Dezincriminare

Decizie 430/R din 29.10.2009


Dosar nr. 1154/244/2009 – dezincriminare – insulta, calomnia

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 430/R

Şedinţa publică de la 29 Octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: NICULACHE LUMINIŢA

Judecător: OANĂ RADU

Judecător: SIMIONESCU ELENA

Grefier: HOŢOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se află spre soluţionare recursul penal declarat de petentul P G. N, cu domiciliul în, împotriva sentinţei penale nr.283 din 17.07.2009 dată în dosarul nr. 1154/244/2009 al Judecătoriei Huşi.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  lipsesc părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat de petent, în termen legal fără a fi motivat în scris. Recurentul a depus concluzii scrise.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului după care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanţa dă cuvântul cu privire la recursul declarat în cauză.

Reprezentantul parchetului, solicită respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunţare.

Ulterior deliberării;

TRIBUNALUL,

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr.283/17.07.2009 a Judecătoriei Huşi, în baza art. 278 indice 1  alin.8 lit. a C.pr. penală  s-a respins, ca nefondată,  plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul F V din dosarul cu numărul 1386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi, formulată de către petiţionarul P G. şi, în consecinţă  fiind menţinută rezoluţia procurorului de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale.

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. penală,  a fost obligat petiţionarul să achite statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare. 

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond , a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia procurorului din dosarul cu numărul 386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de  făptuitorul F V sub aspectul săvârşirii infracţiunii  prev. ped. art.  246 C. penal. Organele de cercetare penală au reţinut în fapt următoarele:

La data de 26.11.2008, petiţionarul a formulat o plângere penală în care-l reclamă pe făptuitorul F V, pentru că refuză să-i restituie titlul de proprietate ce a fost eliberat pe numele fratelui său P G. G, prin care acesta a fost pus în posesie cu suprafaţa de 4.000 mp. pădure în punctul „Valea Rediului”.

Din cercetările efectuate de către organele de poliţie a rezultat că, la data de 12.03.1991 numita P I. V. G. M a formulat o cerere la Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei Tătărăni, înregistrată cu nr.1116, prin care solicita restituirea suprafeţei de 0,40 ha. pădure  situată în punctul „Valea Rediului”, moştenire de la mama sa C E, La aceeaşi dată, 12.03.1991, numitul P G a solicitat printr-o cerere înregistrată cu nr.1253, restituirea suprafeţei de 0,75 ha. pădure situată în punctul „Valea Rediului”, moştenire de la PG. N. M. Pe această cerere a fost făcută menţiunea „Nu este în BAP în sensul că P G. M nu figurează în registrul agricol cu suprafeţe împădurite.

Cu toate acestea, i-a fost eliberat lui P G.G, titlul de proprietate nr.287/14477, nedatat pentru suprafaţa de 4.000 mp. pădure situată în tarlaua 27, parcela 1114/39 din punctul „Valea Rediului”.

La data de 20.12.1996 a fost eliberat titlul de proprietate cu nr.999/48136 pe numele lui Popa I.V.Gh. Maria, pentru suprafaţa de 4.000 mp. în tarlaua 2, parcela 1114/39 din punctul „Valea Rediului”.

Constatându-se că s-au eliberat două titluri de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren, Primăria com. Tătărăni a retras titlul de proprietate eliberat pe numele lui P G. G, fapt pentru care l-a nemulţumit pe fratele acestuia P G. N. Acesta din urmă a declarat că, după decesul fratelui său din 2000, a solicitat să i se elibereze titlul de proprietate ce aparţine lui P G. G, întrucât acesta era îndreptăţit a primi suprafaţa de pădure de la P G. M.

Făptuitorul F V, primarul com. Tătărăni, a declarat că, din greşeală au fost eliberate două titluri de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă, lucru ce a fost posibil datorită coincidenţelor de nume, diferenţele fiind doar iniţialele ascendenţilor. (PI. V. G. M, respectiv P G. M).

Din registrul agricol rezultă că, mama lui P I. V. G. M a deţinut suprafaţa de teren de 0,40 ha. pădure, fapt ce rezultă şi din anexa 6 C la Hotărârea 150/91 privind foştii proprietari şi moştenitorii acestora, cărora li se atribuie la cerere teren forestier (la poziţia 81, P I.V.Gh. M figurează cu 0,40 ha. pădure în „Valea Rediului”.

În ceea ce o priceşte pe P Gh. M, din registrul agricol rezultă că, în 1948, a deţinut 0,20 ha. pădure. Întrucât nu există alte documente şi menţiuni în registru cu privire la această suprafaţă, făptuitorul a declarat că l-a îndrumat pe reclamant la Arhivele Naţionale pentru a se putea stabili ce s-a întâmplat cu terenul respectiv. Apoi, după clarificarea situaţiei se poate elibera un titlu de proprietate pentru suprafaţa de 0,29 ha.

