Fond funciar.

Decizie 195 din 05.02.2010


Fond funciar. Acţiune în anularea titlului de proprietate formulată de societate minieră deţinătoarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Solicitare administrării proba expertizei tehnice în condiţiile art. 112 şi 132 C.pr.civ. şi art. 4 alin. 1 lit. a din Titlul XIII din Legea 247/2005. Legalitatea titlului de proprietate eliberat pentru suprafaţa de teren pe care au început ulterior emiterii titlului lucrările de exploatare minieră.

Potrivit art.112 alin.1 pct.5 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde şi arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar art.132 alin.1 C.pr.civ. acordă reclamantului posibilitatea ca la prima zi de înfăţişare să solicite un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, iar dacă proba cu expertiza de specialitate nu a fost solicitată de către reclamantă nici prin cererea de chemare în judecată şi nici la prima zi de înfăţişare şi de asemenea, proba solicitată fără respectarea acestor termene de către recurenta reclamantă nu a fost propusă în conformitate cu dispoziţiile art.4 alin.1 lit.a din titlul XIII din Legea 247/2005 în sensul că nu au fost arătate obiectivele expertizei, face ca practic instanţa de judecată să nu fie ţinută să se pronunţe asupra acestei probe.

Nu sunt incidente motivele de nulitate reprezentate de încălcarea dispoziţiilor art.4 din Legea 1/2000 care exceptau de la reconstituire suprafeţele de teren afectate de exploatări miniere, dacă la momentul emiterii titlului de proprietate terenul exista în natură, fiind liber, aspect confirmat şi de faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societăţii miniere a fost eliberat ulterior, practic din acest moment având un temei lucrările de exploatare minieră.

 

Prin acţiunea civilă adresată instanţei de judecată şi înregistrată sub numărul 3168/318/2009 pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu reclamanta  SC Complexul Energetic Rovinari  a chemat în judecată  pârâţii P. I., L. E., P. C., C. L. F. pentru aplicarea Legii 18/1991 şi C. J. G. pentru aplicarea Legii 18/1991 solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1347276 eliberat la data de 05.11.2002 în favoarea autorului P. C V., precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acestui titlu, nulitatea urmând să opereze cu privire la suprafaţa de 1001 mp situată  în tarlaua  7, parcela 231/3 şi la suprafaţa de 2800 mp  din  tarlaua 12, parcela  642,  terenuri situate în  extravilanul  comunei Fărcăşeşti..

Motivându-şi cererea reclamanta a arătat că la data de 05.11.2002 s-a emis reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai autorului lor P.C.V. titlul de proprietate  nr.1347276/05.11.2002  pentru o suprafaţă de  1,2857 ha situat pe zara  comunei  Fărcăşeşti, satul Timişeni, jud.Gorj, însă în acest titlu de proprietate au fost incluse în mod greşit şi două  terenuri de 2800 mp şi 1001 mp situate în extravilanul comunei Fărcăşeşti, terenuri ce fuseseră expropriate în baza Decretului  nr.209/1987 şi asupra cărora la data de 26.03.2008 i se eliberase reclamantei certificatul  de atestarea a dreptului de proprietate seria M03 nr. 10906, terenurile fiind intabulate şi în cartea funciară în favoarea reclamantei. A mai arătat reclamanta că eliberarea titlului de proprietate în favoarea  pârâţilor s-a făcut cu încălcarea prevederilor  Legii 1/2000, neţinându-se seama de faptul că terenul era expropriat şi afectat de lucrările miniere şi terenul  nu se găsea la data de 01.01.1990 în perimetrul  CAP–ului, iar în conformitate cu dispoziţiile art.4 din Legea 1/2000 foştii proprietari ai terenurilor afectate de lucrări de exploatare minieră sunt îndreptăţiţi la suprafeţe de teren echivalente din rezerva existentă la dispoziţia comisiilor locale.

