Drept civil. Nulitate absolută

Drept civil. Nulitate absolută

Decizia civilă nr. 234/A din 22 noiembrie 2011 a Tribunalul Vâlcea,  Dosar nr. 2294/288/2006

Reclamanţii au investit instanţa de fond cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 2923/27 iunie 2002, cu clauză de întreţinere, încheiat între autorii L.V. şi L. N., pe de o parte, şi pârâţii S., pe de altă parte, privind apartamentul situat în Rm. Vâlcea, str. Petrişor, nr. 7, bl. P10, sc. 1, et. 1, ap. 7, jud. Vâlcea, susţinând că la momentul încheierii acestui contract, pârâţii aveau consimţământul viciat, deoarece nu aveau discernământ.

Ca o consecinţă a constatării nulităţii a contractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 2923/27 iunie 2002, s-a cerut şi nulitatea absolută a contractului de vânzare –cumpărare nr. 664/29 iunie 2005, încheiat între pârâţii S.C.şi S.S.M., în calitate de vânzători şi S.D.şi S.S., în calitate de cumpărători.

În ceea ce priveşte lipsa discernământului întemeiată pe actele medicale prezentate de reclamanţi, s-a dispus administrarea probei cu expertiză în domeniu, fiind întocmit raportul de Institutul Naţional de Medicină –Legală „Mina Minovici” Bucureşti. Potrivit acestui raport, la data de 27 iunie 2002, L.V.prezenta demenţă mixtă, dominant vasculară, sintagmă similară cu cea de discernământ absent, uzitată în cauzele penale.

Această constatare din raportul de expertiză nu duce la concluzia lipsei totale a consimţământului pentru a se constata nulitatea absolută, ci, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, este vorba despre lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic care reprezintă cauza de nulitate relativă.

Prezenţa sau absenţa discernământului este o stare de fapt, iar persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu este prezumată că are discernământ.

Martorii audiaţi în cauză nu au susţinut că în momentul încheierii contractului ar fi existat o lipsă totală a discernământului.

Apelanţii nu pot invoca lipsa totală a consimţământului datorită stării de  boală, având în vedere concluziile raportului de expertiză.

Lipsa discernământului (stabilit prin expertiza invocată), în momentul încheierii contractului relevă nu inexistenţa consimţământului, ci un simplu viciu al acestuia, deoarece în această situaţie consimţământul există, de aceea nu  este atrasă decât nulitatea relativă a actului, sancţiunea intervenind pentru protejarea interesului personal şi al unuia general.

Numai lipsa cu desăvârşire a consimţământul este sancţionată cu nulitatea absolută, ceea ce nu s-a concluzionat prin expertiza medicală, din concluziile căreia rezultă că demenţa mixtă este sintagma similară cu cea a discernământului absent.

Domenii speta

Spete similare