Legalitate proces-verbal de control al itm. Societatea reclamantă, deşi beneficia de munca prestată de un număr de 207 persoane, a înţeles să încheie cu aceştia doar contracte civile de prestări servicii în scopul eludării dispo...

Prin cererea  înregistrată  pe rolul  Tribunalului Iaşi sub nr. 847/99/2010  reclamanta  S.C. G E R  S.R.L.  a  chemat  în judecată  pe pârâta  ITM  solicitând  -  anularea procesului verbal de  control  şi a  măsurilor  obligatorii  dispuse  în anexa  3  la  acest proces verbal de  control; - suspendarea  executării procesului verbal de control şi a  măsurilor obligatorii dispuse  în anexa 3  la  acest  proces verbal  de  control, până la soluţionarea definitivă  şi irevocabilă a prezentei  acţiuni;

Prin sentinţa nr. 647/ca/30 Iunie 2010 a fost respinsa  in totalitate acţiunea  formulată  .

In motivare s-a retinut ca prin actul administrativ atacat - procesul - verbal de  control inspectorii  din cadrul  I.T.M. au  constatat  că  o serie de  persoane  desfăşoară  fără  forme  legale activitate  în cadrul  societăţii  reclamante  şi au  dispus  o serie  de  măsuri  obligatorii:

a.) Conform măsurii de la punctul 1.1 reclamanta are obligaţia de a încheia în formă  scrisă contracte individuale de  muncă cu data reală de începere a activităţii pentru  cele  207  de  persoane cu care  au fost  încheiate convenţii civile de prestări servicii.

b.) Conform măsurii de la punctul 2.2  se  impune subscrisei obligaţia  de  a  înregistra  la  I.T.M. contracte  individuale  de  muncă  încheiate  cu data  reală de  începere  a  activităţii  pentru  cele  207  persoane.

c.) Conform măsurii de  la  punctul 9.4,  pentru aceleaşi persoane menţionate  la punctul 1.1  se  impune obligaţia reclamantei  de  a  transmite  în format electronic, registrul  general de  evidenţă  a salariaţilor, conform  H.G. 161/2006  cu modificările  ulterioare.

d.) Conform măsurii de  la  punctul 10.3.  pentru  aceleaşi  persoane  de  la punctul  1.1  angajatorul  este  obligat  a  face dovada  executării  contractelor  de muncă,  conform  Legii 130/99 R.

e.) Conform  măsurii  de  la punctul 11.3, pentru cele  207 persoane, menţionate la punctul 1.1  reclamantei  i se  impune  obligaţia  calculării  şi achitării  comisionului  de  0,75%  din  fondul  de  salarii  datorat  I.T.M.  Iaşi, corespunzător perioadei cu care aceste persoane au desfăşurat  sau  desfăşoară  activitatea.

f.) Conform măsurii de la punctul 12.3 pentru aceleaşi 207 persoane  menţionate  la  punctul  1.1,  reclamanta  are  obligaţia  de  a  calcula  şi achita majorări  şi penalităţi  de  întârziere datorate  la plata  comisionului  de  0,75%  din fondul de salarii, corespunzător perioadei  în care  aceste  persoane  au desfăşurat  sau  desfăşoară  activitate.

g.) Conform  măsurii  de  la punctul  13.3,  tot  pentru  persoanele menţionate  la  punctul 1.1,  subscrisa are obligaţia de a depune la  I.T.M declaraţiile  rectificative  lunare  privind  stabilirea  şi plata  comisionului  datorat  I.T.M.  Iaşi pentru acestea, corespunzător perioadei în care au desfăşurat sau  desfăşoară  activitate.

Aspectele de  nelegalitate  şi netemeinicie ale  procesului - verbal de  control  invocate  de reclamantă  prin acţiunea  introductivă nu pot  fi  reţinute  de  către  instanţă.

Tribunalul  apreciază  că în mod  corect  inspectorii  de  muncă  în baza  atribuţiilor expres  date  în sarcina  lor  prin  dispoziţiile  art. 15 lit. e)  din  H.G. nr. 1377/2009  au constatat  că  societatea  reclamantă  deşi  beneficia  de munca  prestată  de  un  număr  de  207 persoane  a  înţeles  să  încheie  cu aceştia  doar  contracte  civile  de  prestări  servicii în scopul eludării  dispoziţiilor  imperative prevăzute  de  Codul muncii  şi legislaţia specifică  raporturilor  de  muncă precum  şi a  reglementărilor  legale  în materie de  fiscalitate.

