Obligaţia de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 874/109/2010

SENTINŢA NR. 1014/CAF

Şedinţa publică de la 11 Octombrie  2010

Instanţa constituită din:

Pe rol fiind soluţionarea, în primă instanţă, a litigiului de contencios administrativ şi fiscal formulat de reclamanta-pârâtă PRIMARIA C., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C.  x S.A., având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru reclamanta-pârâtă, consilier juridic N.I:, lipsind pârâta-reclamantă.

Procedura este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 11.10.2010, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus obiective pentru expertiza contabilă solicitată de reclamantă.

Instanţa ia act de declaraţia reprezentantului reclamantei-pârâte, care  învederează că înţelege să renunţe la proba cu expertiză contabilă solicitată în cauză de către reclamanta - pârâtă.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente asupra fondului.

Reprezentantul reclamantei-pârâte, având cuvântul în susţinerea cererii de chemare în judecată, solicită instanţei admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi completată şi rezilierea contractului de concesiune nr. xxxx/2009 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 485.005 lei, plus penalităţi de întârziere.

Reprezentantul reclamantei-pârâte, având cuvântul în combaterea cererii reconvenţionale, solicită instanţei să o respingă, având în vedere că toate cheltuielile efectuate de pârâta-reclamantă nu cad  în sarcina reclamantei-pârâte, iar daunele morale nu au fost dovedite. Depune la dosar concluzii scrise.

Instanţa, conform disp.art. 150 Cpc, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare pe fondul cauzei.

INSTANŢA

Constată că, la 06.11.2009, reclamantul Municipiul C. a chemat în judecată pe pârâta SC  x SA , solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză , aceasta să fie obligată la plata sumei de 88.634 lei reprezentând redevenţa  la concesiune pe lunile august şi sept.2009 şi penalităţi de întârziere.

În motivare, reclamantul a arătat că  i-a concesionat pârâtei pe o perioadă de un an un număr de 461 locuri de parcare, iar aceasta se obliga să-i plătească  42.777 lei/lună. Deşi a exploatat locurile de parcare, pârâta nu a achitat  ratele scadente în sept.şi octombrie.

În susţinere, reclamantul a depus înscrisuri (f.2-6).

La 06.01.2010, reclamantul şi-a completat  acţiunea, majorând pretenţiile la suma de 225.991 lei şi solicitând şi rezilierea contractului de concesiune, deoarece timp de 3 luni pârâta nu şi-a îndeplinit  obligaţia de plată a redevenţei.

La 15.02.2010 pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.  Astfel, arată pârâta că nu a putut exploata locurile de parcare, deoarece nu au fost puse la dispoziţie de reclamant.

La 29.03.2010 s-a depus  cerere reconvenţională (f.7), prin care s-a solicitat obligarea reclamantului la  plata sumei de 154.181 lei, din care 54.181 lei cheltuieli pentru amenajare locuri de parcare şi 100.000 lei daune morale

Se arată în motivare  că reclamantul nu şi-a îndeplinit  obligaţiile contractuale  - acelea  de a acţiona în sprijinul concesionarului pentru derularea optimă a activităţii pe toată durata contractului, de a facilita obţinerea tuturor acordurilor şi avizelor necesare funcţionării, de a  garanta la folosinţa  netulburată şi de evicţiune a terţilor. Pârâta reclamantă a făcut o serie de cheltuieli pentru amenajarea şi delimitarea locurilor de parcare, cu indicatoare, marcaje, panouri informative care constituie conform contractului şi caietului de sarcini, bunuri de  retur.

La 03.05.2010 reclamantul pârât a formulat întâmpinare în ce priveşte cererea reconvenţională, solicitând respingerea acesteia deoarece cheltuielile făcute  de  concesionar sunt justificate de prevederile  contractului, nu sunt suplimentare, de asemenea nu este justificată  cererea pentru daune morale, nefăcându-se dovada că i-au fost afectate imaginea, afacerile sau interesele.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri şi interogatorii, din a căror examinare se reţine următoarea situaţie de fapt:

În baza OUG 54/2006 reclamantul a scos la licitaţie un număr de 555 locuri de parcare, situate pe raza Mun.C. , licitaţia fiind  câştigată de pârâtă. Ulterior s-a constatat că numărul de locuri de parcare existente este de fapt de 461 , modificându-se  contractul şi implicit reducându-se corespunzător şi redevenţa.

În conformitate cu art.969 Cod civil, contractul este lege părţilor.

La cap.XI din caietul de sarcini se prevede că finanţarea investiţiilor  pe domeniul public se asigură din  fonduri proprii ale ofertantului, contribuţia lui de capital privat, iar investiţiile făcute de el pentru  reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea serviciului public  se vor amortiza pe parcursul derulării acestor  concesiuni. Investiţiile preconizate a se realiza pe domeniul public sunt delimitarea fizică a locurilor de parcare pe carosabil prin marcaje rutiere, indicatoare de parcare cu plată, edificarea de noi locuri de parcare. Prin urmare, delimitarea prin marcaje şi montarea indicatoarelor de parcare cu plată  sunt în sarcina concesionarului. Aceleaşi aspecte sunt prevăzute şi în art.3 pct.V drepturile şi obligaţiile părţilor.

Or, despre aceste cheltuieli nu se pretinde  nicăieri că s-ar restitui către concesionar, în  nici un articol din contractul de concesiune şi nici în caietul de sarcini.

Pârâta reclamantă nu a făcut dovada plăţii către reclamant , ori acesta este  un motiv care determină rezilierea - neîndeplinirea unei obligaţii contractuale importante, ceea ce atrage admiterea acestui petit. Astfel în baza art.969 Cod civil rap.la art.18 din Legea 554/2004 republicată şi la cap.XI din contract se va  rezilia contractul de concesiune nr.xxxx/2009 şi va fi  obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantei pârâte suma de 485.005 lei redevenţă plus penalităţi de întârziere, conform fişei de calcul anexate.

În ce priveşte cererea reconvenţională, aşa cum am arătat amenajarea locurilor de  parcare era obligaţia concesionarului pe care trebuia să o suporte din fondurile sale. Cheltuielile astfel făcute nu se încadrează în cele ale cap.VII din caietul de sarcini.

Nu se poate reţine că reclamanta pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia ; ea i-a predat locurile de parcare şi a redus redevenţa corespunzător cu numărul de locuri lipsă. Pârâta reclamantă nu a făcut dovada că a fost evinsă sau tulburată  în dreptul său de exploatare a locurilor de parcare.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.18 din Legea 554/2004 republicată  rap.la art.969 Cod civil va admite acţiunea completată şi precizată şi va respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea precizată şi majorată formulată de reclamanta-pârâtă PRIMARIA C. , în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C.  x S.A. .

Dispune rezilierea contractului de concesiune nr.xxxx /12.08.2009 şi obligă pe pârâta reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 485.005 lei redevenţă neachitată şi penalităţi de întârziere.

Respinge cererea reconvenţională.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010, la Tribunalul Argeş - Secţia Civilă. 

Preşedinte,

Grefier,

2

Domenii speta

Spete similare