Prin sentinţa civilă nr.5518/2.10.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.3168/318/2009 a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanta SC Complexul Energetic Rovinari împotriva pârâţilor P. I., L. E., P. C.,  C. L. pentru aplicarea Legii 18/91 Fărcăşeşti şi C. J. pentru aplicarea Legii 18/1991.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că terenurile în litigiu ar fi făcut într-adevăr obiectul vreunui decret de expropriere şi nici a faptului că pârâţii sau autorul lor ar fi beneficiat de o justă despăgubire, iar acest aspect a fost reţinut şi în considerentele s.civ.nr.218/15.01.2009 pronunţată de  Judecătoria Tîrgu Jiu în dosarul nr.11782/318/2008. S-a mai constatat că, deoarece reclamanta nu a făcut dovada  faptului că  terenurile în litigiu ar fi făcut într-adevăr obiectul vreunui decret de expropriere şi nici a faptului că pârâţii sau autorul lor ar fi beneficiat de o justă despăgubire, că certificatul  de atestare a dreptului de proprietate  seria M03  nr.10906 i s-a eliberat reclamantei abia în anul 2008, la mult timp după eliberarea actelor de proprietate pe numele pârâţilor şi că, pentru a declara un act nul,  cauza de nulitate invocată trebuie să existe chiar la data naşterii acelui act iar în speţa de faţă validarea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea pârâţilor încă din anul 2002 cu respectarea procedurii prevăzută de Legea 18/1991, în speţă nu este incidentă nici o cauză de nulitate absolută a titlului de proprietate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta SC Complexul Energetic Rovinari solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că instanţa de fond a pronunţat hotărârea judecătoreasă fără a cerceta fondul cauzei. Astfel, deşi Judecătoria Tg-Jiu a fost învestită cu o acţiune pentru constatarea nulităţii parţiale a unor acte de proprietate eliberate în procedura Legii 18/1991, acţiune formulată de o societate care deţine ea însăşi un titlu pentru acest teren, instanţa nu a comparat cele două acte de proprietate cum ar fi fost corect, ignorând solicitarea reclamantei de administrare a probei cu expertiza de specialitate, precum şi dispoziţiile art.4 din  Legea 18/1991 care stabilesc că pentru terenurile care au trecut în proprietatea statului şi care sunt afectate de lucrări miniere de exploatare nu se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea foştilor proprietari pe vechiul amplasament, aceştia urmând să primească alte suprafeţe de teren sau despăgubiri. În conformitate cu aceste dispoziţii ale Legii 1/2000 moştenitorii autorului P. C V.urmau să primească despăgubiri pentru suprafaţa de teren expropriată, cu atât mai mult cu cât pentru terenurile în discuţie reclamanta deţine un act de proprietate, şi anume certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.10906/26.03.2008 care este intabulat în cartea funciară. În ceea ce priveşte concludenţa expertizei de specialitate care a fost solicitată, reclamanta a apreciat că aceasta era de natură să stabilească dacă cele două acte de proprietate deţinute de părţi (titlul de proprietate contestat şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate) conţineau suprafeţele de teren în litigiu, actele comunicate de către organul local şi reprezentate de documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nefiind suficiente pentru a soluţiona litigiul pe fond.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta SC Complexul Energetic Rovinari, tribunalul a constatat că acestea vizează în principal nepronunţarea instanţei de fond asupra probei cu expertiza de specialitate, probă solicitată la data de 15.05.2009 printr-o cerere depusă la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanţei, peste termenul prevăzut de art.112 C.pr.civ.şi art.132 C.pr.civ. pentru propunerea probelor. Astfel, art.112 alin.1 pct.5 C.pr.civ. stabileşte că cererea de chemare în judecată va cuprinde şi arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar art.132 alin.1 C.pr.civ. acordă reclamantului posibilitatea ca la prima zi de înfăţişare să solicite un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, iar proba cu expertiza de specialitate nu a fost solicitată de către reclamantă nici prin cererea de chemare în judecată şi nici la prima zi de înfăţişare reprezentată de termenul din data de 27.03.2009. De asemenea, proba solicitată de către recurenta reclamantă nu s-a propus în conformitate cu dispoziţiile art.4 alin.1 lit.a din titlul XIII din legea 247/2005 conform cărora ,,expertiza tehnică nu va fi încuviinţată decât dacă partea solicitantă depune în şedinţa publică respectivă obiectivele de expertiză solicitate”, căci la data de 15.05.2009 când s-a solicitat administrarea acestei probe recurenta nu a depus propunerile de obiective, dimpotrivă a precizat că le va depune la un termen ulterior, ceea ce nu s-a mai întâmplat. În temeiul acestor dispoziţii legale instanţa nu avea practic o cerere asupra căreia să se pronunţe, din moment ce această probă nu a fost propusă în termenii şi în condiţii legale, cu atât mai mult cu cât aspectul ce se dorea a fi elucidat prin această probă, şi anume includerea terenurilor din litigiu în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea reclamantei fusese deja rezolvat prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.11782/318/2008 al Judecătoriei Tg-Jiu, lucrarea fiind depusă în copie la filele 25-27 din dosarul nr.3168/318/2008 al Judecătoriei Tg-Jiu.