Se  invocă  de  către  reclamantă  faptul  că  raporturile  între  aceasta  şi persoanele  cu care a  încheiat  convenţiile  civile  de  prestări de  serviciu  nu sunt  specifice  unor  raporturi de  muncă  acest  fapt  fiind datorat  în mare parte  specificului aparte  al  obiectului principal  de  activitate  al societăţii  comerciale "activităţi  specifice ale  centrelor de  intermediere telefonică  CAEN 7486".

S-a  invocat  că  activitatea  desfăşurată nu este  una continuă, permanentă  şi nici  predictibilă mai ales  în actualul  contract  economic.

În primul  rând  Tribunalul  reţine  faptul  că  prin el  însuşi  contextul  economic  actual  nu poate  justifica  eludarea  dispoziţiilor  legale imperative  create  în vederea  protejării  intereselor salariaţilor în faţa  abuzurilor  angajatorilor.

Orice societate comercială trebuie  să-şi  realizeze  previziuni  cu privire la  propria  activitate  şi să-şi  stabilească  o politică  de  personal conformă  cu necesităţile  proprii  care  însă  să  respecte  legislaţia  muncii.

Avem  aici  în vedere  faptul că  în  Codul muncii  s-au  stabilit  în mod  flexibil  diverse forme  pe care  le  poate  îmbrăca  un  contract  individual de  muncă (contract  individual  de  muncă, cu program  redus  de  lucru  zilnic,  C.I.M.  pe durată determinată  sau  folosirea  salariaţilor temporari  pentru  activităţi  specializate, sezoniere  sau  ocazionale).

Reclamanta  face  vorbire  de  lipsa  de  continuitate, permanenţă  şi  predictibilitate fără  să  aducă  dovezi  în acest  sens.

Din  înscrisurile  depuse  la dosar rezultă  faptul că  până  în anul 2008 societatea  şi-a  realizat  obiectul  de activitate  doar  cu personal propriu  cu care  încheiase  contracte de  muncă.  Ulterior, începând  cu  anul 2009  măsura  încetării raporturilor  de  muncă ale  unor  angajaţi  s-a suprapus  cu  încheierea  convenţiilor civile  de  prestări  servicii, o parte  din  acestea fiind  chiar  cu foştii  salariaţi.

Evidenţele  orelor prestate  de  colaboratori pentru  perioada  mai - septembrie 2009 (singurele puse  la  dispoziţie de către societatea  reclamantă)  precum şi  borderourile  de  plată vin  să confirme  susţinerile  inspectorilor  I.T.M. Iaşi  şi să le infirme  pe  cele  ale  petentei, acestea  făcând dovada  caracterului  permanent  şi continuu  al activităţii  desfăşurate, prestatorii  de servicii  preluând  în mare parte  acelaşi  volum  de  activitate ca al  foştilor angajaţi  contractuali.

S-a  invocat  că nu  am fi în prezenţa  unor  raporturi de  muncă datorită caracterului flexibil al programului de lucru,  fapt ce este infirmat de dispoziţiile  art. 101 din Codul muncii, programul de lucru flexibil  regăsindu-se  şi în cazul angajaţilor de bază de  contract  de  muncă.

Instanţa  apreciază  că între  angajatorul S.C.  G E R  S.R.L.  şi  "colaboratori" se  regăsesc toate  elementele  esenţiale  ale unui  raport  de  muncă  caracterizat  prin  prestarea  unei  munci, plata  unui  salariu (care  se  face  lunar  în funcţie  de  numărul  de ore  prestate), continuitatea  activităţii (convenţii  încheiate  pe durata  unui  an  cu  posibilitatea  prelungirii) şi  subordonarea  faţă de  angajator (art. 1.4  din  Regulamentul  intern).

S-a  invocat  faptul  că  activitatea  se desfăşoară în baza unei disponibilităţi exclusive a  prestatorului  fapt  ce  nu  poate  fi reţinut având  în vedere  dispoziţiile  art. 5.2  din convenţiile  încheiate, dispoziţii  care  conţin  în concret veritabile  măsuri  disciplinare  pentru  situaţiile în care  nu este  respectat  programul  de  lucru.