De altfel, cererea formulată de P G. G a fost pentru suprafaţa de 0,75 ha. pădure în punctul „Valea Rediului” şi nu pentru 0,29 ha. sau 0,40 ha. cât figurează în evidenţe pentru cele două nume.

La data de 02.12.2008, Primăria com. Tătărăni a solicitat Comisiei Judeţene de aplicare a Lg.18/1991, anularea titlului de proprietate eliberat pe numele lui P G.

Din probele administrate în cauză rezultă că, din eroare s-a eliberat titlul de proprietate pe nunele fratelui reclamantului şi din acest motiv nu i-a mai fost înmânat.

În consecinţă, nu poate fi vorba de un abuz din partea primarului com. Tătărăni, pentru că reclamantul nu i-a fost restituit acest titlu de proprietate emis greşit.

Faţă de cele mai sus analizate, s-a constatat că în cauză nu poate fi vorba despre săvârşirea vreunei fapte penale din partea făptuitorului, pentru care s-a confirmat în temeiul art. 0 lit. d C. pr. penală propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva  acestuia.

În consecinţă, în temeiul art. 10 lit. d rap. la art. 228 al. 6 C. pr. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul F V  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  prev. ped. art.  246 C. penal.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, petiţionarul a formulat plângere la prim-procuror, iar prin rezoluţia nr. 93/II/2 din data de 10. 05. 2009 a prim-procurorului s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petiţionar şi, în consecinţă, menţinerea soluţiei procurorului de caz ca fiind legală şi temeinică.

Instanţa a constatat că cercetarea penală a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi că plângerea petiţionarului este nefondată.

Situaţia de fapt reţinută de către procuror corespunde realităţii, fiind confirmată de  înscrisurile aflate în dosar.

În speţă, instanţa a constatat că organele de urmărire penală au dat eficienţă principiului liberei aprecieri a probelor administrate, iar în cadrul operaţiunii de sinteză, probele au fost examinate în ansamblul lor şi au dus la certitudine cu privire la fapta cauzei.

În mod corect, cu ocazia analizei şi sintezei probelor, luând în considerare actele şi lucrările dosarului, organele de urmărire penală au ajuns la convingerea că  făptuitorul nu a comis  fapta penală reclamată de petiţionar.

În acest context, evaluând just toate probele din dosar rezoluţia procurorului de neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorul Filip Vasile  este legală şi temeinică.

Pentru cele ce preced, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a C. pr. penală, instanţa a respins, ca nefondată, plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale privind pe  făptuitorul F V din dosarul cu numărul 1386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi, formulată de către petiţionarul P G. N.

Instanţa a menţinut5 rezoluţia procurorului de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale.

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. penală,  instanţa a obligat la plata cheltuielilor  judiciare, conform dispozitivului sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs P G. N, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie, cu motivaţia că nu s-a  eliberat  un titlu de proprietate pentru o suprafaţă de pădure, care i-a revenit  fratelui său P  G, decedat  în anul 2000, nefăcându-se o cercetare judiciară a probelor  arătate de el , la Parchetul  de pe lângă Judecătoria Huşi.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor invocate, precum şi din oficiu, art.385 ind.6 alin.3 C.P.P, Tribunalul constată că în mod just şi în deplin consens cu materialul probator, s-a menţinut Rezoluţia 1386/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi ca legală şi temeinică referitor la neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 246 C.P. abuz în serviciu contra intereselor  persoanelor de către primarul comunei Tătărăni F V.

Astfel, F V ca primar al comunei  Tătărăni, ca urmare a unei erori privind numele ascendenţilor unor persoane, ( P I.V. G. M şi respectiv P G.M) a căror moştenitori revendicau terenuri din suprafaţa comunei ,a  emis 2 titluri pe aceeaşi suprafaţă de teren de 4000 m.p.

S-a reţinut că în realitate, numai P  I.V.Gh. M , a deţinut suprafaţa de 4000 m.p. ,pentru care s-a emis şi ulterior titlul de proprietate, iar P Ghe. M, mama recurentului, era străină de acea proprietate ,şi în consecinţă s-a dispus  retragerea titlului  de proprietate  greşit emis, ca urmare a unei erori  asupra persoanelor  comisă de primarul comunei Tătărăni.

S-a stabilit că fratele recurentului, decedat în anul 2000, a depus în anul 1941, o cerere la Primăria comunei Tătărăni, prin care solicita retrocedarea unei suprafeţe de 0,75 ha pădure  situată în punctul „Valea Rediului”.

În urma verificărilor, efectuate, a rezultat că P G, nu avea 0,75 suprafaţă de pădure, şi nici o suprafaţă de 4000 m p., care trebuiau să fie retrocedate , conform dorinţei sale.

S-a stabilit ulterior, că P Ghe.M, mama recurentului, avea în proprietate numai  0,29 ha pădure, Conform Registrului Agricol Comunal  din anul 1948.

