Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr.3585/13.11.2007 a Judecătoriei Oneşti a fost admisă acţiunea civilă având ca obiect „anulare ordin prefect”, formulată de către reclamanţii M.M. şi M.V. în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Ocna.

A fost anulat Ordinul nr.149/2007 emis de către Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău şi s-a dispus emiterea unui alt ordin pentru suprafaţa de 267 mp teren curţi – construcţie situată în Tg. Ocna.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Reclamanţii locuiesc în imobilul situat în Tg. Ocna din anul 1969, contractul de închiriere a fost reînnoit în anul 1998 şi în anul 2007.

În contractul de închiriere nr.43/01.09.1998 se menţionează că reclamanţilor li s-a închiriat şi suprafaţa de 330 mă, aferentă locuinţei, iar în contractul de închiriere nr.1344/19.02.2007, li s-a închiriat suprafaţa de 237 mp aferentă locuinţei.

Prin contractul de vânzare – cumpărare nr.7/03.09.1998 reclamanţii devin proprietarii locuinţei situate în Tg. Ocna . Se precizează că locuinţa care se vinde este ocupată de suprafaţa utilă de 36,09 mp, precum şi cota – indiviză de 43% din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului. S-a inserat că prezentul contract a fost încheiat în baza Legii nr.112/1995.

Comisia Locală a propus atribuirea în proprietate a terenului curţi – construcţii în suprafaţă de 71 mp, compus din 61,22 mp teren construit şi o alee de acces în suprafaţă de 9,5 mp, cu următoarele vecinătăţi : N – J.N., S- str. P. G. şi teren proprietatea Consiliului Local Tg. Ocna, E – proprietatea Consiliului Local Tg. Ocna, V – J.N.

Instituţia Prefectului şi-a însuşit propunerea şi a emis Ordinul nr.149/2007, întemeindu-se pe dispoziţiile art.36 alin.3, 6 din Legea nr.18/1991 republicată, modificată, completată.

Potrivit art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art.30 din Legea nr.50/1974, cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trecute în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Verificând situaţia juridică a terenului, instanţa a constat că reclamanţii, începând cu anul 1969 au avut folosinţa terenului în suprafaţă de 267 mp conform Planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate. În contractele de închiriere depuse la dosar, Primăria oraşului Tg. Ocna a perceput chirie reclamanţilor şi pentru terenul aferent locuinţei, teren a cărei suprafaţă a variat de la 330 mp la 237 mp. Implicit, administraţia locală a recunoscut şi acceptat că reclamanţilor le este necesară o suprafaţă mai mare de teren pentru o bună exploatare a imobilului.

Pentru toate aceste motive şi în baza art.54, 36 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată, a admis plângerea reclamanţilor, a anulat Ordinul nr.149/2007 şi a dispus emiterea unui alt ordin pentru suprafaţa de 267 mp teren curţi – construcţii, conform documentaţiei cadastrale ing. D.I..

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte.

Pârâta Instituţia Prefectului a criticat hotărârea instanţei de fond pentru următoarele motive :

în mod greşit s-a reţinut faptul că reclamanţilor li s-ar fi închiriat suprafaţa de 330 mp aferentă locuinţei, acest contract fiind încheiat cu o altă persoană, respectiv M.D.M. ;

în mod legal a procedat Primăria oraşului Tg. Ocna la încheierea contractului de închiriere nr.1344/2007 la cererea reclamantului ;

instanţa de fond a ignorat faptul că reclamanţii M.M. şi M.V. nu au fost niciodată proprietarii terenului a cărui atribuire o solicită şi nici nu le-a fost atribuită în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei vreo suprafaţă de teren.

Pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor  Tg. Ocna a criticat hotărârea pentru următoarele motive :

reclamanţii au cumpărat potrivit contractului invocat locuinţa în suprafaţă de 39,06 mp şi cota indiviză de 43% din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului şi nu din suprafaţa de teren aferentă acestuia ;

instanţa invocă dispoziţiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 fără a avea în vedere că imobilul nu a făcut obiectul Legii nr.58/1974, el fiind trecut în proprietatea statului prin naţionalizare în baza Deciziei nr.66/1957 a Sfatului Popular Tg. Ocna ;

terenul aferent locuinţei soţilor M. nu a fost atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei.

În apărare intimaţii – reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Atât recurentele, cât şi intimaţii au depus în recurs înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente :

Prin contractul de vânzare – cumpărare nr.7/03.09.1998 reclamanţii au devenit proprietarii locuinţei formată din 4 camere de locuit cu o suprafaţă utilă de 36,09 mp precum şi ai cotei indivize de 43% din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului, contractul de vânzare – cumpărare fiind încheiat potrivit dispoziţiilor Legii nr.112/1995.

Pentru terenul aferent construcţiei de 330 mp s-a încheiat de către reclamanţi şi SC E. SA Tg. Ocna contractul de închiriere nr.43/01.09.1998.

Instanţa de fond a considerat în mod greşit că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată şi modificată.

În primul rând este de menţionat faptul că textul de lege se raportează la calitatea de proprietar al locuinţei la momentul intrării în vigoare a legii, acesta fiind sensul sintagmei „…trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor”.

Reclamanţii intimaţi au devenit proprietarii locuinţei în anul 1998, dreptul de folosinţă asupra terenului fiind dobândit în acelaşi an conform contractului de închiriere nr.43/1998.

În anul 1969, reclamanţii nu au devenit proprietarii locuinţei ci chiriaşii acesteia, conform menţiunii din contractul de vânzare – cumpărare nr.7/1998, neprimind în folosinţă nici o suprafaţă de teren, întrucât nu există nici o decizie sau dispoziţie în acest sens.

Dispoziţiile art.36 alin.3 Cod procedură civilă sunt incidente doar în situaţiile în care în urma dobândirii dreptului de proprietate privată asupra locuinţei, terenul aferent acesteia a fost preluat de către stat conform art.30 din Legea nr.58/1974 şi atribuit în folosinţă dobânditorilor locuinţei.

Or, în prezenta cauză, imobilul teren+locuinţă a trecut în proprietatea statului în temeiul Deciziei nr.66/1951 al Sfatului Popular Tg. Ocna şi nu în temeiul dispoziţiilor Legii nr.58/1974, conform înscrisului depus la filele 8-11 din dosarul de recurs.

Atribuirea în proprietate a suprafeţei de teren de 267 mp, în alte condiţii decât cele strict şi limitativ prevăzute de art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, ar determina încălcarea dreptului de proprietate al unităţii administrativ teritoriale Tg. Ocna, drept recunoscut şi protejat atât de Constituţie, cât şi de art.1 din Protocolul nr.1 al C.E.D.O..

Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 şi art.312 alin.3 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va modifica în tot sentinţa civilă recurată şi, în consecinţă va respinge plângerea reclamanţilor ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare