcându-se conform art. 1295 Cod civil , la data învoirii asupra lucrului şi preţului.

Mai mult decât atât, s.c. nr.1780/12.07.2005 a Judecătoriei Moineşti, rămasă definitivă la 17.11.2006, contestatorul devine proprietar asupra apartamentului, prin admiterea acţiunii .

Perimarea în general, este o sancţiune procesuală care constă în stingerea procesului, în faza în care se găseşte, considerându-se că partea printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă.

Aceeaşi aplicabilitate o are această definiţie şi în cadrul executării silite, instituţie reglementată de art.389 Cod proc. civilă, „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cerere desfiinţarea ei. În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la suspendarea executării.”

Din dosarul de executare trimis la solicitarea instanţei, rezultă cu certitudine că în perioada 27.07.2005 când se emite publicaţia de vânzare nr. 41 şi 07.03.2006 când se emite altă publicaţie de vânzare, nu s-a mai îndeplinit alt act de executare.

Creditoarea depune la dosar, după ridicarea excepţiei un  proces verbal de constatare datat 17.11.2005 prin care executorul judecătoresc se deplasează la sediul său, respectiv adresa Biroului Executorului Judecătoresc, însoţit de o persoană, şi verifică certificatul de soluţie depus la dosarul de executare de către contestator şi atunci constată că la numărul respectiv sunt alte părţi şi decide continuarea executării.

Nu este explicabil cum executorul judecătoresc merge să verifice certificatul de soluţie al contestatorului la 6 luni după ce i-a cunoştinţă de conţinutul acestuia prin procesul verbal de constatare din 08.06.2005 (fila 105 dosar) şi nu există dovada comunicării acestui act de executare către părţi, astfel neavând caracterul unui act de executare conform art. 388 Cod proc. civilă şi art. 399 alin.2 în ceea ce priveşte comunicarea şi aducând vătămare contestatorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata C.A.R. E.M. Comăneşti criticând-o pentru următoarele considerente:

în mod greşit instanţa a constatat perimarea executării silite întrucât la data de 23.06.2005 a fost emisă publicaţia de vânzare, iar la data de 17.11.2005, executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal prin care a dispus continuarea executării silite. Ulterior acestui act a fost emisă publicaţia de vânzare din 7.03.2006, astfel că nu s-au scurs 6 luni între actele de executare.

Precizările formulate de contestatorul – intimat anterior judecării pe fond a cauzei, echivalează cu o modificare a contestaţiei la executarea supusă dreptului comun în materie, respectiv art 132 pct 2 Cod procedură Civilă.

Contestatorului îi lipsea calitatea procesuală activă la momentul introducerii contestaţiei la executare, întrucât sentinţa de care se foloseşte acesta este ulterioară introducerii contestaţiei la executare şi actului de adjudecare al apelantei.

În mod greşit a fost admisă contestaţia la executare pe motivele invocate, întrucât singurul motiv de anulare a actelor de executare pe care-l poate invoca un terţ este dreptul de proprietate asupra bunului urmărit.

În apărare intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel s-a depus de către apelanta intimată sentinţa civilă nr 1435/2005 a Judecătoriei Moineşti.

Analizând actele si lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel formulate constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond perimarea executării silite.

Între publicaţia de vânzare din data de 23.06.2005 şi publicaţia din data de 7.03.2006 nu a fost efectuat nici un act de executare silită.

Înscrisul intitulat proces verbal de constatare din data de 17.11.2005 nu are caracterul unui act de executare silită întrucât  nu conţin măsuri ale executorului judecătoresc sau constatări ale acestuia în sensul executării silite, astfel că nu este de natură a întrerupe termenul de perimare.

De altfel acest proces verbal nu a fost comunicat odata cu dosarul de executare silită şi a fost depus mult mai târziu în copie fără a purta menţiunea că este conform cu originalul.

Aşa fiind s-a constat în mod corect incidenţa dispoziţiilor art 389 alin 1 Cod procedură Civilă.

În ceea ce priveşte suspendarea provizorie pretins a fi fost dispusă în cadrul contestaţiei deduse judecăţii este de menţionat faptul că aceasta a fost dispusă până la soluţionarea contestaţiei la executare în dosarul 132/2005, iar nu până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare, astfel ca fată de incertitudinea existenţei acestei măsuri nu se poate considera că termenul de perimare a fost întrerupt.

Referitor la tardivitatea completării contestaţiei la executare constată că în mod corect prima instanţă le-a luat în considerare, pronunţându-se asupra lor.

Faza executării silite, ca parte a procesului civil are anumite particularităţi:

Ar fi lipsit de eficienţă juridică dacă instanţa s-ar pronunţa numai asupra actelor de executare contestate la momentul formulării cererii, fără a da posibilitate participanţilor la executarea silită să le conteste şi pe cele ulterioare, în condiţiile în care nu s-a dispus suspendarea executării silite.

Este adevărat că în acest caz, contestatorul are deschisă calea contestaţiei la executare pentru fiecare act de executare în parte în condiţiile art 399 cod procedură civilă, însă în prezenta cauză s-a invocat perimarea executării silite prin raportare atât la actele de executare existente la momentul formulării contestaţiei la executare cât şi la cele emise ulterior (cât timp cauza a fost suspendată).

Excepţia de perimare a executării silite este o excepţie de procedură, de ordine publică şi având în vedere acest caracter poate fi invocată oricând.

Contestatorul şi-a justificat calitatea procesuală activă prin faptul că este proprietarul bunului asupra căruia s-a desfăşurat executarea silită.

Astfel cum a reţinut instanţa de fond, contestatorul a devenit proprietarul imobilului în virtutea convenţiei încheiate între acesta şi intimată şi soţul său la data de 14.08.2002, întrucât în cazul construcţiilor nu este necesară pentru valabilitatea actului juridic forma autentică.

Sentinţa civilă nr 1780/12.07.2005, pronunţată ulterior introducerii contestaţiei la executare nu are efect constitutiv de drepturi, ci a fost pronunţată în soluţionarea unei acţiuni în contestatarea  dobândirii dreptului de proprietate, constatând în mod retroactiv calitatea de proprietar a contestatorului de la data de 14.08.2002.

În ceea ce priveşte ultimul motiv de apel constată că nici acesta nu este întemeiat.

Potrivit art 399 alin 1 împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face  contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestatorul este în mod cert persoană vătămată prin executare, de vreme ce bunul urmărit este proprietatea sa.

Dispoziţiile art 401 cod procedură civilă prevăd doar termenele în care se poate face contestaţie la executare, art 401 alin 2 cod procedură civilă reglementând un termen până la care poate fi formulată contestaţia la executare ulterior cel ce se pretinde proprietar are la îndemână calea acţiunii în realizarea dreptului său.

Dispoziţiile art 401 cod procedură civilă nu limitează contestatorul la invocarea anumitor motive, astfel încât chiar terţ fiind faţă de executarea silită poate invoca orice motiv de natură să paralizeze continuarea executării silite.

Pentru aceste considerente constatând ca hotărârea apelată este legală şi temeinică, în temeiul art 296 cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art 274 cod procedură civilă va obliga apelanta la plata sumei de 1000 lei în favoarea intimatului contestator, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.

Domenii speta

Spete similare