S-a reţinut că nu este corectă nici susţinerea recurentei reclamante potrivit căreia instanţa de fond trebuia să  compare cele două acte de proprietate reprezentate de titlul de proprietate eliberat în favoarea autorului P. C. V. şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea recurentei deoarece, fiind vorba despre un litigiu având ca obiect anularea unui titlu de proprietate emis în procedura Legii 18/1991 instanţa trebuia mai întâi să verifice interesul reclamantei care rezulta din pretenţiile ridicate asupra terenului în litigiu şi apoi îndreptăţirea autorului P. C V. la reconstituire, ambele aspecte fiind verificate în mod corect de către instanţă. Astfel, s-a reţinut că cele două suprafeţe de 2800 m.p. şi respectiv 1001 m.p. se regăsesc atât în certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat în favoarea SC Complexul Energetic Rovinari, cât şi în titlul de proprietate contestat (aspect recunoscut de ambele părţi şi confirmat prin expertiza realizată în dosarul nr. 11782/318/2009 al Judecătoriei Tg-Jiu), iar din moment ce reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâţilor s-a realizat cu respectarea procedurii prevăzute de legea 18/1991 titlul de proprietate nu este lovit de nici o cauză de nulitate absolută. Recurenta reclamantă nu a probat aspectul invocat în mod repetat referitor la cuprinderea terenului în litigiu în Decretul de expropriere nr.209/1987, iar actul depus la dosar în recurs nu reprezintă un înscris nou cu valoare probantă prin el însuşi în condiţiile în care enumeră exproprierea unei suprafeţe de 50,5982 ha teren situat pe raza comunei Fărcăşeşti şi a altor suprafeţe de dimensiuni mai mici, fără ca aceste suprafeţe să poată fi stabilite prin elemente de identificare care să conducă la concluzia că vizau teren din titlul de proprietate contestat. Instanţa de fond a respins în mod corect argumentele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată referitoare la faptul că există un motiv de nulitate a titlului de proprietate decurgând din includerea terenului în certificatul său de atestare a dreptului de proprietate deoarece motivul de nulitate trebuie să vizeze cauze anterioare sau concomitente emiterii titlului (data de 5.11.2002) şi nu cauze ulterioare (data de 26.03.20008, momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.10906), de esenţa nulităţii fiind ca respectiva cauză de nulitate să subziste la momentul întocmirii actului. Nu sunt incidente nici motivele de nulitate reprezentate de încălcarea dispoziţiilor art.4 din Legea 1/2000 care exceptau de la reconstituire suprafeţele de teren afectate de exploatări miniere, deoarece la momentul emiterii titlului de proprietate (şi anume anul 2002) terenul exista în natură, aspect confirmat şi de faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea reclamantei a fost eliberat în anul 2008, practic din acest moment având un temei lucrările de exploatare minieră.

În consecinţă, pentru considerentele menţionate anterior, recursul a fost respins ca nefondat.

Dosarul nr. 3168/318/2009

Decizia civilă nr. 195 din 05.02.2010

Domenii speta