Faptul  că  suntem  în prezenţa  unor  raporturi de  muncă  deghizate  rezultă  şi din  alte  probe administrate  în cauză:  declaraţiile  unor angajaţi  luate  de  către  inspectorii  I.T.M.  în care  se  face vorbire de  existenţa  unui program  de  lucru, a  unui  repaus  săptămânal  etc., faptul  că  persoanele ce  au  încheiat  convenţiile de  prestări  servicii  sunt subordonate  unor  conducători  de  proiect  similar  unei  subordonări  ierarhice, conţinutul  anunţului de  recrutare  emis  de  societate, faptul  că  întreaga  activitate  se  desfăşoară  doar la  sediul  societăţii  cu ajutorul mijloacelor  puse  la dispoziţie  de  aceasta, obligativitatea respectării  metodologiei  interne  de lucru (art. 3  pct. b  din convenţii).

În  concret  prin  modalitatea  de lucru aleasă  de  societate aceasta  face reduceri  de  cheltuieli  cu  personalul  angajat, lipseşte  lucrătorii  de  drepturi  fundamentale, eludează  dispoziţiile legale  în materie  de  fiscalitate  şi  intră  într-o concurenţă  incorectă  şi nelegală  cu ceilalţi  agenţi  economici  de  bună - credinţă care îşi  desfăşoară  activitatea respectând  dispoziţiile  imperative ale  Codului muncii.

În concret:

1. nu se fac cheltuieli pentru serviciile de  medicina muncii prealabile angajării şi periodic pe toată durata executării contractului;

2. nu se fac cheltuieli pentru serviciile de  securitate şi sănătate în muncă la angajare şi nici ulterior, periodic pe toată durata executării contractului deşi o parte din colaboratori petrec  sute de  ore lunar vorbind la  telefon;

3. nu se acordă concediul de odihnă şi nu se plăteşte salariaţilor  indemnizaţia pentru acest concediu  şi nici nu se achită contribuţiile  specifice acestei indemnizaţii;

4. nu mai există obligaţia de a  se respecta salariul minim pe economie sau coeficienţii de  ierarhizare prevăzuţi în contractele colective de  muncă;

5. nu se  achită indemnizaţia pentru primele zile de concediu medical pentru incapacitate temporară de  muncă pentru boală obişnuită sau pentru îngrijirea copilului bolnav;

6. nu se  achită  indemnizaţia  pentru  primele zile de concediu  medical pentru incapacitatea temporară de muncă provocată  prin accidentele  de  muncă  şi bolile profesionale;

7. nu se  acordă  şi nu se  plăteşte  concediul  de  paternitate;

8. nu se fac nici un fel de cheltuieli pe care le implică legislaţia privitoare la protecţia maternităţii;

9. nu se  acordă şi nu se  plăteşte  indemnizaţia  de  maternitate;

10. nu se  fac  cheltuieli cu formarea  profesională continuă;

11. nu se acordă sporurile stabilite prin contractele colective de  muncă, alte drepturi salariale şi nici compensaţiile de concediere;

12. nu se  acordă şi nu se plătesc zilele libere stabilite prin contractele colective de muncă;

13. agentul economic nu mai are obligaţia să plătească lunar către bugetul de  stat o sumă reprezentând  50% din salariul de  bază minim brut pe ţară înmulţit  cu numărul de  locuri de  muncă în care nu au angajat persoane cu handicap conform dispoziţiilor  legale.

De asemenea, nu se  plătesc de  către  angajator  contribuţiile raportate la fondul  total de  salarii, stabilite  în sarcina  sa  privind:

1. CAS - 20,8%;

2. CASS - 5,2%,

3. Contribuţie aferentă concediilor  şi indemnizaţiilor  CASS - 0,85%;

4. Contribuţie  la bugetul pentru şomaj - 0,5%;

5. Contribuţie  la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale - 0,25%;

6. Contribuţie pentru asigurare de  accidente de  muncă şi boli profesionale - de la 0,15%  la 0,85%;

7. Comision I.T.M. pentru completarea sau certificarea carnetelor de  muncă - 0,75%.

Tot  astfel, nu se  avansează ca salarii brute sumele  reprezentând contribuţiile datorate de salariaţi, nu se reţin acestora  şi nu se  virează aceste sume (în afara impozitului pe salarii şi a  contribuţiei CASS pe care angajatorul le-a reţinut de  la "colaboratori":

1. CAS - 10,5%;

2. Contribuţie la bugetul pentru şomaj.

A fost respinsă  şi cererea  de suspendare  a  executării  actului administrativ, lipsa  temeiurilor de nelegalitate ale  procesului - verbal de  control  excluzând  existenţa  unui caz bine justificat  şi deci  neîndeplinirea uneia  din condiţiile  imperativ prevăzute  de  dispoziţiile  art. 15  raportat  la  dispoziţiile  art.  14  alin. 1  din Legea  nr. 554/2004.

Domenii speta

Spete similare