Acest Registru Agricol Comunal, al comunei Tătărăni, înregistrase numai  situaţia din anul1948, şi nu situaţia acestei păduri, după acest an, întrucât până în anul 1974, când s-a interzis vânzarea-cumpărarea de terenuri în România „ pădurea putea să fie înstrăinată, la un alt proprietar de P Ghe. M, fiind necesar, pentru o clarificare a situaţiei juridice a acestei păduri,  alte acte care să ateste, că şi după anul 1948, terenul forestier în cauză a fost în proprietatea mamei recurentului.

Recurentul a mai solicitat în anul 2005, din acea pădure, o suprafaţă de 1,6 ha, în proprietate,  ca urmare a retrocedărilor. Această suprafaţa de pădure, era în continuarea celor 0,29 ha, care fac obiectul prezentei cauze.

Conform tabelului nominal de la 35 dosar  u.p., mama recurentului P Ghe. M , nu fi figurează cu teren  în comuna Tătărăni, în perioada 1948 – 1951, motiv pentru care, s-a dispus şi retragerea titlului de proprietate  pentru suprafaţa de 4000 m.p., emis anterior , în mod greşit,  şi nici nu s-a emis un alt titlu de proprietate  pentru suprafaţa de 0,29 ha,  aşa cum s-a solicitat de recurent.

În mod just, primarul comunei Tătărăni, l-a îndrumat pe recurent, la Arhivele Naţionale, pentru ca de acolo să poată aduce acte care să ateste existenţa  dreptului de proprietate al mamei sale, şi care împreună cu Registrul Agricol Comunal al comunei Tătărăni din anul 1948 să formeze un probatoriu solid care să poată  duce, fără dubii şi alte greşeli, la eliberarea unui titlu de proprietate pentru cei 0,29 ha de pădure.

Conform art.246 C.P. infracţiunea de abuz  în serviciul  contra intereselor  peroanelor se comite numai cu intenţie.

Ori,  în această cauză, F V, a fost în eroare ,privind existenţa sau nu a dreptului  de proprietate  a lui P Ghe. M, privind suprafaţa de pădure  revendicată de  fratele recurentului  în anul 1991.

Mai mult decât atât, din eroare, s-a cerut suprafaţă mai mare, în acea cerere din anul 1991, care a indus, la fel în eroare pe primar cu privire la dreptul de proprietate.

Mai mult decât atât, este o contradicţie, între existenţa sau  nu a dreptului de proprietate  a lui P Ghe. M  pentru suprafaţa de pădure  de 0,29 ha.

Iniţial prin tabelul nominal de la fila 35 dosar u.p. mama recurentului  nu figurează cu teren  în perioada 1948 -1951, dar  de pe cealaltă parte, în anul 1948, s-a stabilit că aceasta, avea, 0,29 ha pădure, conform Registrului  Agricol Comunal  din anul 1948.

Prin adeverinţa nr.1516/24.06.2008 a Primăriei comunei Tătărăni, rezultă, că după anul 1948, P Ghe. M, avea în anul 1949, arabil 1,98 ha,  c. const, 0,08 ha, păşune 1,45 ha, în anul 1950 arabil 2,72 ha. c. cons.0,08 ha, păşune, 0,20 ha , total 3 ha, în anul 1951 – arabil 2,72, c.const. 0,08 ha, păşune 0,20, total 3 ha.

Din această adeverinţă a rezultat, că în anul 1948, P Ghe.M  a avut în total 3,17 ha, din care  0,29 ha pădure, dar ulterior , în anii următori, 1949, 1950 şi 1951, aceasta nu a mai deţinut suprafaţa de  0,29 ha  pădure  reclamată în prezent, suprafaţa  deţinută  de aceasta micşorându-se

În aceste condiţii, aşa cum am mai arătat, recurentul, pentru lămurirea situaţiei, celor 0,29 ha, era bine, dacă s-ar fi adresat cu o cerere la Arhivele Naţionale, care deţin mai multe informaţii utile, privind problema sa, şi în baza acestor informaţii utile să introducă o nouă cerere de revendicare a pădurii în cauză.

Primarul  comunei Tătărăni, neavând un probatoriu coerent în cauză, nu a putut retroceda, suprafaţa de 0,29 ha, întrucât acesta a avut dubii serioase, privind existenţa proprietăţii asupra acestei păduri, după anul 1948 de către mama recurentului.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art.385 ind.15 pct.1 lit.b  C.P.P. se va respinge recursul formulat de P Ghe. N , împotriva sentinţei penale nr.283/17.07.2009 a Judecătoriei Huşi, care va fi menţinută ca legală şi temeinică.

În baza art.192 al. 2 C.P.P., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P GHE. N împotriva sentinţei penale nr.283/17.07.2009 a Judecătoriei Huşi, pe care o menţine.

Obligă recurentul la plata sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.10.2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

N.L. O.R. ; S.E. H.C.